1,034 matches
-
de nefericiți Pentru doar zece bani, Casa „Pater Jordan“ ușurează suferințele săracilor și oferă adăpost nonstop Regimul comunist i-a ascuns de ochii lumii pe cei ce, strecurându-se în bezna sărăciei, își trăiau zilele în unghere neștiute de nimeni. Reminiscențele nefaste de atunci au ieșit la lumina zilei; oameni dintr-un cotidian poate încă ostil, ostracizații zilelor noastre, își revendică dreptul la o viață demnă. Vinovați sau nu de povara necazurilor, societatea le acordă o șansă: un acoperiș temporar. Pentru
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
inedite. Ceea ce urma să devină marea lui aventură de o viață a fost momentul unei descoperiri care i-a marcat existența, devenind apoi pasiune. Era momentul când comuniștii, în elanul lor nefast, începură să se războiască cu „vechile vestigii” și „reminiscențe mistico-burgheze”, lozinci atunci la modă. În greii ani de epurare comunistă, Ion Brădeanu, un tânăr cu dragoste de carte, a salvat de la pieire un octoih tipărit la 1826, ultimul document de acest fel scris în grafie chirilică, o comoară ce
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
mult decât niște simple covoare, niște ofrande. Rromii au fost întotdeauna vehicule ale diseminării diferitelor credințe și tradiții religioase. Ei au pătruns în secolele 14-15 în Europa venind din Asia, via Grecia. Iar covoarele lor sunt un simbol și o reminiscență a spațiului sacru de la Mecca. Ei spun: „Noi facem un haram aici”. Iar haram știm că este incinta spațiului sacru de la Mecca! Cu alte cuvinte, este o reminiscență a sacrului musulman. Așa cum cuvântul „moaște” are la bază cuvântul slavon moști
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
din Asia, via Grecia. Iar covoarele lor sunt un simbol și o reminiscență a spațiului sacru de la Mecca. Ei spun: „Noi facem un haram aici”. Iar haram știm că este incinta spațiului sacru de la Mecca! Cu alte cuvinte, este o reminiscență a sacrului musulman. Așa cum cuvântul „moaște” are la bază cuvântul slavon moști, ce însemna la început „putere miraculoasă”. Vedeți deci câte sensuri sunt ascunse pe teren, în pelerinaj. Să revenim totuși, la întrebarea inițială: ce este pelerinajul pentru un credincios
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
singură să salvez apartamentul din București, scos la licitație. De văitat, la ce să mă mai fi văitat? S-or fi dus, cu tinerețea noastră, ceaușismele, s-or fi și întors. E.Ț.: Amprenta destinului nostru poartă de cele mai multe ori reminiscențele copilăriei. Cum a fost copilăria dumneavoastră? R.A.: Am fost un copil orfan de mamă, de la zece ani. M-a crescut sora mamei, care mi-a fost alături toată viața ei, apucând să se simtă fericită, scurt timp, crescându-și nepoata
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
anticilor. Originea acestui mit se pare că stă în însăși adâncimea înfricoșătoare a pădurii dacice, ea fiind, cum evocă anticii, adăpostul acestui popor și, clar pentru noi astăzi, sursa existenței și dezvoltării lui. Codrul este invocat și în prezent, în reminiscențe de formule magice, ca exemplu,,foaie verde”, ascunsă în cântecul popular. Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogățiile dacilor, învăluite la rândul lor în aceeași taină a misterului, cunoșteau această pădure de departe, când se vedeau nevoiți să
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la cap și calma senina companie a lui Platon un vopsitor necalificat reminiscențele cum se insinuează ele ca acești pași abia perceptibili care nu se opresc și totuși nu mă ajung te abrutizezi Între scursorile astea Îți aranjăm noi ceva un post de referent administrativ sau de secretar la o școală ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
formă de schizoidie, necesitatea unei confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucurie deplină ca și cum suferința nu ar fi existat niciodată. Abia după cîteva clipe, odată cu recunoașterea propriului trup, reapare durerea asemenea unei amintiri exilate care se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii conștiente, e o reminiscență a stării primordiale ca prima Întîlnire a noului născut cu lumina promisă, cea mai pură și nealterată senzație, singura care ne amintește de paradisul pierdut În care fuseserăm programați exclusiv pentru bucurie. Bucuria este ținta tuturor strădaniilor omenești. Disprețuitul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avea o conducere formată din „adunarea oamenilor buni și bătrâni”, ceea ce corespunde unei organizații sociale patriarhale, în care moșul (strămoșul), dar și moașa sunt adorați ca semidivinități. Din partea bătrânilor (geronta creație) din satele românești au rămas unele relicte etnografice și reminiscențe folclorice în organizarea internă a satului (obștea sătească și moșia sătească pe strămoși și moși, pe bătrâni și spițe de neam.” Această formă de organizare a continuat să existe și după cucerirea Daciei de către romani. Continuitatea obștilor pe teritoriul țării
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
taina care era deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om conștient de lucruri pe care oamenii nici nu au voie să le știe. Era acolo ceva primitiv și îngrozitor. Nu era lucru omenesc. Asta îi aduse în minte niște reminiscențe despre magia neagră. Era frumos și obscen. — Mon Dieu, dar aici e vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu-și dădu seama că le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă doare îngrijorarea care gânduri piaptănă și atinge deznădejdea când necazul deapănă. Mă doare ziua de mâine, o aștept printre fiori, să zăresc reminiscența bucuriei dulci din zori.
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
limpezire și concentrare realizat de poezie: recâștigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe. Glorie a îndelungatei dorinți, Idei! (Fr.) Invențiunea poetică, astfel înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor. * Imnul spiritual e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sterp se juca sub pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a "chemărilor", Philippide ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum ca reminiscențe ale unui domeniu părăsit, aceste motive împlinesc o funcție mai gravă și mai tulburătoare ca în primul volum, unde poetul se identifică ordinei subpământene. Tipică pentru Stâncile fulgerate însă - Rugăciunea de dimineață, cu atmosfera ei de sfârșit de furtună. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a acelor mari geometri. Ne instruiam despre proporții, cu Thales și Euclid; regândeam teoria polarelor cu Apollonius; cu Archimede măsuram ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic, vreo doctrină a reminiscenței, pentru explicarea contradicțiilor numărului irațional. Tot cu Platon contemplam cele 5 existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca, Pitagora etc.), nici din Hérédia, nici din Nietzsche, ci din stratul unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și foarte bătrână prin experiența care îi dă tot dreptul să-i spună Lumii întregi, că există. Intelectual, artistic, Viorela Codreanu Tiron este un eșantion de frumusețe clasică peste care cade bruma incorigibilă a contemporanității, este o poetă modernă cu reminiscențe de romantism năucitor de frumos. Melania Cuc Referință Bibliografică: Cronică la volumul de versuri Vraj(b)a clipei a Viorelei Codreanu Tiron / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
a cercetării creative - creativitate care trebuie să se manifeste în afara limitelor arbitrare pe care le pot impune instituțiile coercitive. O societate decentă trebuie să maximizeze condițiile de exprimare a creativității umane și să depășească represiunea și opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate.Chomsky a declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian . Este un simpatizant al anarhosindicalismului, prin care înțelege un
NOAM CHOMSKY- 90 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363062_a_364391]
-
la loc de cinste își etalează floarea albă, imaculată și, emană o mireasmă amețitoare, cu un trecut nestins numai dacă încerci să-l stropești iar cimbrul îi îmbie pe ceilalți zburători să guste din culoarea albastră a cupelor împrăștiate în reminiscențe de secole. Doi bondari se îmbulzesc să guste din lăptișorul unei mătci prea generoase și, otrăviți de mirosuri, nu vor să-și mai dezlipească aripile de pe ea. O pipăie într-una, nu catadicsesc să-i lase și pe alții, ce
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
iunie 2013: proiectul Nabucco picase! Ca element de sociologie a puterii, nu este oare această atitudine a Rusiei față de noi (și nu numai, cazul Gruziei și al cravatei amare, printre dinții lui Saakașvili, este încă treaz în memoria noastră!) o reminiscență a psihologiei regimurilor sovietice de acum 50-60 de ani, de pe vremea Sov-Rom-urilor, care acaparaseră „frățește” mare parte din resursele noastre strategice de petrol, gaze, grâne, dar și minereuri rare (cu care au și finalizat în acei ani bomba atomică)? Ioan
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
suspensie, în Sărbători ale cuvântului, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, p. 202 - 209; Eugen Dorcescu, Autodialogul erotico - agapaic: „Apa”, în In honorem magistri, Crișu Dascălu 75, Timișoara, Editura David Press Print, 2016, p. 122-131; Eugen Dorcescu, Proza Mirelei - Ioana Borchin sau reminiscența Paradisului pierdut, Prefață la Apa, Timișoara, Editura Mirton, 2016, p. 5 - 19; Iulian Chivu, Prefață la Etern într-o eternă noapte-zi, Editura Mirton, Timișoara, 2016, p. 7 - 19; Doina Bogdan-Dascălu, Borchin, Mirela-Ioana, în Academia Română, Enciclopedia Banatului, 2, Literatura, ediția a
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
slujbe, materiale și obiecte liturgice, la comportamentul credinciosului în biserică, la Sfintele Taine etc.; V. Proverbe și expresii religioase necreștine: cele privitoare la soartă, superstiții de tot felul, farmece, descântece, personaje mitologice ș.a., socotind că acestea, în mare parte, sunt reminiscențe ale unor vechi religii precreștine din spațiul românesc sau ale unor religii ale altor popoare cu care românii au intrat în contact de-a lungul timpului. Am însoțit o bună parte din aceste proverbe de note de subsol, în care
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]