221 matches
-
un scenariu alternativ (exotic) de tranziție spre haos prin intermitențe sau bifurcații tangente [12]. Înt-adevăr ecuația (13) de ordinul II, nelineară, diferențială poate fi transformată Într-o ecuație de ordinul I nelineară de forma: 5. Concluzii Utilizând teoria fractalilor (model relativist) ecuațiile care se obțin descriu comportamentul haotic al unei joncțiuni de tip Josephson. Pornind de aici câteva scenarii de tranziție spre haos sunt descrise: prin intermitențe, prin bifurcații etc.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Adriana-Roxana STANA, Maricel AGOP () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93113]
-
în împărăția cuvântului, a imaginii, a sofismului. De aici se deduce că trebuie să se postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele fără înțelepciune» (EG 231). Aceste șapte pericole amintite de papa Francisc pot să devină - cel puțin ar trebui să devină - ghidul pentru o reinterpretare și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
graba de a formula judecăți normative dramatizează inutil critica intelectuală. În această privință, esențialismul clasic faptul de a crede într-o definiție stabilă (cu proprietăți fixe) a unei societăți sau a unei culturi rămâne o povară mai supărătoare decât grija relativiștilor (pe care îi numim adesea postmoderni) de a explica totul prin contextul istoric. Voința de a clasifica oamenii în etnii distincte, proprie etnologiei coloniale, anunța într-un fel comunitarismul de astăzi. În cele două cazuri este vorba de a sustrage
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate spune și așa), contemplativ și abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare, este neobișnuit de dezvoltată. Formată într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a se situa în univers și sensibilitatea sa la judecățile de valoare impuse de grupurile de presiune, fie acestea statul, capitalul, clasele sociale sau economice". Constatînd că "societățile moderne așa-zis evoluate nu-și pot permite să transmită un învățămînt relativist", Laborit ne cere să ne imaginăm unde ar putea duce o societate care, în loc să caute să-l condiționeze orbește pe individ, transformîndu-l într-o rotiță bine rodată a mecanicii sociale, s-ar strădui pur și simplu să-l facă să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
biologie și interesîndu-se mai ales de creier, Henri Laborit se apleacă asupra politicii și a societății folosind raționamentul analogic și comparînd organizarea biologică și structurile sociale, politica și sistemul nervos al organismului social. Luptînd împotriva compartimentării disciplinelor, recomandă un "învățămînt relativist", care să permită omului să devină conștient de propriul loc în univers. EDGAR MORIN: SOCIOLOGIE ȘI POLITICĂ Edgar Morin este sociolog și director de cercetare la CNRS. În cartea sa Mes démons (De-monii mei) (1994), dezvăluie unele aspecte ale personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mi ajunge. Teza se poate susține doar conform înțeleptului antic ce-și ducea toate ale sale cu sine. Cu mica observație că nu trăim totuși în Atena de acum două milenii. Spiritul timpului s-a schimbat. El este universalist, integralist, relativist, comunicativ, relaționist. Valoarea este azi, în primul rând, ceea ce este recunoscut în mod public. Cât privește relația dintre specificul național și integrarea europeană, sunt puține lucruri esențiale de spus din punctul meu de vedere. Mai întâi, integrarea nu atentează în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
aceleiași societ]ți semnificația se poate modifica în funcție de context (pot fi b]țuț m]r în ringul de box, dar trebuie s] pierd cu grație; în afara ringului, un astfel de tratament constituie o infracțiune). Antropologia interpreteaz] comportamentul într-un mod relativist din punct de vedere cultural, în funcție de societate și context. Nu se pot face comparații directe între culturi. Odat] ce matricele privind semnificația comportamentului au fost înțelese, pot fi formulate generaliz]ri în mod abstract, asem]n]tor unei ecuații algebrice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de tradiții similare (că și conceptul de filosofie, de altfel.) Prezenta noțiunilor de bine și r]u poate fi un indiciu al existenței unui sistem moral, dar conținutul acestuia nu este neap]rât o entitate unitar]. Antropologul cu o perspectiv] relativist] din punct de vedere cultural are misiunea de a sorta ceea ce se cunoaște și se înțelege din inventarul de valori, principii și reguli ce reglementeaz] tiparele de comportament obișnuite, pentru a selecta echivalentele funcționale a ceea ce filosoful moral ar include
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor este s] decid] ce fel de persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe care nu trec testele pe care credințele științifice le presupun nu sunt doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]s]torie sau între relațiile normale între femei și b]rbați. Deci, simpla existent] a dezacordurilor profunde și largi din etic] nu respinge posibilitatea ca judec]țile morale s] fie judec]ți obiectiv corecte sau incorecte despre anumite fapte. Relativiștii morali trebuie s] traseze o alt] cale mai complicat] de la existența diversit]ții la concluzia c] nu exist] o singur] moral] adev]rât] sau cel mai bine justificat]. Eu cred (și am argumentat în Moral Relativity [Relativitatea Moral]], 1984) c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
le lipsește, în același fel, conținutul cognitiv). Totuși, un relativism substanțial nu ar trebui s] fie egalitar într-o manier] atât de radical]. În afar] de a exclude moralele care ar agrava conflictul interpersonal, ca și cel descris mai sus, relativiștii ar putea, de asemenea, s] observe c] moralele adecvate trebuie s] promoveze formarea unor persoane capabile s] ia în considerare interesele celorlalți. Astfel de persoane trebuie s] primeasc] un anume fel de înv]ț]tur] și îngrijire de la ceilalți. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constrângere asupra a ceea ce poate fi o moral] adev]rât] sau justificat] ar putea s] nu se potriveasc] stereotipului de relativism, dar ar fi o poziție rezonabil] de susținut. De fapt, un motiv al lipsei de progres în dezbaterea dintre relativiști și universaliști este c] fiecare parte a încercat s]-si defineasc] oponentul că susținând poziția cea mai extrem] posibil. În timp ce aceasta ușureaz] dezbaterea, nu face nimic pentru a clarifica pozițiile de mijloc unde s-ar putea afla adev]rul. Multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adev]rul. Multe concluzii asem]n]toare ar putea fi derivate din dezbaterea legat] de relativismul moral normativ: mult] ardoare și identificare frecvent] a oponentului cu cea mai extrem] poziție posibil]. iii. Relativism normativ Cea mai extrem] poziție posibil] pentru relativistul normativ este c] nimeni nu ar trebui s]-i judece vreodat] pe altii care au valori substanțial diferite său s] încerce s]-i fac] s] accepte propriile lui valori. O astfel de definiție a relativismului normativ este dat] de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut-o mai des decât au respins-o din cauza neg]rii de c]tre ei a realismului susținerilor privind greșeală moral], si nu din cauza vreunei dorințe de a îmbr]tisa o form] de libertate anemic]. Compatibiliștii care sunt subiectiviști metaetici sau relativiști (vezi capitolul 39, „Relativismul”) tind în mod similar s] resping] orice fundamentare judiciar] pentru pedeaps] și propun în loc una integral consecințialist]. Dar, inc] o dat], aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care resping relevanță ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la mediu. Fiecare dintre aceste idei atrage obiecții care vor conduce la reformulări teoretice variate. Printre cele mai cunoscute critici, enumerăm: faptul că schimbarea nu este universală, ci există o mare varietate și eterogenitate, constatate empiric, ale comunităților, civilizațiilor (argument relativist); faptul că schimbarea nu e uniliniară, de la simplu la complex sau de la primitiv la dezvoltat, ci ciclică, de-a lungul istoriei existând și perioade de regres, cum ar fi colapsul Imperiului Roman; faptul că în orice societate se observă tensiuni
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
specifice de existență, va fi caracterizat prin condiții particulare necesare existenței sale, care urmează a fi determinate pentru fiecare caz în parte. Robert K. Merton (1957), în celebra sa paradigmă a analizei funcționale, optează pentru un punct de vedere particularist, relativist. Conceptul de cerință funcțională, pe care sociologul american îl consideră punctul esențial al paradigmei funcționale, este nedeterminat în ceea ce privește conținutul și trebuie să rămână astfel. După ce s-a ales sistemul particular în raport cu care se realizează analiza, este necesar să se determine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în viziunea burghezului. În marxism există două răspunsuri distincte, dar care se completează reciproc la această obiecție. În primul rând, în ciuda unor interpretări extremiste destul de frecvente la un moment dat, Marx nu a optat pentru un punct de vedere complet relativist în ceea ce privește natura umană. Există multă variație în funcție de configurația socială în care trăiesc oamenii. Există însă și o serie de necesități umane universale. Și nu este vorba numai despre necesitățile fundamentale strict biologice, deși și acestea sunt foarte importante, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea. O spunea recent, într-un interviu publicat de Dilema veche, filozoful și teologul Jean-Yves Lacoste cînd declara abrupt și expresiv : nu mă interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu am folosit decît cîteva. Ce-i drept, acestea sînt de o importanță aparte: înainte de toate, distincția între marele și micul humor, precum și aceea (prezentă și la alți comentatori) dintre satiră și humor; în plus, accentele puse pe simțul antidogmatic, relativist al humoriștilor autentici și, deopotrivă, pe caracterul eminamente modern al marelui humor. Am fost nevoit, pe de altă parte, să intervin și cu unele corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de lectura humoriștilor și a teoreticienilor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de tip superior : contemplarea dezinteresată. 57 Utilitatea literaturii - seriozitatea, caracterul instructiv - este și ea o seriozitate plăcută, adică nu seriozitatea unei datorii care trebuie îndeplinită sau a unei lecții care trebuie învățată, ci o seriozitate estetică, o seriozitate a percepției. Relativistul căruia îi place poezia modernă dificilă poate oricând să nesocotească toate considerațiile estetice și să reducă gustul său propriu la o preferință personală la nivelul jocurilor de cuvinte încrucișate sau a șahului. Pedagogul poate localiza în mod fals seriozitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]