568 matches
-
o pulverizez [...] ca și cum aș vrea să scap repede de ea, ca și cum mi-ar arde buzele sau degetele când scriu. (1987: 156) Și, mai departe, face următorul comentariu pentru ce-a de-a treia întâmplare pe care tocmai o mâzgălise la repezeală pe-o jumătate de pagină: Vai, deja am spus tot. Ar fi trebuit să o mai lungesc cu "crema anticelulită", să descriu cutiuța rotundă pe capacul căreia se mai putea zări, în diagonală (cutiile rotunde au diagonală?), scrisă cu litere
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acel om neînțeles - obsedante, sterile, constatarea că răspunsurile nu depind de mine, că eu în realitate nu eram decât un obiect ce putea fi cu ușurință mutat de ici-colo, o mobilă dinamică, dresată, prevăzută cu un magnetofon și care, la repezeală, în funcție de situație, se întreba cu oarecare neliniște: Ce rol ar trebui să interpreteze acum? De idiot? De surdomut? De indiferent? De înțelept? De dulap? Când zilnic, zilnic de cel puțin un deceniu, mă mint singur, violent, de ce trebuie să mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
ceasurile petrecute în clasă se consumă într-un epuizant exercițiu de dictare. Pentru mulți profesori, singura armă împotriva absenteismului rămâne temutul catalog școlar. Ca să treacă cu bine de sesiune, studenții sunt obligați să cumpere „cursul” sau cartea „scrisă”, adesea la repezeală, de profesor. La rândul său, sistemul de examinare s-ar impune modificat. Fără îndoială, pasivitatea în care studentul teolog este țintuit oglindește foarte bine vechea pedagogie totalitară inspirată de Anton Makarenko (1888-1939), care nu stimula inteligența creatoare, nici curajul singurătății
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o ieșire din situația asta. Trebuie. Atâta timp cât nu-mi pierd mințile și nu intru în... Brusc, se aude ușa de la intrare dechizându-se. — Becky? aud vocea lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nicolae Petrașcu aude un șuierat ușurel. Se ridică și cercetează terenul cu ochii, în direcția de unde auzise șuieratul. Vede un jandarm așezat, culcat jos, cu pușca întinsă în poziție de tragere. Îl anunță pe Comandant și își iau lucrurile la repezeală, fugind prin via care se întindea de-a lungul colinei. Jandarmul sârb ia pușca la ochi să tragă, dar în acel moment îi salvează un car de țară, care se interpusese între ei și jandarm. Jandarmul își schimbă poziția, să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sunt două memorii dureroase, concurente : cea a Mișcării Legionare și cea a comunismului, cazul Valeriu Gafencu fiind doar partea vizibilă a aisbergului. Oricum, memoria apare periodic pe teren, fie că este vorba de „acastiste” sau „icoane” cu teme bricolate la repezeală, în afara oricărui cadru canonic. Pelerinele din Iași recunosc deschis că nu le place Bucureștiul, nici locul propriu-zis unde se desfășoară pelerinajul, dar „venim de patru ani de zile, pentru că altfel s-ar supăra Sfântul pe noi ! Noi am ieșit la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
televiziuni locale, TV Plus Suceava ; omul plimbă plictisit după el o cameră video uriașă, de o vârstă cu cele utilizate la realizarea primelor filme din seria Rambo, dotată în schimb cu un proiector cu led-uri foarte puternic. Prinde la repezeală câteva cadre cu oamenii lungiți pe pături, unii adormiți deja, apoi le adresează câteva întrebări, plasându-le lumina crudă a proiectorului direct în ochi : De unde veniți ? De ce ați venit la Suceava ? Ce vreți de la Sfântul ? Mai veniți și anul viitor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sfori trecute prin niște găuri și care se putea agăța la curea sau de încheietura mîinii. Aceste table fiind ceruite, se putea scrie pe ele cu un cuțitaș și apoi șterge. Erau ideale pentru școlari ori neguțători, pentru alcătuirea la repezeală a actelor personale ori comerciale. Avantajele codexului cu suport vegetal sau animal asupra sulului iudaic sau roman erau considerabile: economia de materie primă (se scria pe ambele fețe). S-a calculat că Numerii și Deuteronomul necesitau 28 de metri de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
haine de gală, pe care le poartă la ocazii, o dată la doi-trei ani, când părăsesc și ei bucătăria în care vegetează. Ființe de bucătărie. În plus, la o nuntă, la vestimentația asta, mai asortează niște sclipici. Acum, prin casă, la repezeală după toate aparențele, nu găsiseră niște sclipici mai de calitate. Civilizație egal politețe. Politețe de la poli-polizat. Așadar, să lucești, de unde nevoia de sclipici care să dea măcar iluzia polizării. Cum m-au văzut au rămas interziși. Dumneavostră sunteți prozatorul Cutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cuburi. Nu mai țin minte cum se numește. La prânz, omul se oprea. Când soarele îl ardea de sus perpendicular pe ceafă, știa că e prânzul. Ridica țeasta din pământ, se ștergea de transpirație cu vreo batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se poată îndrepta pe el însuși, aplicînd adevărurile cunoscute în toate lucrările vieții sale. 3. Creștinul trebuie să se distingă în tot ce face prin seriozitate, considerație și maturitate, el trebuie să se ferească de lucrurile făcute în pripă și repezeală care îi caracterizează pe oamenii acestei lumi, căci acestea sînt contrarii darurilor de care am vorbit mai înainte și sînt un rezultat al acelei vreri omenești pline de neliniștea care îndepărtează mult dorita pace a Învățătorului dumnezeiesc. 4. Spiritul inteligenței
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
literară, a cam fost strâns cu ușa de un mic „grup de comando”, ceea ce ne-a determinat, dovedindu-ne mai degrabă sentimentali decât principiali, să-i luăm apărarea, să încercăm să-l scoatem din ghearele justiției agresive. Am alcătuit la repezeală un protest împotriva invaziei care a și apărut (colecția Gazetei literare stă mărturie). Lista semnăturilor era deschisă - rețin acest amănunt - de Magdalena Popescu (Bedrosian), proaspăta achiziție a revistei, angajată de Geo Dumitrescu cu numai o lună înainte. Secția de critică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Bine ai venit în pribegie!”, aducându-și aminte cu duioșie de Carlina și de cum îl povățuise ea să meargă în lume ca să-ncerce „marea cu degetul” că nu se știe niciodată ce ai putea descoperi. Le adună din nou la repezeală, iar de data asta scrie: „Ziua de azi nu o știe pe cea de mâine”. - Ce vrei să spui cu asta? La ce te referi? - Păi e destul de logic. Adică nu se știe secretul zilei de mâine. Acestea fiind spuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de tămâie. Voichițo! Voichița face o plecăciune și murmură: Măria ta... Alexandre... Tămâiază în grabă icoana Sfintei Fecioare Maria, bolborosește: Prea curată și binecuvântată Stăpâna noastră născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioară Maria. Lasă cățuia la icoană, se închină la repezeală, face altă plecăciune către Măriile lor și se retrage spre ușă. Voichiță! Dat-au turcii?! Voichița se lipește cu spatele de zid, cu ochii plecați. Alexandru îi aruncă pe sub gene o căutătură grea. Fulgerător, caută ochii lui taică-su, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-o pânză cu dâre albastre de pix, bună de aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru prins de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele necesare pentru plecarea mea și abia la 5 și un sfert, din păcate, am ajuns
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un „comunism aparte, național”, a Început cu izgonirea a sute și sute de mii de indivizi de la vetrele lor, turme umane care au Început să se perinde de la o uzină sau centru industrial la altele, cu o calificare făcută la repezeală și incompletă, cărora li s-au construit mii și mii de blocuri și apartamente, dublând și destabilizând centrele marilor orașe și așezări urbane, trezindu-ne cu toții, În nici două decenii, cu o „armată de străini”, Români de-ai noștri, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din zilele și nopțile acelea: mama, mi-e foame! Apelul la masă al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vitele pentru a fi trimise În convoi până la Bârlad, de acolo urmând să plece cu trenul spre front. a.j. Fuga de armată cu trăsura! Ar fi o minciună gogonată să afirmăm că toți bărbații acelor vremuri au lăsat la repezeală sapele, greblele, furcile, coarnele plugului, nevestele, ibovnicele, copiii și au plecat cu cântec Înainte la război. În primul rând, documentele descoperite acum de subsemnatul, autor al acestor rânduri, contrazic uneori flagrant scenariile de film cu tineri sau mai puțin tineri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să menții interesul cumpărătorilor. Una din metodele cele mai noi și eficiente necesită prezența copiilor, din acest motiv a fost folosită pe scară largă în raioanele de cereale, unde de obicei mămica și tăticul ar vrea să înșface ceva la repezeală și să fugă. Am văzut de multe ori că un șotron desenat pe podea lângă aceste rafturi îi țintuiește pe cumpărători, obținându-se astfel efectul scontat - faptul că aceștia zăbovesc mai mult în zona respectivă. Într-un magazin unde noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
legat cele două bilețele obișnuite cu numele lui, pe unul, iar pe celălalt a socotit suficient să scrie "idem". Astfel a rămas Jinga numai cu un geamantan. După ce a găsit un mic hotel în cartierul latin și a scris, la repezeală, o scrisoare tatălui său, ca să-i spună că a sosit cu bine și să-i dea adresa de la Paris, a pornit-o să facă cunoștința marelui oraș. Cutreierînd cînd la dreapta, cînd la stînga, pe diferitele străzi și bulevarde, s-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cumperi sau să vinzi acțiuni? Cum le-ai evaluat? Cunosc o sumedenie de oameni care au făcut asemenea tranzacții, reușind de fiecare dată să încalce orice regulă de bun-simț în domeniu. Cînd piața bursieră a căzut, ei au vîndut la repezeală tot ce aveau și au ajuns să se considere "ghinioniști" după ce au făcut treaba asta de cîteva ori. Acum, ei se întreabă cine a mai pățit la fel și încep, plini de zel, să adune elemente negative pentru un asemenea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
islamul. Vreți să știți de ce? Avem nevoie de unitate, iar islamul unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Au fost înregistrate fotografic, de exemplu, prin mișcarea unei lanterne într-o încăpere întunecoasă, desenele lui Picasso. Curbele trasate, deosebite de ceea ce se vede în desenele făcute de pictor, au demonstrat predominanța factorului motor asupra organizării vizuale. Schițele făcute la repezeală diferă de lucrările îngrijite, ceea ce înseamnă că stilul unui artist sau al unei epoci dezvăluie o stare de spirit sau stări de spirit caracterizate prin modul în care se manifestă libertatea de mișcare a mâinii. Deloc întâmplător, în timpul Renașterii, când
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
scrisul de mână, prin scriitură și care, ca și scrisul de mână, este un fel de diagramă vie de forțe artistice, se poate spune că la Petrașcu picturile în care apare imaginea exterioară a unor edificii par schițate, făcute la repezeală, construite altfel decât seria Interioarelor în care pictorul este atent la detalii. Și unele și altele povestesc însă, într un fel aparte, despre o anume stare de spirit a artistului, despre o anume tendință de apreciere sau refuz a unui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]