578 matches
-
și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise, recursul la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică postmodernistă se definește prin „răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
externă a altor personaje: obiectivă sau subiectivă, discurs adresat sau nonadresat, la persoana a IIa sau a IIIa; poate conduce la pluriperspectivism intradiegetic; aceste perspective multiple pot fi convergente, determinând un personaj unitar și coerent, sau divergente, având ca efect relativizarea personajului, distrugerea coerenței, până la„pulverizarea“ personajului; - prin autocaracterizare: perspectivă internă, subiectivă; discurs homodiegetic - monolog (interior). Caracterizarea indirectă este o modalitate de sugerare a reliefului moral și psihic al personajului; valorifică tehnica sugestiei spre a confirma sau infirma caracterizarea directă. Modalitățile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
valorificarea - pentru primul caz - a unor forme distincte de tipul tu, dumneata, dumneavoastră ca termeni de adresare, respectiv în folosirea reciprocă - pentru a doua situație - a aceleiași forme: tu sau dumneata sau dumneavoastră), cu precizarea că realitatea comunicativă impune, frecvent, relativizări (determinate de factorii prezentați anterior) ale acestor componente, de unde și diferențierea, în cadrul microsistemului termenilor de adresare dintr-o limbă, a mai multor subclase. Realizată, în lucrările de specialitate, din perspective diferite, tipologia termenilor de adresare implică o serie de nuanțări
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul comentariilor datorită unor mărci ale eterogenității enunțiative, precum cele care semnalează un punct de vedere (pentru / după cutare, așa-zicînd, în aparență) sau relativizarea cuvintelor folosite (într-un anume sens, dacă îndrăznesc să spun, într-o anumită privință), vizînd statutul particular al unei părți din enunț în raport cu ansamblul (în paranteză, între altele, într-un fel). Atribuirea unei valori modale suplimentare prin elemente ca a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o-nserare/ să plângi de parcă ai fi-nmormântat pe cineva” - să plângi). Registrul metaforic, ale cărui simboluri recurente sunt ninsoarea, teiul, toamna, păsările, fluturii, compensează un discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
Dumitriescu; 2. A doua generație postmaioresciană: I. Petrovici, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, D. Caracostea; 3. A treia generație postmaioresciană: G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Vladimir Streinu, T. Vianu. În prezentarea făcută, atrage atenția arta citatului, portretul psihologic, integrat în documente. Relativizarea conceptului estetic îl ține departe pe E. Lovinescu de orice dogmatism. În Mutația valorilor estetice a luat atitudine față de estetica științifică, a analizat variațiile esteticului, a considerat esteticul în funcție de rasă, și în funcție de timp, ceea ce imprimă esteticului o fizionomie distinctă de la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mutația valorilor estetice a luat atitudine față de estetica științifică, a analizat variațiile esteticului, a considerat esteticul în funcție de rasă, și în funcție de timp, ceea ce imprimă esteticului o fizionomie distinctă de la o epocă la alta. Exercitarea esteticului rămâne valabilă în "actualitatea literaturii naționale". Relativizarea conceptului estetic se deplasează de la "noțiunea universală" la "plăcerea variabilă individuală". În cadrul aceleiași epoci și rase plăcerea este schimbătoare de la individ la individ. BIBLIOGRAFIE: Crohmălniceanu Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, București, E.P.L., 1972 ; Micu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al autorului, devenit el însuși personaj în roman; notele de subsol ale autorului. În roman se confesează mai multe personaje: Fred Vasilescu, G.D. Ladima, Doamna T., Emilia Răchitaru, Penciulescu, Cibănoiu, procurorul, prietenii, cunoscuții lui Ladima. Are loc un proces de relativizare și diversificare a situațiilor. Cuplurile trăiesc o dramă a incompatibilității de natură erotică: Fred Vasilescu Doamna T. și G.D. Ladima Emilia Răchitaru. Mai există și o dramă a intelectualului G.D. Ladima, marginalizat, strivit de colosul social, a cărui moarte este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
drumul către semnificații, pentru a-l antura pur și simplu decorativ. Chiar și atunci când poezia ia forma concentrată a unor panseuri asupra existenței, intenția reflexivă este deseori uzurpată de aceeași ispită a imaginii rare. Pare că o anume incapacitate de relativizare a conștiinței de sine îngreunează accesul lui G. la o critică relevantă și la o poezie substanțială. SCRIERI: Un trandafir învață matematica, București, 1968; Trei nori, București, 1969; Miron Pompiliu și Junimea, Oradea, 1969; Râul incinerat, Cluj, 1971; Salută viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
schimb "teoria revoluționară" a științei, potrivit căreia trecerea de la o paradigmă științifică la alta se realizează prin salturi de imaginație, iar nu printr-un progres al cunoașterii raționale 153. Mai mult decât atât, teza incomensurabilității paradigmelor scoate din joc, prin relativizare, însuși conceptul de adevăr științific, astfel încât devine foarte greu de apreciat, cu criteriile propuse de concepția obiectivistă, în ce măsură o teorie este științifică și nu ideologică. În viziunea lui Kuhn, "activitatea științifică este performată într-un cadru teoretic delimitat, în care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Camil Petrescu, din perspectiva unui personaj, fără a-i atribui însă explicit acestuia funcția de „ambasador”. Autorul nu se lasă acoperit de narator. Narează el însuși, dar nu spune mai mult decât ar putea să spună personajul delegat. E o relativizare inversă. O altă particularitate este aceea că narațiunea include jocul - comic de cele mai multe ori - și, întrucât instrumentul expresiei este cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
este totuși posibilă. Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un nou tip de cauzalitate apare la orizont, alocând premisa de valabilitate unor concepte precum „dilatarea timpului” și „contractarea spațiului”. Prin introducerea vitezei luminii ca limită absolută, independentă de orice sistem de referință, adiția vitezei capătă un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spre produsele modificate genetic și pline de conservanți care ne vor umple cimitirele cu sfinți falși. Niște cadavre ordinare despre care vom crede că nu au putrezit pentru că s-a înfăptuit vreun miracol. Să ne uităm cu îngrijorare spre tendința relativizării totale pe care o induce societatea de consum. Asistăm la un proces în care, fie conștient, fie inconștient, se dorește evacuarea absolutului pentru a face loc relativismului. Totul are un preț, putând fi tranzacționat pentru oricine are bani. Evoluția omului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a tiparelor. - Concasajul, distrugerea, s-ărâmarea vizează schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect, eliminarea “ochelarilor de cal”, care strâmtează orizontul. În acest scop, pot -i utilizate diverse operații, precum spargerea, distrugerea, ridiculizarea, relativizarea, disocierea, diminuarea, inversarea. - În cadrul metodelor antitetice sunt cuprinse și exerciții bazate pe întrebarea “ Ce se poate -ace cu (un anumit obiect)?” - având una din condiții: -ără a modi-ica obiectul; utilizând -orma inițială sau modi-icând-o; utilizând proprietățile sale materiale. - Antitextul sau
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
părea legitimă. Ei bine, așa cum stârnise discuția inițială, tot Liliacul este cel care o continuă, deși lucrurile păreau pecetluite și toată lumea convinsă de corectitudinea alegerii ori măcar mulțumită de încheierea gâlcevii. Circumspect, Pardosul dorește să curme brutal orice tentativă de relativizare a ceea ce părea definitiv decis și stabilit. Prin urmare, încearcă, într-un discurs viclean, să-i închidă gura, nu înainte de a-i aminti nimicnicia și statutul incert, care îl făceau, de fapt, indezirabil în ambele tagme: "Liliacul, lighioaie fără nici un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Epoca noastră nu e numai scena ascensiunii fundamentalismelor politizate, agresive. Ea se caracterizează și prin fenomenul cu totul nou al deschiderii conștiințelor către diversitatea religioasă, către legitimitatea și beneficiile ei spirituale. Există analiști care înclină să califice această deschidere ca relativizare postmodernă a credinței. A admite că și alte religii sînt purtătoare de adevăr ar însemna să accepți fragmentarea adevărului sau evacuarea temei lui, pe de o parte ; ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ar însemna să dai cale liberă alegerii individuale în materie de religie, pe de alta. Relativism intelectual, doctrinar, în primul caz ; subordonare a universalului religios față de individ, în cel de-al doilea. în această privință, Marcel Gauchet remarcă totuși că relativizarea rămîne relativă : alegerea personală a credinței e făcută în temeiul unui universal. Aderăm la elementul care mobilizează subiectiv ceea ce e mai universal în noi. Dar chiar doctrinar vorbind, spectacolul diversității nu ne pune oare în față tocmai inepuizabila posibilitate a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că ea conduce efectiv spre acel Pol din care decurg toate credințele. Pentru André Scrima, a concepe religiile în convergență polară obligă la rigoare și, în același timp, la creativitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
uman prin inventarea ororilor și filosofic) și încheiat cu ostracizarea (genocidaților și urmașilor acestora, scrierilor, cercetărilor istorice, activităților memoriale, cererile de recunoaștere). Ar fi fost probabil interesantă o discuție despre felul în care justificarea genocidului, spre deosebire de simplă negare și chiar relativizare, reprezintă o formă tacită de recunoaștere a sa (și deci de diluare a efectului memoricidar). Dincolo de toate plusurile și minusurile sesizate mai sus, cartea de față merită și trebuie citită măcar pentru a beneficia de o argumentație pertinenta asupra felului
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Dincolo de toate plusurile și minusurile sesizate mai sus, cartea de față merită și trebuie citită măcar pentru a beneficia de o argumentație pertinenta asupra felului în care realitatea memoricidului, ca element component al genocidului, face ca acte specifice memoricidului (negare, relativizare, probabil justificare) să nu fie considerate pur și simplu opinii, ci delicte de opinie, cu toate consecințele civile și penale care decurg de aici: "Devine atunci clar că negarea și memoricidul nu pot fi considerate opinii, ci sunt delicte, acte
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
nu că nu există un astfel de cadru. Noi trebuie să renunțăm la ideea că aceste principii a priori sunt nerevizuibile, dar putem face asta păstrând viziunea kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
interese. Măsurarea performanțelor sociale și etice creează mari dificultăți, începând chiar cu elementele de definire. Nu există o bază internațională acceptată pentru cuantificarea unor astfel de performanțe, ceea ce face ca disputele pe marginea lor să dobândească rapid conotații politice, iar relativizarea subiectului să atingă cote absurde. O abordare mai pragmatică o oferă anumite fonduri de investiții zise „responsabile social”. Ele exclud din portofoliul lor firmele care marchează poziții defavorabile din punct de vedere social sau etic, fără a se putea preciza
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
nu fiu prezent din cauza carierei profesionale. Nu pot spune nici că modalitatea de a acționa în viața profesională s-a modificat datorită faptului că aveam copii. Nu s-a schimbat nimic în maniera în care vedeam/percepeam lucrurile. La mine relativizarea, negocierea interioară a standardelor și a nivelului de exigență s-a făcut pe baza a cu totul altor criterii și anume în funcție de contextul în care funcționează sistemul de învățământ. De fapt societatea românească, în general. Scăderea nivelului de pregătire al
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
afin de découvrir le défaut, la tare, l'une enviant peut-être la jeunesse de l'autre, et celle-ci dépitée par l'extrême bon ton, la simplicité aristocratique de șa rivale" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.432]. Constatăm că în epoca relativizării valorilor nu se mai percep "tipuri" (al medicului, notarului etc.) [Montandon, p.639]. Universurile și clasele devin mai nuanțate, hotarele dintre ele mai permeabile. Clorinde și maică-sa, contesa Balbi, țin de o identitate greu de definit și sunt calificate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aparținând unor popoare și culturi diferite) pot fi considerați o națiune a cărei idee culturală comună era pax romana, care a asigurat o existență paralelă, conviețuire și amestec ale unor culturi diverse. Dar, în această multiculturalitate s-a produs o relativizare generală a valorilor, o pierdere crescândă de identitate și o dezrădăcinare progresivă a legăturilor naționale în paguba conștiinței de apartenență a cetățenilor la comunitățile lor naționale restrânse, ceea ce a pecetluit soarta imperiului. Ideea culturală sintetizatoare a Sfântului Imperiului Roman (credința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]