478 matches
-
învățătură asupra omului mort - rostit (cred unii cercetători 613) la moartea Pulcheriei Mavrocordat sau, poate, la moartea unei fiice a lui Constantin Brâncoveanu (la dispariția unei femei). Dacă această „localizare” se va dovedi corectă, înseamnă că transformarea omiliei în „text repetabil” („Și așa zic eu [...] cătră dumneata [cutarele] și cătră célialalte iubite rudenii”) în circumstanțe potrivite - cum ar fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu practica unor asemenea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
opera lui Camil Petrescu, îi apare în 1958. A fost distins cu Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei RSR (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973, 1978, 1982), Premiul Asociației Umoriștilor Români (1994), Premiul UNITER (1996). Repetabila scenă a balconului a fost desemnată cea mai bună piesă românească a anului 1995. Ca dramaturg, S. publică cele dintâi texte la revista „Teatrul”, în 1966. Exerciții de teatru scurt, remarcabile prin verva și fluența dialogului, acestea vor fi adunate
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
pref. Mircea Iorgulescu, București, 1978; Scurtcircuit la creier, București, 1978; În unghi ascuțit, București, 1983; Beția de cucută, București, 1984; Iluzia optică, București, 1985; Dialog interior, București, 1987; Desene rupestre, București, 1989; Transfer de personalitate, București, 1990; Oglindă, București, 1995; Repetabila scenă a balconului, București, 1996; Teatru, București, 1997; Miriam și nisipurile mișcătoare, București, 2001. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Dispariția”, CRC, 1967, 43; Ion Vartic, „Socrate. Măști contemporane”, TR, 1970, 48; Mircea Iorgulescu, „Socrate. Măști contemporane”, RL, 1970, 50; Raicu, Contemporani
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
cauzalității. Cunoașterea desfășurării evenimentelor este asigurată de cunoașterea legilor care guvernează fenomenul și a ansamblului de condiții în care se desfășoară acesta. Deci legea este un element primordial în cunoașterea fenomenelor deoarece exprimă raporturile esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile ale fenomenelor și ale desfășurării lor. Legile fizice permit cunoașterea perfectă a desfășurării viitoare a fenomenelor pe baza cunoașterii la momentul inițial a unor mărimi. Legile statistice permit cunoașterea desfășurării viitoare a fenomenelor doar în termeni probabilistici (probabilități, valori medii
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
1984, 14; Ghițulescu, O panoramă, 295-297; George Pruteanu, Două romane, AST, 1986, 6; Irina Petraș, „Ieșirea la mare”, T, 1986, 7; Adrian Dinu Rachieru, Povestind și ascultând, O, 1986, 31; Toma Grigorie, Romanul parabolic, R, 1986, 9; Ioan Holban, Prezentul repetabil al poveștii, RL, 1986, 46; Cosma, Romanul, I, 294-295; Mikó Ervin, Întâlnire cu anul 2000, Cluj-Napoca, 1989, 194-202; Ion Cocora, „Regina Iocasta”, TR, 1991, 12; Valentin Silvestru, În sfârșit, un debut dramaturgic!, RL, 1991, 14; Constantin Zărnescu, RRI, IV, partea
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
nevoie de ceva mai mult decât de constatări care provoacă spaime și\sau situații statistice: are nevoie de parteneri reali și onești; consiliere eficientă; de formare continuă (ne referim la educația pentru viața de familie); comunicare sinceră, deschisă; de intervenții repetabile (modele); de cadru de acțiune; de timp pentru a se apleca asupra propriilor nevoi și a se implica în schimbarea opticii asupra vieții din interiorul său; de consecvență în autoformare. Conchidem că suntem în fața unei crize de identitate a familiei
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
nervoase cerebrale din ariile învecinate. O altă explicație plasează dificultățile de învățare în extrema unui continuum de variație normală a funcționării creierului uman la care nu se pot detecta anomalii neurosomatice propriu‑zise, ci doar unele dezechilibrări funcționale inexplicabile și repetabile. Teoria ecologică (Bartolli, 1990) exprimă o poziție relativ recentă care pune accent pe calitatea factorilor din mediul de învățare, respectarea cerințelor educaționale ale individului și pe calitatea relațiilor dintre actorii implicați în actul învățării (relațiile între elevi, relațiile profesori - elevi
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pentru rațiune („Cunoașterea e tot o cucerire”) sunt parametri ai clasicității. Istoria, văzută prin gândirea unui erou privilegiat al ei, Alexandru Macedon, nu mai apare ca o succesiune de evenimente cu conținut diferit, ci ca o juxtapunere de momente etern repetabile în esența lor. Totuși, sentimentul misterului romantic se păstrează: „Dar poate că zeii / Așa cum spun niște-nțelepți mai noi, / Sunt doar întruchiparea concretă a ideii / De nemurire. În esența lor / Ce sunt nu știe nici un muritor.” Cu o operă cuprinsă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii române de azi pe mâine (2001) reprezintă în intenție o proiecție „structurată anagogic” și întemeiată pe o perspectivă de evaluare a „trei tipuri de fapte: permanente, repetabile și noi”. Subliniate în comentariu prin enumerare și confruntare, cele trei categorii susțin impresia curgerii istorice, cu o mare pondere acordată ideopoliticului, întrucât - așa cum avertizează P. - „operele acestei literaturi sunt celulele unui corp unic, absorbind și emanând semnale diferite ale
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
urbanitatea și umorul sagace al ironiei. Prin natura și obiectul lor, țintind situații de moment, trăsături de caracter particulare, fapte izolate și întâmplătoare, epigramele lui P. au intrat însă în zona perisabilului. Prea puține dintre ele vizează aspecte generale, mereu repetabile, cum este epigrama intitulată Unui poet netalentat dar foarte pletos: „Găsesc că prea se-ngâmfă el / Cu păru-i arhiabondent; / Alecsandri era mai chel / Și... parcă-avea mai mult talent!” Dar P. rămâne în primul rând ca poet liric, trubadur modern în
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Hap și Pap (în colaborare cu Constanța Buzea), București, 1970; Cărțile poștale ale morții, București, 1970; Istoria unei secunde, București, 1971; Sub semnul întrebării, București, 1971; ed. 2, București, 1979; Viață de excepții, București, 1971; Lumea ca lume, Craiova, 1973; Repetabila povară, Craiova, 1974; Pământul deocamdată, București, 1976; Poezii de până azi, pref. Eugen Barbu, postfață Șerban Cioculescu, București, 1978; Manifest pentru sănătatea pământului, București, 1980; Iubiți-vă pe tunuri, București, 1981; De la Bârca la Viena și înapoi, București, 1982; Rezervația
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
timpul era considerat în știință doar marginal. Analiza științifică făcea abstracție de temporalitatea fenomenelor. Conceptul de „istorie”, expresie nemijlocită a dimensiunii temporale, nu avea ce căuta în preocupările propriu-zise ale omului de știință. Știința se ocupă cu aspectele generale și repetabile, insensibile la scurgerea timpului. Aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea au început să se dezvolte două tipuri de discipline științifice legate structural de dimensiunea timp: a) Un grup de discipline cristalizate în jurul conceptului de evoluție - biologia evoluționistă, ca teorie a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să vedem în ce măsură au realmente un profil distinct. Științele atemporale ale generaluluitc "Științele atemporale ale generalului" Definirea tradițională a științei este asociată cu stabilirea legilor generale. Ce sunt legile pe care știința caută să le formuleze? Ele sunt relații constante(repetabile deci), care se stabilesc între clase generale de obiecte. Forma lor abstractă este următoarea: Dacă p, atunci q. Cu alte cuvinte, dacă avem un fenomen sau o situație de tipul p, atunci vom avea cu necesitate un alt fenomen sau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dinamice creează interesul pentru timp din două motive relativ distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice are în el ceva „ritual”, repetabil. Războiul grecilor cu perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția viitoare a societății. Un război,de pildă, poate fi un eveniment responsabil (evident, nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
controlul pacientului (de exemplu, a răspunde la toate apelurile telefonice este un obiectiv interesant dar care nu depinde suficient de mult de pacient: obiectivul cel „bun” este mai degrabă acela de a efectua cinci apeluri telefonice consecutive în fiecare seară); - repetabile în fiecare zi - sau aproape - (de exemplu, din cauză că nu participă la reuniuni în fiecare zi, Isabelle nu poate avea drept sarcină să pună întrebări în timpul unei reuniuni), - să nu declanșeze decât o ușoară activare emoțională; - să nu fie absolut necesare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin datele ei temperamentale, cuplul cu un partener ideal. „Vămile iubirii” fiind numeroase și repetabile, la capătul unor istorii erotice paralele se consemnează eșecul tentativei de atingere a absolutului în dragoste. Doar Scriitorul ar putea închipui, prin mecanica scripturalului, cuplul exemplar în „cartea-femeie” - o carte care nu își poate găsi modelul decât prin apelul la
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști, unic în „superba lui trufie”, cu elefanții lui care au „albit de spaimă Alpii”, se dovedește neînstare să învingă legiunile
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
însă socoteală de modul în care se raportează Kant la scepticimsul lui Hume, care contestă posibilitatea de a stabili corelații universale și necesare între fapte. Kant ar fi admis - afirmă Schipper - că observației comune îi sunt accesibile doar înlănțuiri, asocieri repetabile ale faptelor, și nu legi universale și necesare. Cunoașterea comună nu oferă terenul pe care poate fi făcută distincția dintre o simplă succesiune subiectivă a stărilor în percepție și o corelație necesară a obiectelor. Tocmai descoperirea unor corelații care au
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tot așa de regulată în domeniul senzațiilor noastre 21. Orice cunoaștere despre realitate, care este posibilă doar prin experiență, va consta, așadar, în fixarea prin concepte și relații între concepte a unor raporturi constante, invariante în complexe de experiențe senzoriale repetabile. Numai relații invariante în raport cu anumite circumstanțe pot constitui un obiect al cunoașterii. Este o temă pe care o întâlnim și în Critica rațiunii pure. Kant caracterizează aici natura, ca obiect al cunoașterii, drept „ordinea și regularitatea fenomenelor”. Tot ceea ce putem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
căutarea mea (1933) cuprinde însemnările dintr-o croazieră pe Marea Mediterană. Călătorind, vizitând vestigiile unor vechi civilizații, B. înregistrează aspecte ale aceleiași umanități în veșnică mișcare, cu sens nelămurit, alimentându-i sentimentul intens al efemerității, al inutilității, conștiința unei existențe haotice, repetabile, într-o iremediabilă decădere. Spirit superior, autorul găsește aici expresia potrivită, ca o reacție spontană a unui scriitor lucid, sensibil și cu intuiția imponderabilului. Celelalte cărți de călătorie - Curcubeu peste Dunăre (1956) și Prin U.R.S.S. (1962) - sunt mai mult
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
folosesc gravitația și exercițiile care folosesc forțele externe (de autorezistență, pe perechi, cu diferite aparate). Exercițiile pot fi executate dinamic (izotonic) și static (izometric). REACȚIE (< fr. réaction; engl. reaction) - Comportamentul simplu și ușor identificabil declanșat de un element constant sau repetabil din mediu, numit, în general, „stimulul” acestei reacții. Comportamentul poate fi decupat în diverse moduri: în unități definite prin scopurile lor, numite „conduite” (a se plimba, a munci, a povesti etc.). Unele comportamente pot fi caracterizate prin faptul că apar
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pentru că, într-un fel sau altul, este o lucrare a zeilor sau poate să comunice cu lumea lor. "Lumea" (adică "lumea noastră") este un univers în care sacrul s-a manifestat și unde ruptura de nivel este așadar posibilă și repetabilă. Toate acestea reies cu mare limpezime din ritualul vedic al luării în stăpânire a unui teritoriu: stăpânirea este legitimată de ridicarea unui altar al focului închinat lui Agni. Poți spune că te-ai așezat după ce ai înălțat un altar al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil și repetabil la nesfârșit. S-ar putea spune, dintr-un anumit punct de vedere, că acest timp nu "curge", că nu este o "durată" ireversibilă. Este un Timp ontologic prin excelență, "parmenidian": mereu egal cu el însuși, nu se schimbă și nici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Marea spăla poalele tale în lumi trecătoare alunecasem printre stele prelungind secundele spre asfințit Zgomote contaminate tânjeau după margini musteau în artificii repetabile îngrădite de alte coordonate Rezonam în sfâșietoare abuzuri eram zei! Astăzi ți-am recalculat vrăjile de sus până jos; zornăiau cifrele uitând să-ți depeni semnul ce se va uita.
Egalitatea binomului by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83728_a_85053]
-
încă viu sub soarele torid al primăverii, în praful puturos al periferiilor. Încă nu s-a oprit bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]