329 matches
-
de cele mai multe ori - răbdătoare și anonimă. La Ziua Învățătorului. Omagiu pururea Domnului Trandafir. Carevasăzică... Îmi place Iunie, zău !, pentru că e luna teilor înfloriți și soroc de moarte la Eminescu. Acum, altă făină se macină la moară. Lumea e grăbită, tonul repezit. Luciditatea și înțelepciunea - în avarie. Iar dacă nu ții pasul cu Istoria, riști să rămâi de căruță... Glose și... note Noua Lege a Educației, din cele cinci versiuni avansate, a primit verde în Camera Deputaților. Numai cine va fi fost
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
clar, spuse el după câteva clipe de gândire. Deci s-a sfârșit! adăugă el cu un surâs ciudat, privindu-și șiret sora în ochi și continuând să se plimbe înainte și înapoi prin cameră, dar cu pași mult mai puțin repeziți. — Măcar bine că ai o atitudine de filosof; eu, ca să-ți spun drept, mă bucur, spuse Varia. — Am scăpat de-o grijă; tu cel puțin. — Mi se pare că am vrut să-ți fac un serviciu sincer, fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
către cer: — Pe Zeus! Nu ca să îndure neajunsuri de la cei ce au pu terea! — Așa? face batjocoritor Livia. Bravo ție, joacă-te cu vorbele astea stoice! Crezi că instituția imperiului are nevoie de o atare justificare de ordin moral? Spune repezit, cu palmele în lături: — Știi la fel de bine ca și mine că, într-un stat uriaș ca acesta, nu se poate schimba regimul republican cu unul monarhic fără vărsare de sânge! A trecut în mod vizibil la atac, observă principele. Din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greșit înțeles în demersurile sale și este dispus să explice și să argumenteze continuu, evitând, cu instinctul unui pilot de curse, orice ieșire în decor. E motivul principal pentru care Valeriu Stoica nu este un partener de dialoguri scurte sau repezite. Nu-l văd în postura jenantă a celor care au făcut din datul cu părerea un reflex cotidian, și acest lucru se vede de douăzeci de ani. Trimit această carte spre tipar, eliberat de angoasa unui demers inutil. Există vorbe
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
V-a D La săniuș ,,Se așează dinainte în săniuță și eu la spatele lui, ținându-l de după piept cu amândouă mâinile. Cu șiragul de săniuțe după noi, o pornirăm la vale într-o furtună de pulbere de zăpadă. Săniuța repezită mergea fulgerător, apoi odată o simții că saltă sus. Mă trezii în troianul ridicat la malul pârâului de băieți, ca să taie iuțeala și să se oprească săniuțele.” Mihail Sadoveanu, La săniuș Iarna E iarnă. A căzut multă zăpadă. Pe întregul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat numai din spate, care deschidea cameră după cameră și cerceta împrejurul, la început lent, cu răbdare apoi din ce în ce mai repezit, mai disperat, i se auzea respirația, sacadată, șuierată, tot mai zgomotoasă, mai chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se Întoarce la părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa. — Savurându-și momentul de glorie, Froehlich pare să fi uitat de obligații paternale. Și deși Gielke e cel care Își odihnește mâna pe umărul băiatului, nu pare prea afectuos, nu-i așa? În momentul acela Dora Îmi răspunsese, cam repezit, după părerea mea, că ar fi timpul să iau problema sexuală „În serios“. Apoi, luând poziția unui gangster care se strâmbă, Îmi pusese ziarul În mâini și mi-a propus s-o vizităm pe prietenul ei care lucra la Fundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar nu observasem nici faptul că avea nevoie de ajutor. Câteva minute mai târziu, când credeam că-mi aduce o surpriză În dormitor, era prea târziu. Cel care a plasat trupul neînsuflețit pe pat cercetase camera cu gesturi grăbite și repezite - mai Întâi noptiera, apoi dulapul și la final scaunul Încărcat cu hainele mele. Am crezut că era Dora, căutându-și țigările. Dar putea fi chiar Anton, Încercând să găsească filmul. Chiar dacă după haine nu și-o fi dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întinse mâna: — O, Îmi cer scuze, am uitat să mă prezint. Mă chemă Rose. — Mustafa... spuse tânărul, Înghițind cu greu, iar mărul lui Adam i se mișcă În sus și-n jos. — De unde ești? Întrebă Rose. — Din Istanbul, răspunse el repezit. Rose ridică din sprâncene și o urmă de teamă Îi trecu peste chip. Dacă Mustafa ar fi avut vreo experiență anterioară cu provincialii, ar fi putut detecta complexul de informare al provincialului - teama de a nu avea destule cunoștințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un pic sufletul, propuse Barnes. Cu câteva zorzoane, parc-ai fi Elvis Presley, spuse Harry. — Elvis Presley e mort. — Ei, vezi, ai prilejul să te-afirmi. Norman privi În jur. — Unde e Levine? — Levine n-a rezistat, spuse Barnes cam repezit. În submarin a avut o criză de claustrofobie și a trebuit să fie dus Înapoi. Se mai Întâmplă. — Asta Înseamnă că nu vom avea biolog marin? — Ne descurcăm și fără el. — Urăsc blestematul ăsta de costum, izbucni Ted. Pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva important pentru don Anglada și Republică. O comoară pe care poetul o aruncase distrat În pivniță: patru sute nouăzeci și șapte de exemplare ale scrierii epuizate Carnetul unui gaucho. — Vă rog să scuzați fervoarea literară a discipolului meu, a spus repezit Carlos Anglada. Astfel de găselnițe erudite nu pot trezi interesul unui spirit ca al domniei voastre, care fără nici un bob zăbavă ancorează În polițisme. Fapt e că scrisorile s-au făcut nevăzute; În mâinile unei persoane fără scrupule, vibrațiile acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
triumful privighetorii, urechile acceptă și primesc butucănosul cântec al raței. Domnul Montenegro a zugrăvit casa; limba mea nedibace și greoaie va schița personajele. Fotoliul de onoare Îl rezerv pentru Madame Hsin. — M-ați invitat la propriul meu joc, a observat repezit Montenegro. Mult stimate don Parodi, nu cădeți, vă rog, Într-o regretabilă greșeală. Nu vă faceți visuri, confundând-o pe Madame Hsin cu unele poules de luxe pe care probabil că le-ați acceptat și adorat În marile hoteluri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în casă, "după plecarea prințului nu mai avea rost să mai țin servitori, mă descurc bine singură. De altfel, singurătatea domnule adjutant, singurătatea este sentimentul care mă pune în armonie cu lumea înconjurătoare. Ca și pe dumneata, de altfel!" Adăugase repezit, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie oprită în a spune acele cuvinte. Pe oricine altcineva Radul Popianu l-ar fi contrazis, însă pe K.F. a lăsat-o, ba, mai mult, a încuviințat aplecîndu-și privirea. Într-adevăr, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
albite, abia descleștîndu-și dinții, a spus ceva ce numai inginerul Corvino a putut auzi și înțelege. Prințul Pangratty, care era alături, va fi priceput și ei ceva, pentru că l-a privit foarte ciudat pe Corvino, a făcut un gest destul de repezit, de parcă ar fi vrut să-l oprească să traducă, nu oricine și-ar fi dat seama, dar Leonard, Bîlbîie îl știa destul de bine pe Pangratty, și spre uimirea tuturor l-a îmbrățișat pe Balbo, l-a sărutat pe obraz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
când îi povestea lui Andrei Vlădescu întâmplări pe care nici nu credea că le mai ține minte ori că ar avea curajul să le istorisească cuiva. Dar aici e singură, infirmiera vine cu treburi și pleacă îndată, e o fire repezită, iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a închis în ea, continua să deseneze linii și cercuri cu bețișorul, dar nu în ritmul sunetelor de clavecin și să-și întindă obrazul zbârcit și palid către soare, ascultându-l, dar parcă nu reușea să-i urmărească vorbele din ce în ce mai repezite, pentru că el se revoltase și devenise furios. Ridica glasul. Femeia cealaltă a ieșit o clipă în pragul ușii camerei sale. Andrei Vlădescu a privit-o. A privit-o și bătrâna doamnă și atunci femeia s-a retras repede, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toți pe rând, deși muzica, languroasă, continua să se audă și perechile continuau să danseze, până în clipa în care valul a ajuns la Rodica Dumitrescu, care s-a oprit brusc și s-a dus cu mersul ei lasciv, dintr-odată repezit, către cei doi: „Ia ascultați-vă-ți aici, unde vă treziți? Am spus să nu discutați chestia asta, ce dracu’! Fir-ar el al dracului de drac!“. Totul s-a stins. Peste buza paharului se vedea numai ce se văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o privească, vorbindu-i în gând, răspunzându-i, de fapt, cu o mână lipită de buzunarul hainei în care se afla scrisoarea știută pe dinafară. O primise cu o zi în urmă, într-un plic standard cu adresa scrisă repezit, probabil de vreo infirmieră. Citise de mai multe ori, cu un nod în gât, rândurile așternute cu creionul, greu descifrabile, cu ortografia ei veche. N-am avut puterea sau curajul să-ți spun. Poate-i mai bine. Poți înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Doctorul Ransome, cu fața trasă, cu pălăria de hamal În mînă, cu umerii lăsați și cămașă de bumbac, stătea lîngă ei. Doamna Pearce intră În casa paznicilor, netezindu-și părul și fața, dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară! Înșirați-vă lîngă poartă! — Rațiile voastre sînt la Nantao! Un singur bagaj! Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Anechiarico, F., Jacobs, J.B. (1996), The Pursuit of Absolute Integrity. How Corruption Control Makes Government Ineffective, The University of Chicago Press, Chicago, p. 35. footnote>. Deși condițiile inițiale explică o parte importantă a variației în tiparul corupției din regiune, aceasta repezită numai o parte a problemei - cea mai mare parte a variației rămânând neexplicată. Voința politică și alegerea politică joacă un rol cheie în determinarea susceptibilității unei țări la corupție. Cercetările privind originile corupției mondiale <footnote Spre exemplu, a se vedea
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]