1,222 matches
-
Constantinopol, capitala imperiului. Acolo, pelerinii puteau contempla coroana și lancea, biciul de fier și mantia purpurie, lințoliile funerare, rozmarinul, sandalele lui Iisus și un fragment din piatra funerară. În secolele al XI-lea și al XII-lea, în perioada cruciadelor, relicvele din Constantinopol au câștigat din ce în ce mai mult prestigiu în ochii întregii creștinătăți și în special în cei ai lui Ludovic IX, extrem de devotat. El a obținut toate aceste obiecte de la Baudouin II, care, ajuns în pragul falimentului, le-a amanetat. Ludovic
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
cu care i-au șters picioarele, un fragment din piatra funerară, sunt la fel de bogat ornate. În zilele de mare sărbătoare, porțile Marii Racle erau deschise de rege, singurul care avea cheile, pentru ca lumea să vină să vadă și să venereze relicvele. Acestora li se adaugă Ludovic IX cel Sfânt, canonizat încă din 1297 (27 de ani după moartea sa) de către Papa Boniface VIII. Erou nefericit al celor două cruciade, regele a devenit model pentru prinții creștinătății. Pietatea sa s-a împletit
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
cel Sfânt. Ea prezintă evangheliare cu picturi legate în aur, argint și pietre prețioase, cutia cu moaște a sfinților Maxien, Lucien, Julien, de la muzeul din Cluny, Fecioara de fildeș, panouri sculptate sau emailate, un toiag pastoral din argint aurit. Din relicvele Pătimirii nu au mai rămas decât coroana de spini și un fragment din Cruce, păstrate în tezaurul de la Notre Dame de Paris. I. M. Obiceiuri de ieri și de azi l În Evul Mediu, în Joia Mare, leproșii aveau dreptul
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
pe Copacul Lumii. Numai că Odin nu împărtășește suferința lumii și nu salvează oamenii. Scopul său este obținerea de cunoștințe secrete, iar rezultatul nu este mântuirea omenirii, ci descoperirea alfabetului runic. O altă atracție pentru pelerinii nordici era achiziția de relicve ale sfinților și apostolilor. Relicva cea mai căutată în era creștină a fost fără îndoială Crucea Sfântă. Una din cele mai complete relatări de pelerinaj este a lui Sigurd, supranumit Jórsalafarer, traductibil prin „călătorul spre Ierusalim”. Snori relatează în „Magnússona
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
Odin nu împărtășește suferința lumii și nu salvează oamenii. Scopul său este obținerea de cunoștințe secrete, iar rezultatul nu este mântuirea omenirii, ci descoperirea alfabetului runic. O altă atracție pentru pelerinii nordici era achiziția de relicve ale sfinților și apostolilor. Relicva cea mai căutată în era creștină a fost fără îndoială Crucea Sfântă. Una din cele mai complete relatări de pelerinaj este a lui Sigurd, supranumit Jórsalafarer, traductibil prin „călătorul spre Ierusalim”. Snori relatează în „Magnússona Saga” că cei doi fii
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
străini, și-oricine ar ști, Privirile de ne-ar citi, Că ne iubim. Azi mâna mică îți sărut, Ca și cum azi ne-am cunoscut, Dar mă-nfior, căci mâna ta, Odată, păru’-mi alinta... La început. Mai sunt în noi doar licăriri, Relicvele unei iubiri, Ce încă dor, însă trăim, Sărmane suflete hrănim Cu amintiri. Citește mai mult REÎNTÂLNIREde Nicolaie DINCĂCa doi străini ne întâlnim...Și ne zâmbim, și ne privimCa doi străini, și-oricine ar ști,Privirile de ne-ar citi,Că
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
străini, și-oricine ar ști,Privirile de ne-ar citi,Că ne iubim.Azi mâna mică îți sărut,Ca și cum azi ne-am cunoscut,Dar mă-nfior, căci mâna ta,Odată, păru’-mi alinta...La început.Mai sunt în noi doar licăriri,Relicvele unei iubiri,Ce încă dor, însă trăim,Sărmane suflete hrănimCu amintiri.... XXXII. DE TOAMNĂ, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. DE TOAMNĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește frunza
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Când intri în rând însă, începe drama, care nu poate fi transmisă prin mijloacele de comunicare clasică. Aceasta fiindcă fiecare om are poezia lui existențială în spate, dramele lui etc. După aceea, există o mare problemă, anume că moaștele dintotdeauna, relicvele, au pus mari întrebări și teologilor, cât și sociologilor, datorită ambivalenței lor. Sunt corpuri, trupuri moarte, dar nu sunt moarte. Calvin are celebrul lui tratat despre relicve, în care nu combate atât relicva în sine, cât forma aceasta de spiritualitate
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
dramele lui etc. După aceea, există o mare problemă, anume că moaștele dintotdeauna, relicvele, au pus mari întrebări și teologilor, cât și sociologilor, datorită ambivalenței lor. Sunt corpuri, trupuri moarte, dar nu sunt moarte. Calvin are celebrul lui tratat despre relicve, în care nu combate atât relicva în sine, cât forma aceasta de spiritualitate, adică de a te închina lor. Sintagma „pupătorii de moaște“, care vine clar dintr-o zonă neoprotestantă, este folosită pentru a stigmatiza un anumit segment al populației
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
o mare problemă, anume că moaștele dintotdeauna, relicvele, au pus mari întrebări și teologilor, cât și sociologilor, datorită ambivalenței lor. Sunt corpuri, trupuri moarte, dar nu sunt moarte. Calvin are celebrul lui tratat despre relicve, în care nu combate atât relicva în sine, cât forma aceasta de spiritualitate, adică de a te închina lor. Sintagma „pupătorii de moaște“, care vine clar dintr-o zonă neoprotestantă, este folosită pentru a stigmatiza un anumit segment al populației pelerine, și nu numai, și este
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
un calendar al Ortodoxiei Românești, astăzi, valabil în mare parte. Una dintre aceste informații ne privește direct, anume cea - notată la sfârșitul lunii decembrie - referitoare la Sfântul Rafail de la Agapia, despre care precizează lapidar: ”Rafail de la Mănăstirea Agapia. Sfintele lui Relicve, le-a sărutat Mitropolitul Dosoftei”. În 5-7 martie 2008, Sfântul Sinod al BOR a aprobat canonizarea Sfântului Rafail și a Cuviosului Partenie de la Agapia, ambii menționați de Episcopul Melchidesc, în Oratoriu, că au trăit în sfințenie. În 2008, noi - gălățenii
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
arhivele Departamentului Aude, din care face parte localitatea Rennes-le-Château, există un manuscris al său În care apar detalii semnificative privitoare la afacere, o descriere și o evaluare a depozitului. Este vorba despre aproape două sute de tone de aur În lingouri, relicve bisericești, giuvaeruri scumpe, podoabe regale și monede vechi, valorând in jurul a patru mii de miliarde de franci de aur. Îți dai seama cam ce Înseamnă asta? - Dacă e adevărat, s-ar putea să aibă o valoare științifică uriașă, monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sac de orz. În marile piețe din oaze se găseau din belșug curmale și vite, dar, în general, banii erau rari; și, când în cele din urmă catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve din timpuri foarte îndepărtate decât bani adevărați în circulație. Acum însă, în adâncurile „Peșterii gazelei“ se ascundea un sac de culoare țipătoare burdușit cu bancnote noi, lucitoare și îmbătător de mirositoare, cum nu mai circulaseră niciodată în toată istoria vestitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afli În fața propriei tale ferestre Închise prin care vezi conturele prea albe ale obiectelor de afară, de un alb suspect, aproape cadaveric. O pulbere fină burnițează fără oprire albind băncile pensionarilor, tablele de șah, geamurile crăpate ale felinarelor cu neon, relicva unei cabine telefonice. Retrăiesc tulburarea mea din copilărie. Am revelația Comarnicului, zărit În goană de la fereastra unui tren de vacanță. Un oraș fantomă În care nu Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care-l emană subțioarele tineretului stropite din abundență cu sprayuri din pachet. Vechii bucureșteni se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de fetru moale cu borul lăsat, alături de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din piatră cenușie, Într-o arhitectură sobră datînd probabil de prin anii 20-30, o clădire cu multe ferestre aliniate uniform la distanțe mici, respirînd aerul acela sever, inconfundabil, de școală veche, de cazarmă sau de spital. Chiar este un spital, relicvă a Bucureștiului de altădată, rămas În mod paradoxal neatins de suflul Înnoitor al epocii moderne. Ceea ce se vede de la stradă e doar un machiaj perfect adaptat locului și funcției pe care o Îndeplinește, pentru că dacă intri pe ultima poartă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de mătase escarpen cu toc Înalt În interiorul căruia se poate citi SANTORI MILANO și un pantof bărbătesc negru de lac cu vîrf ascuțit marca SALAMANDER. 2 Mai, o mică relicvă a insulei Cythera intrată În eternitate. Înaintăm În vînt, o viață frumoasă Încă și Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui, l-am scăpat pe jos. S-a spart în bucăți pe scândurile butucănoase. M-am aplecat deasupra lui și chipul meu se clătina în mulțimea de cioburi. Așadar, în dosul curții era un șir de șoproane. Acolo erau adunate relicvele războiului, ca amintire. Arătau precum cabinele dintr-o stațiune părăsită, dar nu am ajuns la această comparație decât mult mai târziu. Pe vremea aceea, nu aveam încă nevoie de ea și nici nu aș fi putut s-o fac, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
obiecte nomade”? Așa cum s-a văzut, nomazii transportă dintotdeauna obiecte în stare să-i ajute să suporte vicisitudinile călătoriei; primul dintre acestea a fost, fără îndoială, o piatră cioplită, un talisman, apoi au urmat focul, îmbrăcămintea, încălțămintea, uneltele, armele, bijuteriile, relicvele, instrumentele muzicale, caii, papirusurile... Au urmat cartea, primul obiect nomad produs în serie, apoi obiectele ce permit miniaturizarea și transportul instrumentelor sedentare: ceasul, aparatul de fotografiat, radioul, picupul, camera de luat vederi, casetofonul. în sfârșit, au apărut altele pentru tratarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o statuie, ci o porțiune de trup mumificată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pupilele luminate de o strălucire. O tăcere uluită Înghețase sutele de persoane Înghesuite În naos. Apoi, totul se scufundă Într-un vuiet, toate gurile unindu-se Într-o aceeași exclamație de minunare. Poetul murmurase și el ceva, surprins, fascinat de relicva care continua să se miște. Aceasta, după ce Își deschisese ochii de-a binelea și privise În jur, Își slăbi strânsoarea brațelor cu o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]