500 matches
-
un pion al acestuia. Îndeosebi după ocuparea zonei renane de către Germania hitleristă la 7 martie 1936, Stalin și-a dat seama că nu avea nici un motiv să încheie un tratat cu România, deoarece Marea Britanie și Franța nu reacționaseră în urma crizei renane. Era clar că politica de securitate colectivă eșuase. Uniunea Sovietică nu ar fi avut de câștigat în urma semnării acestui document. Aducem ca argument în sprijinul afirmației de mai sus declarația lui Litvinov, din luna septembrie 1935: „Ceea ce vreți dv. este
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
României. 87 În realitate, așa cum am demonstrat, Moscova nu dorea semnarea acestui tratat cu România. Uniunea Sovietică nu ar fi avut de câștigat în urma semnării acestui document. Aceasta deținea informații despre demiterea iminentă a lui Titulescu. Apoi după reocuparea zonei renane de către Hitler, fară o reacție hotărâtă din partea Franței sau a Marii Britanii, sovieticii și-au dat seama că sistemul de securitate colectivă eșuase. Am subliniat faptul că Titulescu era înclinat să creadă că Moscova devenise un partener de încredere în viața
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
se confirme tovarășului Litvinov că noi nu vom merge la nici un fel de concesii viitoare față de români și în problemele referitoare la pactul sovieto-român” 105. Iată cum gândea Stalin, Litvinov fiind doar un pion al acestuia. Îndeosebi după ocuparea zonei renane de către Germania hitleristă la 7 martie 1936, Stalin și-a dat seama că nu avea nici un motiv să încheie un tratat cu România, deoarece Marea Britanie și Franța nu reacționaseră în urma crizei renane. Era clar că politica de securitate colectivă eșuase
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
un pion al acestuia. Îndeosebi după ocuparea zonei renane de către Germania hitleristă la 7 martie 1936, Stalin și-a dat seama că nu avea nici un motiv să încheie un tratat cu România, deoarece Marea Britanie și Franța nu reacționaseră în urma crizei renane. Era clar că politica de securitate colectivă eșuase. Uniunea Sovietică nu ar fi avut de câștigat în urma semnării acestui document. Aducem ca argument în sprijinul afirmației de mai sus declarația lui Litvinov, din luna septembrie 1935: „Ceea ce vreți dv. este
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
României. 87 În realitate, așa cum am demonstrat, Moscova nu dorea semnarea acestui tratat cu România. Uniunea Sovietică nu ar fi avut de câștigat în urma semnării acestui document. Aceasta deținea informații despre demiterea iminentă a lui Titulescu. Apoi după reocuparea zonei renane de către Hitler, fară o reacție hotărâtă din partea Franței sau a Marii Britanii, sovieticii și-au dat seama că sistemul de securitate colectivă eșuase. Am subliniat faptul că Titulescu era înclinat să creadă că Moscova devenise un partener de încredere în viața
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
memoria istorică, naționalism și statul-națiune, ne vom delimita gradual sfera de cuprindere pentru a ajunge, în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își găsește un teoretician percutant în figura lui E. Renan. Adresând întrebarea stringentă pentru sfârșitului secolului al XIX-lea "Qu'est-ce qu'une nation?", Renan (1990) [1882] elucidează rolul decisiv jucat de memoria colectivă în edificarea națiunii: Națiunea este un spirit, un principiu spiritual. Doar două lucruri constituie acest sprit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își găsește un teoretician percutant în figura lui E. Renan. Adresând întrebarea stringentă pentru sfârșitului secolului al XIX-lea "Qu'est-ce qu'une nation?", Renan (1990) [1882] elucidează rolul decisiv jucat de memoria colectivă în edificarea națiunii: Națiunea este un spirit, un principiu spiritual. Doar două lucruri constituie acest sprit, acest principiu spiritual. Unul rezidă în trecut, celălalt rezidă în prezent. Unul constă în deținerea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rezidă în prezent. Unul constă în deținerea în comun a unei bogate moșteniri de amintiri; celălalt constă în consințământul efectiv, în dorința de a trăi împreună, în voința de a continua valorizarea moștenirii pe care toți o dețin în comun (Renan, 1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celălalt constă în consințământul efectiv, în dorința de a trăi împreună, în voința de a continua valorizarea moștenirii pe care toți o dețin în comun (Renan, 1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1990 p. 19) [1882]. Memoria colectivă ("moștenirea comună de amintiri" în exprimarea lui E. Renan; termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește Renan este identificat de Mill în "simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea politică de către reprezentanții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
termenul "memorie colectivă" încă nu era disponibil în vocabularul vremii), alături de voința de a trăi împreună sunt elementele constitutive ale națiunii. Poziția subiectivistă a lui Renan își găsește ecouri în concepția dezvoltată de J.S. Mill. Principiul spiritual despre care vorbește Renan este identificat de Mill în "simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea politică de către reprezentanții acestora. Menționând că sentimentul apartenenței la o naționalitate nu are o sursă unică, Mill enumeră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Decisivă este existența unei "comunități de amintiri" (community of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în comun (cf. Hutchinson și Smith, 1994). Și în acest punct concepțiile celor doi gânditori rezonează armonic, Renan (1990) accentuând faptul că "suferința în comun unește mai mult decât o face bucuria. În privința memoriilor naționale, durerile au mai mare valoare decât triumfurile, întrucât acestea impun obligații, și necesită un efort comun" (p. 19). Importanța decisivă a memoriei în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Numai acest fel de iubire de patrie este singur patriotism omenesc sau moral" (Aaron, 1843, p. 4). Ceea ce este realmente surprinzător la această concepție asupra patriotismului rezidă în încorporarea unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană, a naționalității este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cunoaște?" (p. 6). Pășind către esența subiectului pe calea apofatică, a definirii prin negare, Delavrancea punctează că "Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare" (p. 7), nici nu e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât eronat indicarea limbii ca factor determinant
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă a națiunii ca "plebiscit zilnic" (Renan, 1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
văz. [...] In ultimă analiză el se oprește la limbă. Limba hotărăște despre Patrie și Naționalitate. Unul d-ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre cele mai fatale" (Renan, 1990, p. 8). Scăpările memoriei sunt, probabil, blamabile pentru denaturarea argumentului renanian într-un om de paie, în contra căruia să își introducă Delavrancea propria concepție: [Limba] Neapărat este expresia fundamentală și externă a Patriei, dar nu e Patria. Pentru ca să fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
7). Generațiile care se succed și pier una după alta păstrează însă același sânge al românității, cu care strămoșii actualilor români au sfințit, prin jerfa lor, pământul lăsat în moșie. Îndepărtându-se ireversibil de concepția voluntarist-civică a naționalismului propusă de Renan, Delavrancea se lasă purtat către o tot mai acută rasializare a națiunii. "Conștiința de rassă" este cea care înnobilează "instinctul de Patrie" (p. 21), prima fiind o treaptă superioară în conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Patria ne-a fost mai mare ca Muntenia, Moldova și Ardealul. Patria noastră a fost, este și va fi, va trebui să fie, e fatal să fie, din trei, de o ființă, una și nedespărțită (Delavrancea, 192-, p. 16). Dacă Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din trei, de o ființă, una și nedespărțită (Delavrancea, 192-, p. 16). Dacă Renan s-a străduit să adopte o postură "absolut rece și imparțială", care să-i permită să se angajeze în delicata operație de "vivisecție" analitică a națiunii (Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care "se întemeiază pe numărul populației, fără deosebire de rasă și de religie", fiind, mai grav, alcătuit dintr-o "plebe amorfă, anonimă și fără memorie, care-și schimbă părerea cu fiecare răsărit de soare" (așa cum reiese din definiția lui E. Renan: națiunea este un plebiscit de fiecare zi), statul etnocratic își are temeiile în pământul strămoșesc, sângele românesc, sufletul național și credința ortodoxă (Crainic, 1997, pp. 246, 242). Unul dintre principiile axiale ale statului etnocratic exprimă precis ultimul element al modelului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
originii etnice; iii) originea etnică nu poate fi izvorul niciunui fel de drepturi; iv) libertatea fiecărui cetățean de a-și stabili singur naționalitatea, precum și limba maternă (Roller, 1952, p. 718). Ultimul principiu mai ales sugerează o concepție voluntaristă, de tip Renan, a naționalității, în care etnia nu este un criteriu de determinare a naționalității, iar identitatea și apartenența națională nu sunt urmarea destinului (ca în concepția herderiană), ci rezultatul alegerii personale. Redefinirea concepției naționalității pe aliniamentele socialiste, anti-etnice, a fost o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Boli, J. (1987). The Political Construction of Mass Schooling: European Origins and Worldwide Institutionalization. Sociology of Education, 60(1), 2-17. Reisner, E.D. (1922). Nationalism and Education since 1789. A Social and Political History of Modern Education. New York: The Macmillan Company. Renan, E. (1990). What is a Nation? În H.K. Bhabha (coord.), Nation and Narration (pp. 8-22). Londra și New York: Routledge. Rezachevici, C. (2000). Legenda și substratul ei istoric. Mihai Viteazul "Restitutor Daciae"?. Magazin Istoric, Octombrie 2000, disponibil online la adresa http://web
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că ar fi rostit d-l Crăciunescu discursul său la Paris, nu la College de France, desigur, ci cel mult înaintea debitanților de vin la Tivoli-Vaux-IIall bunăoară. Ar fi avut oare curajul să se înfățișeze acolo cu "Guardia" și Ernest Renan în loc de-a se munci să-și facă un discurs? De ar fi îndrăznit în adunare ar fi fost fluierat și a doua zi ziarele l-ar fi veștejit pentru vecie. Dar la noi, la marginea Orientului, ce nu se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]