30,699 matches
-
că bunul său amic își va oferi serviciile. În Dicționar, însă, o mică omisiune: nici o trimitere la principala operă din timpul comunismului a maestrului: Mitrea Cocor. O pudicitate căreia îi corespunde, bunăoară, la tema Emil Cioran, trecerea cu vederea a repetat vitriolantelor rânduri despre poporul român, în favoarea singurului paragraf din scrierile acestuia, evocând nostalgic locurile copilăriei. În acest punct, e de relevat că o atenție binevenită s-a acordat în Dicționar scriitorilor exilului, evident cu operele lor în limba română. Și
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
mai vehemenți. Dar eu, care am trăit acele vremuri, le pot spune că nu se putea face mare lucru. Poate doar să te sinucizi. Trebuie să evităm comparația între epoci. Un om inteligent trebuie să știe că istoria nu se repetă. - Se repetă prostia. Da, însă oamenii sunt alții. Din punct de vedere uman, istoria este irepetabilă. Și, à-propos de îngeri. Eu îi datorez enorm mamei mele, care era grecoaică, Ifigenia. Ei i-am dedicat premiul de care ai pomenit, la
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Dar eu, care am trăit acele vremuri, le pot spune că nu se putea face mare lucru. Poate doar să te sinucizi. Trebuie să evităm comparația între epoci. Un om inteligent trebuie să știe că istoria nu se repetă. - Se repetă prostia. Da, însă oamenii sunt alții. Din punct de vedere uman, istoria este irepetabilă. Și, à-propos de îngeri. Eu îi datorez enorm mamei mele, care era grecoaică, Ifigenia. Ei i-am dedicat premiul de care ai pomenit, la început. Scria
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
30. Dar când să arunce ei prima lopată, cineva, care întârziase, se apropie grăbit, protestând cu mâna pe ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos. Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac: Dacă s-a spus unu, unu să fie * 17 aprilie 1992. Frumosul indiferent, estet, vânător și mare coureur pervers, dând iama prin toate femeile din teritoriul său... Mă întreabă câte am posedat... Stau, mă gândesc, pormă
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
David, "în care nu se pot recunoaște mărci stilistice dosofteiene, ca și în "epigrama lui David", argumentele editorului, afirmat drept "eminent", pledând "mai degrabă pentru paternitatea Spătarului Milescu". Nici recunoscutului comparatist Ladislav Gáldi nu i se trece cu vederea că repetă "eroarea de optică" atunci când îl explică pe Dosoftei prin Jan Kochanowski, nici dicționarului de termeni arhaici și originali al ediției critice Dosoftei, atunci când în dreptul cuvântului luciu glosează adâncime, întrucât nu există argumente în textele vechi pentru respectiva "accepțiune". Exemple de
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
asistența prin surprindere trecând fără dificultate din postura (cunoscută) de istoric în aceea de istoric literar. Mai iau cuvântul Ileana Mălăncioiu, Virgil Podoabă, Dan Mănucă, George Cușnarencu, Al. Dobrescu, Lucian Orășel (pe mine nu mă mai mențonez, ca să nu-mi repet numele). Șerban Lupu încântă publicul, citând opinii ale lui G. Călinescu despre muzică și ilustrând apoi aceste opinii cu fraze muzicale interpretate la vioară. Tot la vioară Șerban Lupu interpretează, inspirat și cu umor, melodii compuse de G. Călinescu însuși
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
melodii compuse de G. Călinescu însuși (unele pentru piesele lui de teatru). Se aplaudă entuziast. Tot 21 iunie, ora 15. Ne despărțm, având de pe acum nostalgia momentelor dense - din punct de vedere intelectual și afectiv - trăite la Onești. Se vor repeta? Se vor repeta. Prezența acolo a lui Constantin Th. Ciobanu garantează asta.
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
G. Călinescu însuși (unele pentru piesele lui de teatru). Se aplaudă entuziast. Tot 21 iunie, ora 15. Ne despărțm, având de pe acum nostalgia momentelor dense - din punct de vedere intelectual și afectiv - trăite la Onești. Se vor repeta? Se vor repeta. Prezența acolo a lui Constantin Th. Ciobanu garantează asta.
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
așadar, că vom dialoga de la egal la egal cu lumea lui Andrei Makine. Restul e management și marketing editorial. În tot cazul, sper să nu luăm din noile mode tocmai «deprimismul» care se poartă la francezi, iar romancierii să nu repete prostia mimetică a dramaturgilor, de a prelua exclusiv (și chiar ostentativ) tot ce țne de terorismul minoritarist al corectitudinii politice, aducând în scenă cu precădere homosexuali, handicapaț, nimfomane, alcoolici ș.a.m.d. într-o scatofilie generalizată." l Cum literatura nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o cameră, închid ușa după
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
meu. Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este fiindcă observ de la o vreme cum iubirea este tot mai des invocată ca argument împotriva revizuirilor critice. Și ura, ca probă a nemerniciei lor. Aproape din capul locului, cînd după 1989, unii critici s-au simțit obligați
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
Dumnezeu, a făcut, se știe, o impresie puternică asupra lui Nietzsche care, de altfel, îi va continua cu aplomb ideea, în defavoarea divinității. În ce-i privește pe americani, lor le-a mers la inimă îndemnul " Încrede-te în tine însuți" repetat ca un refren nu numai în eseul "Încrederea în sine". Ei au văzut în aceste cuvinte o recunoaștere a unei stări de fapt: o nouă țară se construia prin propriile lor forțe; este adevărat, cu urmări nefaste pentru populația băștinașă
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Un an după această decepție radicală și comună, l-am descoperit pe Weininger. Mă aflam în situația ideală pentru a-l înțelege. Superbele sale enormități despre femei mă îmbătau. Cum putusem oare să-mi pierd capul pentru o sub-ființă? îmi repetam neîncetat. Cum a fost posibil acest chin, acest calvar, din cauza unei ficțiuni, a unui zero incarnat?" (în Exerciții de admirație). Fără îndoială, teribilismul tânărului Cioran va fi fost pe de-a-ntregul satisfăcut, flatat și excedat de această întâlnire cu o
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Volumul „Gastronomice”, apărut postum În 1973, Începe cu următoarele: Cercu-mă-voi În cronica pe care M-am Învoit s-o scriu săptămânal Pe lângă sfatul profesional Să pun ceva piper și-un pic de sare. Nu este cronicar, ci papagal Cel ce repetă cu nerușinare Prozaice rețete culinare Așa cum le-a găsit În manual. Este de reținut că Păstorel are nevoie și la gastronomie de condimentele principale ale succesului În epigramă: piper și sare. Volumul „De re culinaria” a apărut și el postum
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați, antipatici, obosiți de școală, citați mereu și aproape niciodată citiți cu plăcere: Văcăreștii, Conachi, Cârolva, Heliade
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
comunice esențialul și detaliile despre operă. Dacă nu comunici, cum să fii înțeles, cum poți să convingi și să fii urmat în ideile tale?... În privința metodelor, plec de la părerea că orice metodă este bună în afară de aceea care plictisește. Orice metodă, repet, are valoarea celui care o folosește. L.V. Eliot își începea eseurile critice cu asanarea verbului (mă gândesc și la Valéry, care recomanda imperios le nettoyage de la situation verbale), cu explicarea termenilor, și de cele mai multe ori se oprea acolo. Explica înțelesurile
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
teză care nu e foarte la curent cu tot ce se petrece în critica savantă, dar nu e străină de un proces mai larg de interpretare și are ambiția de a-și crea propriii termeni? Vă întreb acest lucru fiindcă, repet ceva ce am mai spus, nu folosiți termenii altora decât după o foarte atentă elucidare a sensului la care vă referiți. E.S. Este o chestiune pe care n-aș vrea s-o discut. }ine de alt domeniu. Pe cei care
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale. Nu țin să mă repet. În definitiv, scopul criticii, dacă există unul, dincolo de a ne edifica în privința conținuturilor și formelor literaturii, precum și a valorilor de care acestea depind, este să trezească în cititor apetitul pentru lectură. John Updike mărturisea, în prefața ediției americane a conferințelor
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
fără forță. Tânărul călător trece prin pericole la cascada Niagara, totul asemuindu-se cu niște gravuri animate. Pe la pagina 283, la sfârșitul cărții a opta, întrebarea insidioasă: a fost Chateaubriand în America? continuă să ne vină în minte, deși rațiunea repetă că va fi fost, de vreme ce istoricii literari nu mai par a se îndoi de realitatea voiajului. Ce contează că din acel continent revine un bagaj de amintiri sărac, verbos, dezamăgitor, când i-a adus cu el, ca personaje de neuitat
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
Vioreanu. Nu cunosc nici romanul autoarei islandeze, nici scenariul, dar alegerea Gianinei Cărbunariu nu a fost deloc una simplă. Ea nu a bifat o acțiune, ci a propus un lucru extrem de serios, cum n-am văzut de mult la Casandra, repet, textul nefiind cunoscut și bătătorit de alte lecturi, soluții și interpretări, o montare care ar putea sta, cu unele mici amendamente, pe orice scenă profesionistă. Și asta nu doarpentru că în multe locuri nivelul și calitatea montărilor au scăzut iar
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
mai propriu). Reapar deci personajele-perechi, prinse unele de altele potrivit acelorași criterii ale dominării și supunerii acceptate. Le întâlnisem și în cărțile anterioare ale prozatorului, în care nu o dată a fost vorba de relația stăpân-supus, maestru-discipol, persecutor-victimă, vânător-vânat. Breban se repetă, au sărit unii, Breban e artistic consumat. Se repetă, putem accepta, deși mai potrivit este să spunem că revine asupra unei problematici complexe, pe care simte că nu a epuizat-o și care este a întregii lui opere. Revine la
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
potrivit acelorași criterii ale dominării și supunerii acceptate. Le întâlnisem și în cărțile anterioare ale prozatorului, în care nu o dată a fost vorba de relația stăpân-supus, maestru-discipol, persecutor-victimă, vânător-vânat. Breban se repetă, au sărit unii, Breban e artistic consumat. Se repetă, putem accepta, deși mai potrivit este să spunem că revine asupra unei problematici complexe, pe care simte că nu a epuizat-o și care este a întregii lui opere. Revine la aceasta, e adevărat, dar o face pe alte căi
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
înfrigurare bunicii, care privea și ea spre ei. Nu, nu cred că este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu, supărat. Cei doi nu se mai vedeau, dispăruseră după clădirea băilor termale. Eram sigur că fusese ea. Îmi părea atât de rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cornului. Nu mai zboară, nu mai zboară!" - am strigat izbucnind în lacrimi. "Cine, ce nu mai zboară, iubitule?" - întreba îngrijorată Matata, mângâindu-mă pe creștetul chilug, cercetându-mi fruntea dacă nu am cumva febră. Dar eu n-o puteam lămuri, repetam doar, sfâșiat: Nu mai zboară, nu mai zboară...!" (Fragment din volumul în pregătire Tinerețe fără bătrânețe...)
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]