399 matches
-
copacii, În funcție de ce fel de vînt bate, și cum arată biserica și turnul În lumini diferite. În ce mă privește, nu e loc mai bun În care să fi venit. E cu adevărat perfect. Avem radioul cu noi și un reportofon bun, așa că o să scriu mai bine decît am scris vreodată. Dacă nu te grăbești cînd te Înregistrezi, poți să-ți alegi foarte bine cuvintele pînĂ le nimerești pe cele bune. Pot lucra Încet și pot să văd cuvintele atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
i-am făcut la izolare, adică stăteam singur într-o celulă mică și întunecoasă. O dată pe zi gardianul îmi aducea o cană cu apă și-o farfurie cu arpacaș sincer. Ce-i aia „arpacaș sincer”? se burzului aia mică din spatele reportofonului. „Arpacaș sincer” înseamnă arpacaș fără nimic: fără sare, zahăr, bulion, osânză. Doar boabe fierte, o dată pe zi, o lămuri Coposu, care acum chiar râdea. Păi bine, domnule senator, își ieși din fire ziarista - înnebunită că mii de femei pierduseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Iată, am omis voluntar să-mi mai notez impresiile zilnice, în jurnal. Timp de o săptămână, câte o oră în fiecare seară, am purtat discuții cu substrat terapeutic cu subiectul, după stabilizarea sa organică și depășirea perioadei critice, înregistrând pe reportofon, cu acceptul său, confesiunile făcute. Se profilează, ca și în cazul polițistului, dezvoltarea subsidiară a unui delir imaginativ major, frenitis, bazat pe un repertoriu de inspirație apocaliptică, cu origine obscură, dar mult mai sistematizat, mai bogat, mai colorat și, de ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să funcționeze, în caz că rețeaua principală se defectează? 9. Aveți suficiente cabluri și prelungitoare? 10. Ecusoanele cu numele participanților sînt în bună regulă? 11. Mapele de presă, fotografiile, ustensilele de scris, obiecte de papetărie etc. sînt în ordine? 12. Casetofonul sau reportofoanele cu care se va înregistra conferința de presă sînt în bună stare? 13. Meniul este pregătit? 14. Toți cei implicați în desfășurarea conferinței de presă știu clar ce au de făcut? Și sînt la posturile lor? După ce ați făcut și
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
ochi făcut dintr-un nasture. Pe birou era o combină, înconjurată de un morman de carcase de CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă în țiplă. Weber își deschise reportofonul digital din buzunar. Putea să ceară mai târziu permisiunea. O cameră drăguță, remarcă el. Mark se încruntă și se uită în jur. —Ei, n-am făcut mare lucru la ea. Dar n-o să stau aici prea mult. Decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cursa cu care avea să zboare. Mai schimbară câteva replici trenante, ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici. Făcu duș, atârnând prosopul pe suport - Contribuiți la salvarea Pământului. Scoase reportofonul digital din servietă, apoi se strecură între cearșafurile țepene și răcoroase și ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebui să fii un moșulică, ai uitat? Croncăni ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă? —Ăla-i un reportofon? Mă iei la mișto! Dă-l încoa’ să-l văd. Zici că e o brichetă. Ești sigur că nu ești vreun agent secret...? Mark își lipi aparatul de obraz. —Alo! Alo? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca un corb. Weber se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă? —Ăla-i un reportofon? Mă iei la mișto! Dă-l încoa’ să-l văd. Zici că e o brichetă. Ești sigur că nu ești vreun agent secret...? Mark își lipi aparatul de obraz. —Alo! Alo? Dacă mă aude cineva, să știți că sunt ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dacă mă aude cineva, să știți că sunt ținut ostatic aici, împotriva voinței mele. Hei! Nu te uita așa. Nu făceam nimic, te luam și eu la caterincă. Îi dădu înapoi aparatul minuscul. Ia zi, de ce-ai nevoie de reportofon? Ai probleme sau ce? Își plimbă degetele în jurul urechilor. — Ceva de genul ăsta, recunoscu Weber. Folosise reportofonul și cu o zi în urmă. Atunci nu putuse să ceară permisiunea, așa, pe nepregătite. Și totuși avea nevoie să poată reconstitui prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uita așa. Nu făceam nimic, te luam și eu la caterincă. Îi dădu înapoi aparatul minuscul. Ia zi, de ce-ai nevoie de reportofon? Ai probleme sau ce? Își plimbă degetele în jurul urechilor. — Ceva de genul ăsta, recunoscu Weber. Folosise reportofonul și cu o zi în urmă. Atunci nu putuse să ceară permisiunea, așa, pe nepregătite. Și totuși avea nevoie să poată reconstitui prima întrevedere cuvânt cu cuvânt. Miza pe faptul că va obține permisiunea retroactiv. Și acum o avea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ea. Aș vrea s-o văd măcar cinci secunde. Mi-e frică să nu i se fi întâmplat ceva. Karin Schluter îi imită suspinul. Își ridică palmele și făcu doi pași spre ușă, apoi se opri și se așeză. Reportofonul mergea. O parte a minții lui Weber își nota deja acest moment nefiresc. Mark se juca cu galvanometrul. Ochii lui aruncau priviri înfricoșate prin cameră. Ținea firele electrice în mână. Apoi, își încleștă pumnul, de parcă ar fi fost scuturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Băi, tipul ăsta e celebru. De o grămadă de ori mai celebru decât pricep majoritatea oamenilor. —Trageți-vă un scaun, îl invită omul cu pălăria de vânătoare. Noi oricum ridicam ancora. Weber își vârî mâna în buzunar și dădu drumul reportofonului. Vedeți-vă de treabă, spuse el. Mai dați o tură. Eu o să stau și-o să-mi adun gândurile. Hei, mi-am pierdut capul. Unde-mi sunt manierele? Mark se ridică în picioare, îmbrâncindu-și prietenii care începură să-l înjure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a gândit: „Chestia asta e mai fericită decât mine“. Sfârșit. Ridică din umeri, așteptându-și rezultatul și dezinteresându-se în același timp de el. În după-amiaza aceea, în timpul unei pauze de testare, Mark întrebă: Și pe tine te-au construit? Reportofonul înregistra în continuare. Weber deveni nonșalant. Fiara pe care o vâna se relaxa pe un petic de pământ scăldat în soare, chiar în fața lui. —Cum adică? — Te-au construit și pe tine din componente? Tonul simplu al vocii, confortul corporal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chiar în timp ce-i ieșeau pe gură. Până și el auzea contradicția grosolană. Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând pagubele. Dar coada care se formă pentru autografe fu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se repezea cu răspunsurile înainte ca Weber să apuce să-i pună întrebările. Trasă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sus, pe pereți, plină de autoritate amplificată. Ultimele fragmente de flecăreală șoptită încetară. Cuvântul povești declanșă chicoteli înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu o curiozitate docilă. Ceilalți nu trădau nici o emoție, în afară de o ușoară plictiseală. — Prima este povestea lui H.M., cel mai faimos pacient din istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vârstă, îmbrăcați în haine tricotate și dotați cu ghiduri și binocluri ușoare. El însuși își luase mult prea multe bagaje, de trei ori mai multe decât pentru o călătorie obișnuită în interes profesional. Își adusese până și telefonul mobil și reportofonul digital, un obicei profesional care ar fi trebuit să dispară cu luni în urmă, odată cu pretențiile sale de profesionalism. În trusa de toaletă, pe lângă plasturi și trusa de cusut, își luase cu el zece suplimente nutritive diferite, de la ginkgo la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
igienică, și agenda cu însemnările de la cursurile Lamaze - că poate trebuia să mă uit pe notițe în timpul travaliului, nu? -, și pix, și telefon mobil, și încărcător, și o carte. Și bani. Împărțiți în bancnote de 5 și 10 lei. Și reportofon, mi-ar fi plăcut să am sunetul, atât, sunetul. Nu l-am pornit până la urmă. Mi-era groază că ar fi trebuit să explic ce-i cu el și eventual să cer voie. Așadar, eu și geanta mea într-un
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
zi am mutat pe Cultural și acolo a rămas. Nu neapărat pentru că îmi plăcea ce auzeam sau de dor, nu îmi era încă dor, ci pentru că era un raport asupra lumii, de care aveam nevoie. Într-o zi, am deschis reportofonul și am înregistrat amestecul de voci scurse din aparat, gângurelile Evei și pe mine cântându-i. Când R. vedea vreun spectacol, ajungea acasă și îmi povestea, iar eu îmi notam ce mi spunea el. „Păi, începe în hol. Fata, Florina
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
și le trimite, bucuroasă, în lume, că e sinceră, cinstită, că nu minte, că iubește Dreptatea și Adevărul. Ana e o jurnalistă adevărată. E mereu acolo unde se întâmplă ceva. Are mereu cu ea o cameră de luat vederi, un reportofon și, bineînțeles, carnețelul de notițe. Stă de vorbă cu toată lumea, înregistrează și scrie. Uneori și desenează. Ea desenează la fel de frumos ca voi, copii, nu mâzgălește cu lăbuța, ca mine. Cei mai buni prieteni ai Anei sunt copiii. Dar - minune mare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu glumă, în 2002. Am pus motorină și mi-am plătit din datoriile personale. Prieteni, întreținere, telefon. N-am luat casete de înregistrat, am refolosit unele vechi. Un plin de motorină și vreo zece baterii, fiindcă fără ele mașina și reportofonul nu mă ajutau să ajung la deținuți. Mai târziu, alți bani am folosit pentru nevoile reportajului. Două luni a mers mașina cu ledul aprins, semnalând degeaba lipsa carburantului. N-aveam bani, puneam doi-trei litri. N-am avut nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din mers una dintre pălăriile de pai ale lui Trish. După care ies cu grijă și pornesc pe aleea de pietriș din fața intrării, unde cei patru ziariști mă înconjoară imediat. — Sunteți Samantha Sweeting ? spune unul dintre ei, băgându-mi un reportofon în față. — Regretați că ați refuzat parteneriatul ? întreabă un altul. — Numele meu este Martine, spun, cu capul în jos. Ați venit la casa greșita. Eu cunosc Samantha Sweeting și ea locuieste... acolo. Flutur din mână către celălalt capăt al satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan. Marți 15 iulie, ora 21.40. Ridic ochii și Înțepenesc. Mick a scos de nu știu unde un reportofon, pe care Îl ține În direcția mea. — Prima oară te-ai Întîlnit cu Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zîmbește. Vorbește cît poți de relaxat, cum ai vorbi cu un prieten la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mîna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicînd sprînceana către Jemima. Își vîră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. CÎteva momente, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mîna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicînd sprînceana către Jemima. Își vîră reportofonul Înapoi În buzunar, Își ridică rucsacul și se strecoară afară din cameră. CÎteva momente, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nu aud decît sîngele zvîcnindu-mi În cap. Cine era ăsta ? spune Jack În cele din urmă. Un ziarist ? Din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]