1,450 matches
-
îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a sugerat comparația cu un „motan egoist”, dominat de instinct. P.H.L. face aici o umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să asigure condițiile necesare minime creșterii puiului de om? Pe când mama
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
roboții de pe o planetă. Așa că vă sfătuiesc să controlați bine roboții cu inteligență artificială indiferent de generație. Aurora: Cum și cănd te odihnești? Evelin: Prin structura noastră noi nu obosim, dar periodic facem căteva ore de repaos singular, în care rememorăm ce-am făcut și ce urmează să facem. Aurora: Atunci odihnă plăcută. Ai la dispoziție tot laboratorul și apartamentul oaspeților. x x x în laborator, în jurul mesei: Evelin, Profesorul, Aurora, Eva și Adam. Ela servește suc și cafea. Evelin într-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Într-o marți oarecare, o găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu e a ei, vulnerabilă, gata să se simtă prost, să-și ceară scuze. Hybris. Da, și eu pot fi intelectual... — Eu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-l descumpăniseră atît de tare la plecarea puiandrului, amarul zilelor care urmaseră, dorul lui și al celorlalți membri ai haitei. Cînd crezi că le-ai văzut pe toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră să regrete plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de informația negativă acumulată de-a lungul existențelor sale, iar aceasta Înseamnă că trebuie să treceți la o etapă de lucru foarte intens cu propria conștiință. Recomandăm persoanelor care sunt dispuse să lucreze pe corpul astral, pentru armonia sufletului, să rememoreze momentele neplăcute prin care au trecut de-a lungul acestei vieți, să le noteze pe o foaie de hârtie pentru a le numerota, cataloga și revizui, pornind de la dânșii, de la Întâmplări prin care au trecut ei Înșiși. Să rememoreze aceste
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
să rememoreze momentele neplăcute prin care au trecut de-a lungul acestei vieți, să le noteze pe o foaie de hârtie pentru a le numerota, cataloga și revizui, pornind de la dânșii, de la Întâmplări prin care au trecut ei Înșiși. Să rememoreze aceste Întâmplări, să le analizeze, să ierte și să Înțeleagă ce au avut de Învățat din ele. În momentul În care obțin pace, liniște (ei vor ști ce vrem Noi să spunem aici, pentru că vor Înțelege ce Înseamnă pacea și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
cele ca mine, cu studii, culte, le spun doamne, pe celelalte, restul, madam, dar tu trebuie să spui așa cum te învăț eu, ca esti bărbat și trebuie să respecți fetele, femeia, ca pe mine și sora ta. Și dacă tot rememorez scenă, vă amintiți că am descris o scenă cu tata în bucătărie. O să descriu revelionul 1990 la mătușa soției, secretara de partid de direcție descentralizata a unui ministru alungata de cei de acolo, soțul ei tot alungat că fusese din
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
licee din orașele vecine. Când turistul trece pe strada Emil Garleanu visează la dragoste,la „Doamna X”: „ Când mi-ai jurat pe veci iubire,\Ai fost cu încredere ascultătă ...\ Uitasem că-ntr-o minte scurtă\Și veșnicia e scurtată”. Turistul rememorează arhitectura veche. Cândva în centrul vechi exista un parc și un Arc de Triumf.Parcurile din zona de sud ale urbei au dispărut sau li s-a schimbat destinația. Acum orașul s-a îmbogațit cu un nou lăcaș de cultură
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
La următoarea întâlnire erai ciudat, păreai schimbat, tăcut, parcă ieșit dintr-o lungă și grea convalescență. Parcă uitaseși că lângă tine sunt eu, "Frăgezel" a ta. Nu mai vorbeai de iubire, nici de un viitor împreună. Îmi trece prin minte, rememorând acele momente triste pentru mine, un vers al lui Blaga: "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată"!... * Petre,Petre,Petre! Mă trezesc uneori în plină noapte strigându-te, chemându-te cu disperare, cu spaimă, să vii, să mă ajuți, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Andrei Moisoiu (Google) Dan Negru a rememorat primul interviu pe care l-a luat unei vedete, în timpul căruia a spus niște cuvinte pe care acum le regretă. În 1990, când avea 18 ani, Dan Negru i-a luat un interviul lui Dan Spătaru. Interviul a decurs bine
Dan Negru, greșeala de la 18 ani care-l macină și azi: Dobitoc am fost by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72021_a_73346]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Bianca Drăgușanu a rememorat, zilele trecute, relația tumultuoasă pe care a avut-o cu unul dintre foștii ei iubiți. Autor: Sorina Ceugea Deși a evitat să-i dea numele atunci când a afirmat că a snopit-o în bătaie de nenumărate ori, toate indiciile duc
Cum a fost snopită în bătaie Bianca Drăgușanu de un interlop din Târgu Jiu by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72089_a_73414]
-
o tehnică elaborată și intenționat subtilă a scrisului. Anița Nandriș-Cudla este prezența feminină care încheie antologia și în același timp cea mare marchează extrema Cercului Polar: Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia. Ca și Elisabeta Rizea, Anița Nandriș-Cudla rememorează chinurile suferite odată cu intrarea rușilor în Bucovina, în 1941. Povestea impresionează printr-un scenariu neplanificat, dar spectaculos în cruzime, cu atât mai dur cu cât realismul i se străvede prin pori. Chiar Dan C. Mihăilescu notează, cu entuziasm nestăpânit: "Domne
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
care se arată interesat să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă, menținând-o mereu în priză, sensibilă la experiențe artistice noi, moderne, cu apetit pentru performanță. Rememorez câteva momente de referință. Alexandru Dabija realizează, acum vreo doi-trei ani, un spectacol exemplar cu Trei surori. Formula adoptată, singulară în contextul regiei românești actuale, a fost una minimalistă, atât ca viziune, cât și ca scriitură, energiile textului cehovian însă
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
lucrurile stau exact invers, arta posesorului unui frumos set de brice de argint este coborîtă de pe piedestal la josnica întrebuințare a criminalului în serie care execută fără nicio noimă oameni nevinovați. Helena Bonham Carter în rolul doamnei Lovett, marionetă cinică, rememorează pentru noi rolul ei de experiment tragic, Elizabeth, viitoare soție a lui Frankenstein (1994) din filmul omonim al lui Kenneth Branagh, fabricată in extremis de ucenicul vrăjitor și care preferă un autodafe existenței sale monstruoase. În film sfîrșește la fel
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu chiar în același plan - cu presiunea continuă a mediului social, formatat de contextul istoric. Altfel spus, interioritatea devoalată și disecată aici, cu o luciditate care i-ar fi plăcut lui
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
în cuprinsul acestui regim după o paranteză de aproape 15 ani de pușcărie, de fapt, 14 și nouă luni cu generoasa amnistie. Trimis undeva în apropierea graniței, locul destinat celor care au greșit regimului comunist, deja vîrstnicul Dite (Oldrich Kaiser) rememorează anii de glorie ai carierei sale, prezentată ca o secțiune transversală printr-o epocă apusă cu luminile și umbrele ei. Întreg filmul este alcătuit prin alternarea planurilor care aparțin retrospectivei cu cele care țin de prezent. Unui Dite tînăr, frivol
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
la altul, talisman și veriga legăturii ce sfidează timpul, și animalul de companie a cărui moarte are o stranie funcție de catharsis al unei memorii împovărate. Între fapte și cititor se interpun filtrele a două confesiuni: cea a naratorului-personaj care își rememorează primele experiențe infantile (aproape în regimul unei suite de ședințe de psihanaliză) și cea a prietenei părinților, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie și mister, ca și cum spectacolul vieților ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua și draperia
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
ländler) care se insinuează ca un cântec de lebădă al unui muzician prematur dispărut. De altfel, atmosfera concertului este una de requiem, justificându-se astfel atât elementele de gematrie conexă (program secret, cifre simbolice, melograme), cât și premonițiile compozitorului care rememorează, cu presentimentul morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic atipic, dominat la început (Thema con variazioni și Adagio) de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
din lumea literară, bombardarea Iugoslaviei de către aviația NATO și alte dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp deschis este unul dintre poemele lui Ioan Flora cu rol de ars poetica: "Stau singur între patru ziduri albe, rememorând ce n-ar fi/ de rememorat: propria mea viață, înhămată la o caleașcă/ veche de o jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
aviația NATO și alte dileme mai mici sau mai mari ale timpului prezent. În câmp deschis este unul dintre poemele lui Ioan Flora cu rol de ars poetica: "Stau singur între patru ziduri albe, rememorând ce n-ar fi/ de rememorat: propria mea viață, înhămată la o caleașcă/ veche de o jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
o clipă. Expunîndu-l studenților din Geneva, după ce-l alesese în ultimul moment, aparent fără motiv, protagonistul-povestitor, un visiting profesor italian, ajunge - de la un lapsus tipic freudian -, cînd îi venise pe buze un alt nume și nu al iubitei poetului, să rememoreze momentele legate de prima, adolescen-tina-i iubire. Versurilor petrarchești, dislocate pentru un comentariu academic, apoi recompuse - în clasica lecție de analiză textuală - li se suprapune simultan monologul interior. În felul acesta, involuntar, profesorul pune față în față problemele curente, ca universitar
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
anterioară. Anul trecut, a organizat o nouă expoziție la Timișoara, la care n-am reușit să ajung, deși am fost invitat din timp, și pe care aș fi vrut să o comentez în detaliu. Cum această expoziție a rămas nesemnalată, rememorez, în legătură cu primul eveniment de la Timișoara, în cadrul căruia poetul își lansase, prin aruncare dintr-un coș special amenajat, și ziarul "Cocoloșul", în număr unic, scris de un singur autor, adică de el însuși, un text pe care l-am scris cu
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de regulă, trecutului. Deși acest trecut este al nostru, face parte din identitatea noastră spirituală/ culturală. (Să nu zic na-țională, că acest cuvânt a devenit fie desuet, ba, și suspect, fie, prin repetare demagogică, sleit de substanța lui curată, originară.) Rememorăm (chiar și pentru urechi surde și ochi opaci) câteva secvențe ale unor asemenea "normalități" recente. l Casa Balș din Iași, monument arhitectonic de la început de secol XIX, sediul (dar se mai poate numi așa?) Filarmonicii "Moldova", e (tot) în schele
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
cer cocorii/ porniți spre-un orb și ciclic sud.// îndrăgostit, dăm țărmuri drepte/ și golfuri corectam, afunde,/ popas de zboruri să se-ndrepte de pretutindeni spre oriunde" (O insulă). Limbajul apare șlefuit cu o dexteritate artizanala remarcabilă, care ni-i rememorează pe Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș. Dar pînă aici se vădește mai curînd o înaltă școală, un academism decît o perspectivă aptă a dezvălui fondul sensibil particular al autorului, ce-l diferențiază într-o privilegiată familie (și Ion Barbu
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]