317 matches
-
petrecere invitat de un prieten foarte bun al meu, care și el, la rândul lui, era invitat de gazdă. Și acolo am întâlnit-o pe fată, Teodora o cheamă, și mi s-a părut foarte sălbatică și foarte retrasă. Adică, repezită... A venit cineva s-o invite la dans și s-a uitat așa indignată și a zis: „Nu, nu dansez!“. Și, atuncea, mi-a atras un pic atenția reacția ei. Și-am studiat-o, am văzut că e drăguță. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa întâia, cu cabine luxoase, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de afaceri. Nu l-a impresionat cine știe ce atunci, dar acum, la poliție, pentru că se uitase mai atent la expresia feței, i se părea că trebuie neapărat să-și amintească ceva despre omul acela. — Chipul lui Endō? — Gata! Știu! spuse Takamori repezit. A făcut-o și pe sora lui să tresară. — Nu mă speria în halul ăsta. — Oare e posibil? — Ce anume? — Polițistul spunea că e un gangster deștept care a absolvit o facultate, nu? Universitatea... Sigur că seamănă... — Despre ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mi vorbească cu simpatie. Vasul era mai curând mic, lung și îngust, fără vâslași și cu o mare velă în formă de triunghi; spațiul pentru marinari și călători era redus la minimul necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu o față ieșită în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru a mă bucura de răzbunare așa cum se cuvenea. - Ce cauți aici? Cine este băiatul pe care-l protejezi? Tânărul, sub imboldul cutezanței și al naivității vârstei, și-a tras sabia din teacă. Andras l-a oprit printr-un gest repezit. - Nu fi nesăbuit. Stai blând. E ceva care ne privește doar pe noi doi. Tânărul a roșit și s-a dat înapoi, controlând din priviri distanța dintre barcă și țărm. Andras a continuat: - Eu aici sunt episcop și papă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero Își mușcă buzele, căci fusese prea ușor - ar fi putut să-i ceară la fel de bine treizeci, poate chiar cinzeci, și tatăl său i-ar fi semnat. Cifrele de cerneală Întunecată se Înșirau pe hârtia albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochii de lacrimi, gâtul îmi înțepenea de rușine și supărare și dădeam cu piciorul în pământ: - Ce s-a întâmplat? Ce e cu tine, mă întreba de trei ori pe zi. Nu era nimic cu mine, credeam eu. Lea devenise repezită, acră și imposibilă. Cumva parcă îmbătrânise cu mulți ani în cele câteva luni cât fusesem plecată. Liniile adânci de pe frunte îi erau deseori pline cu praf și dunga de mizerie de sub unghiile ei mă dezgusta. Sigur, n-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dacă te mai văd că dai tîrcoale pe aici, exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se agită frenetic, dar vorbele pe care Încerca să le articuleze se transformau Într-o magmă de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându-ne printre copacii din ce În ce mai deși. Blestem! De undeva de aproape Începeau să se audă În urechi glasurile unor oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am clătinat din cap odată cu Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există până și aici, la amorurile repezite, o disciplină și înțelegere reciprocă. Că, altfel, ce rost mai are socialismul cu toată gargariseala lui disciplinară... Nu a avut copii cu nevasta legiută, că așa a hotărât el, și o să-i dea profesoara asta plod?! Se juca nervos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
inginerul Nisip. - Să uităm, asta-i deviza patriotică a momentului de-acuma. Asta-i indicația de la etapa asta istorică care-o trăim. Facem pace. Vă luați morții și vă vedeți de treabă. Partidul v-a iertat. Tăie de câteva ori, repezit, aerul dintre el și cei doi, vrând parcă să le arate cum fac autoritățile ordine. Dădea agitat din mâini, când îl zări iar pe insul de mai înainte, cel cu crănicelul. Sta rezemat de fereastra dinspre bulevard, cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un fel de nepot, sau copil de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se dădea totul, venea subminarea: trecutul pe mai multe liste. Și-i forțai astfel pe comuniști să scoată la surplus ultimele lor rezerve. Până la golire și epuizare!“ Se opri îngândurat, de efect. Își scutură câteva scame de pe umărul stâng, nervos, repezit. Aproape îl lăsase junghiul. „Dar subliniez - și arătă cu mâna întinsă spre fundul sălii, poate, poate o fugi definitiv junghiul -, cu justificată mândrie subliniez, că adevărata, marea, tăcuta rezistență a poporului român a dat-o hoția socialistă. Că, vorba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tinerețe? Știi tu ce făcea Dominic ăsta la magazia lui la Chitila? Hoțul hoților l-ați pus să vă ducă la adevăr și răzbunare. Vai de capul vostru... Credeți că nu sunt gloanțe și pentru voi? O mângâie și el, repezit, instictiv. Încercă să-i zâmbească, îmbunat: - Mamă, dar noi nu avem nimc cu Codreanu, nici cu Antonescu. Nici cu Ceaușescu. Nu mai avem ideologii de-astea extremiste. Dar patriotismul trebuie să-l urmăm, tocmai pentru că știm în ce lume trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bloc, dar la două camere. După Revoluție s-a mutat la trei camere, că era văduvă de erou. Stătea cu Sofonică la televizor și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă, nenorociților, să apărați revoluția, nu stați ca șobolanii în case.“ Părea vocea colonelului Goncea, dar nu era sigură. Dar nici altul nu putea fi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali, nu mai sta fato singură în casă și cu televizorul deschis. Dau ăștia niște povești cu unii din ăia care zice că e peste tot, că înnebunești. Tu pe ce lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai scoate încă un braț din a doua, torsul din a treia, câte un picior din a patra și a cincea. Dar capul? Unde va fi capul? Cine a luat capul?, întrebă acela, cu vocea preschimbată într-un chițăit ascuțit, repezit. Aici e marea taină a vieții voastre! Nici nu apucă să își isprăvească vorbele și dispăru. Fără fum, fără furtună, fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Grav, o lovitură de tobă ne surprinde: De ce azi? De ce nu ieri, de ce nu mâine? murmură îndârjit, printre dinți, Ion. Se plimbă energic prin salon, lăsând senzația dramatismului, cu mâinile la spate, impunător, oprindu-se uneori să dezaprobe cu gesturi repezite. Ușorul tremur al vocii releva năduful abia stăpânit. Părea, cu hainele negre care-l ascuțeau și mai tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
în fața Domnului... — Hei, a spus Bo ridicând o mână. Adică... hei! Preotul s-a oprit și s-a uitat la el peste ramele ochelarilor cu jumătate de lentile. —Poftim? — Omule, tu când spui „Domnului“, a zis Bo cu vocea lui repezită și cântată, ne referim la orice fel de domni, nu? Nu numai la ăla din Biblie, nu? Îi includem, de pildă, și pe domnii din natură, pe zei și așa mai departe? —Of, pentru numele lui Dumnezeu, a bolborosit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dimineață? Da, Însă, vezi, uită-te la ceas, șiai să te uimești, la ce oră a dimineții ne flăm acum. La ce oră? La ora nouă! Și, ce, e târziu? Apă de Maluri n-a mai răspuns. A tras ușa, repezit, după sine, și, la intrarea În barul Banca - Sat, s-a făcut liniște. Cei câțiva vânători și-au apucat paharele În mâini, le-au dus la gură și Înghițea, ce era În pahar, fiecare, după propriul obicei: care mai repegior
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să-l asigure doar că disputabilele texte erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată distribuiți în jurul celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit. Când unul. Când toți o dată. Ca și cum și-ar fi dorit să isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate - afară. Întreprinseseră o chetă jalnică, în urma căreia nu se strânsese absolut nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locuri din bănci, însă le plăcea< nu simțeau tumultul școlii, existau numai ei, profesorii și libertatea! Norocul lui și al multor colegi că a venit în acest an să le predea ,,româna,, domnul profesor Florin Pietreanu. Pietreanu, brunet cu bărbia repezită înainte, dădea impresia unui fante de cartier de aceea îi plăcea el care se considera idolul femeilor din mahala. Era o plăcere la orele lui, numai să nu fi vrut nu înțelegeai această materie, însă pe lângă asta a prins drag
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Nilului se ridică grădinele pendente... Două pe maluri, deasupra lor, ca pe umeri de munte, iarăși două, și-n nălțimele scărilor iarăși două... Erau scări urieșești ridicate la soare, și fiecare treaptă era o grădină lungă, întinsă și toată lumea lor repezită pas [cu] pas la cer s-adîncea ca-ntr-o oglindă pas cu pas în infinitul Nilului... Grădinele pendente întoarse străluceau adânc - adânc în râu și pintre ele părea că trece luna ca o comoară în fundul apelor. Luntrea se opri la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]