239 matches
-
romanului s-ar putea găsi acolo. Sur prinde, la această voce impersonală, de grup, interesul constant pentru enigma fetelor Lisbon, interes prelungit, iată, și în anii maturității, cînd are loc confesiunea epică propriu-zisă. Naratorii au abordat misiunea lor perceptivă și reprezentațională (de "reflectori", cum ar spune Henry James) aproape profesional, reconstituind tragica poveste din mărturii cu caracter detectivist. Ele sînt numerotate de la 1 la 97 și cuprind, pe lîngă fotografii, jurnalul personal al Ceciliei și hîrtii recuperate din casa Lisbonilor (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
contururile, se dizolvă în spațiul ce le înconjoară. „Îngeri roz” (1945), lucrare în care forme umane sunt doar greu identificabile, este o primă reușită importantă a efortului lui de Kooning de a crea o artă la marginea dintre abstract și reprezentațional, care nu ascunde meandrele procesului de creație ci, dimpotrivă, încurajează ochiul privitorului să navigheze printre linii șterse și reînnoite sau straturi succesive de culoare care se întrepătrund. Marcată de multiple influențe - formele lui Gorky sugerând organisme microscopice, Picasso („Guernica”), Mirò
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
vrea să dovedească o teză, ci vrea să etaleze o erudiție, lucru de care de altfel se achită fără cusur. Iată cum sună declarația de intenție a autoarei în „Argumentul” de la început: „Cartea de față își propune să analizeze mutațiile reprezentaționale ale puterii din secolul al XIX-lea, pe o arie tematică interdisciplinară, care asociază reprezentările politice ale puterii cu cele sociale, filosofice, literare și utopice. Am optat pentru secolul al XIX-lea deoarece reprezintă un domeniu fascinant de lucru în
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
asociată cu impunerea unei identități fixe. Într-o manieră radical poststructuralistă, Judith xe "Butler"Butler se întreabă dacă „«femeile» sunt subiect al feminismului”, pune sub semnul întrebării existența unui asemenea subiect și afirmă că el a fost construit de discursul reprezentațional care-l constrânge să încorporeze o serie de caracteristici ce îi conferă unitate și legitimitate în reprezentare (xe "Butler"Butler, 2000, pp. 13-28). Potrivit lui xe "Butler"Butler, o altă „ficțiune fondaționalistă” este și presupunerea că termenul femei denotă o identitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
având la bază unul dintre principiile: „similar cu”, „diferit de”, „complementar”1. Acest discurs falocentric face ca „femeile și interesele lor să poată fi reprezentate doar în relație cu o normă masculină”. Interesele sunt construite și constrânse tot de discursul reprezentațional din anumite contexte particulare 2 (xe "Pringle"Pringle, xe "Watson"Watson, 1992, p. 69). Rosemary xe "Pringle"Pringle și Sophie xe "Watson"Watson propun o politică parțial „cameleonică”, în cadrul căreia nu trebuie urmărită unitatea, ci alianțele, în baza respectului pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
care își prezintă cu o sinceritate seducătoare adevărata aventură trăită în chiar procesul elaborării și redactării cărții de față. Rămânând foarte aproape de textul prezentat, aflăm de la autoare că această carte reprezintă sfârșitul unei aventuri intelectuale, în care își expune posibilitățile reprezentaționale în cultura noastră prin intermediul interpretărilor sale personale ale unor texte notorii din cultura academică americană, texte ce definesc "nucleul tare" al cercetării din domeniul științelor comunicării din Statele Unite ale Americii și ale căror posibilități teoretice ar trebui explorate în cultura
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
clar pentru mine faptul că această carte pe care o încep acum, cu credința că bunul Dumnezeu mă va ajuta, și de data aceasta, să duc sarcina la bun sfârșit, este "sfârșitul aventurii", este momentul în care închei expunerea posibilităților reprezentaționale în cultura noastră (pe care îndrăznesc să le imaginez) prin intermediul interpretărilor mele ale unor texte notorii din cultura academică americană, texte ce definesc "nucleul tare" al cercetării pe domeniul Științelor comunicării în Statele Unite și ale căror posibilități teoretice trebuie explorate
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pornească la drum cu un bagaj epistemologic esențializat în ce privește istoria metodologică a Științelor comunicării, bagaj pe care eu însămi îl port cu mine de atâta amar de ani, pentru ca, astfel, textele noastre, despre cultura noastră academică, despre propriile noastre posibilități reprezentaționale în domeniul Științelor comunicării să își găsească, în fine, locul binemeritat în cultura academică universală. Dedic aceste pagini studenților mei de la masteratul de Comunicare și mediere în conflictele sociale, a căror bucurie continuă a întâlnirii m-a mobilizat să fac
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de la Coatesville. Îl vom asculta? Pentru a înțelege, la scară adecvată, măsura impactului viziunii lui Edwin Black asupra criticismului retoric, viziune ce a condus nu la "demisia neo-aristotelianismului", cum vom vedea într-unul din subcapitolele anterioare, ci la lărgirea posibilităților reprezentaționale pe domeniul Științelor comunicării, grație multitudinii de perpective din care, după Black, fenomenul discursiv poate fi apropriat (cu alte cuvinte, a "noilor retorici"), să ne întoarcem privirile înspre un alt studiu 178 al criticului, publicat în Quarterly Journal of Speech
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
context care legitima, de decenii, analiza de tip neo-aristotelian ca unică posibilitate de acces la spațiul discursiv. Cu alte cuvinte, în proprii săi termeni, întreaga cercetare critico-retorică exprima, până la momentul Edwin Black, ideologia neo-aristoteliană. Interesul profesorului Black pentru lărgirea posibilităților reprezentaționale în contextul cercetării critico-retorice este vădit în încercarea sa reușită de a inova, din punct de vedere teoretic, metodologic, și terminologic, disciplina, astfel încât, în "formula" sa nouă, aceasta să nu lase pe dinafară, să nu excludă, amuțească sau obnubileze contribuții
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
comunitate pe care o construim tot noi, prin mijloacele discursive pe care am învățat să le folosim, și pe care o chemăm la ființare asigurând-o permanent că e în siguranță, alianțele pe care le propunem sunt sigure, iar posibilitățile reprezentaționale pe care le oferim în breșa respectivă sunt tot atâtea oportunități autentice de autoafirmare a vocii pe teritoriul discursului. Însă paranteza sau parantezele pot avea mai mult decât un caracter sporadic, insular. Ele pot deveni însuși semnul jocu-lui cultural în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a stăvili explozia semnelor". În momentul în care se produce confuzia subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii așa cum crede Lucien Sfez că se întîmplă în societatea contemporană ne găsim fie în delirul reprezentațional, fie în haosul expresiv, dacă nu cumva în prezența amîndurora. Pierderea sentimentului realității și pierderea sensului sînt maladiile acestei comunicări confuze, pentru care autorul caută soluții în volumul de față. A doua parte a proiectului are în vedere prezentarea teoriilor
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
antidot sau de contragreutate. Trebuie ritual și ordine în comunicarea fuzională. Este necesară imaginea fuzională în program pentru a se asigura succesul. Totul este ca să aibă un "exterior" și un "interior". Nerespectînd această lege, te afli fie în delirul rațiunii reprezentaționale, fie în haosul expresiv. Fie chiar, și este punctul central al lucrării noastre Critica comunicării, regăsirea în cele două deliruri, fără deosebire. Confuzie a subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii. Pierderea sentimentului
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
magnetice, sau despre robotica psihiatrică, despre inteligența artificială a lui H. Simon și a discipolilor săi și despre sistemele-expert, sau despre teoriile clasice ale organizațiilor. Astfel, metafora mașinii furnizează, prin teoriile pe care noi tocmai le-am evocat, conținutul său reprezentațional și liniar. Ea furnizează, de asemenea, dincolo de experiențele pe care le provoacă și care sînt toate utile, elemente pentru argumentarea puterii omului asupra mediului său înconjurător, o filosofie a stăpînirii. Un instrumentalism. Înarmați cu unelte conceptuale, știind să fabrice obiecte
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ci o adevărată semnificație. Or, semnificația nu se poate găsi decît la un nivel superior de "complexitate". Zgomotul nu produce ordine, spune Altan, ci complexitate. IV. Conexionism sau inteligență artificială expresivă Comunicării reprezentative i-ar corespunde o inteligență artificială foarte reprezentațională, comunicării expresive îi corespunde o formă nouă de inteligență artificială: conexionismul. Conexionismul, sau neo-conexionismul, se interesează, de asemenea, de schema auto-organizațională, mai ales în măsura în care această schemă cît de dezordonată ar fi a criticat premiera cibernetică. Dar, dincolo de fractura operată, începînd
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Rețelele, prin intermediul nodurilor (a căror sarcină poate varia), se comportă în mod aproape autonom, inventînd propriile lor reguli în funcție de variația ponderii conexiunilor. Deosebiți aici de inteligențele artificiale clasice, nu li se furnizează în avans reprezentările regulilor. Aceste rețele sînt a-reprezentaționale. Ele găsesc o stabilitate începînd cu constituirea lor internă, confruntată cu inputurile externe: apar la intervale aleatorii și ating stări stabile. Aceste stări formează atractori puternici pentru ansamblul rețelei. Holismul ansamblului este deci relativizat. Pentru moment, neo-conexioniștii lucrează la frontiera
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
intenție care înțelege să readucă pluralul la singular; multifațetele cunoașterii se reduc la o esență comună și cedează fascinației uluite a Întregului-Unu: acest obiect se numește știință cognitivă. Ea este știința tautistă a tautismului. Știința cognitivă: Delirul simonian era pur reprezentațional, cel al lui Varela numai expresionist. Recăderile lor practice nu afectau decît o parte a activităților umane: mașina care gîndește și vorbește, sau terapia transformatoare a energiilor. Știința cognitivă, în ce o privește, înțelege să însumeze ansamblul tehnologiilor spiritului, să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
idealitatea lor. Sîntem prinși în construcția unui spațiu fictiv, ale cărui elemente sînt împrumutate de la cel existent, dar care sînt recompuse în mașinării textuale, cu scopuri de investigare 139. b) Apoi tautologia. La începutul lanțului, ipoteza unei gîndiri în întregime reprezentaționale, posibil de a fi explicitată după un sistem IPS. Aici și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de toate lucrările informaticienilor și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după lărgirea ipotezei la alte "facultăți" sau funcții ale creierului
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
rigoare ca a cunoaște legile naturii. Ordinatorul, ca și creierul, funcționează prin paralelisme, prin raporturi multiple, pînă la învăluire. El își împrumută arhitectura funcțională de la neurofiziologie, căreia i se adaugă noțiunea de stări mentale. Ca și mind-ul, calculatorul are stări reprezentaționale. Prezentat în acești termeni, putem gîndi calculatorul ca un "spirit", deoarece transportăm ceea ce știm, în momentul actual, despre procesele mentale de recunoaștere a obiectelor și despre modul de funcționare a memoriei pe o mașină "inventată", un fel de paradigmă, construită
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sa, ceea ce nu era decît ipoteză. Mijloc de convingere destul de perfid, care tinde să facă să existe, prin și într-o descriere, ceva a cărui existență rămîne, totuși, de demonstrat. Aici se găsește procesul însuși al tautologiei. Că există "stări reprezentaționale", de asta pot fi sigur, pentru că eu produc discursuri pe această temă! Și, cu siguranță, cu acest calcul știința cognitivă există! Ca și magia, animismul, religia, credința. Toate aceste producții ale spiritului valorează ceea ce valorează folosirea lor. Mai exact, ele
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
folosirea lor. Mai exact, ele există în funcție de utilizarea lor. Or, aici se închide știința cognitivă, tocmai aceste întrebuințări le contestă ea, deoarece declară că nu se interesează de perfecționările instrumentelor, nici de oricare altă realitate, în afara ei înseși. Realismul stărilor reprezentaționale devine astfel un pur autism, o afirmație fără garanție. Totuși, dacă acest autism este marca științei cognitive care se închide astfel în redundanță, această atitudine față de o realitate socială se apropie prea mult de mișcarea care afectează celelalte științe și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în care au fost antrenați participanții la acțiune. Relieful lui Sekine este agățat de perete, la o oarecare distanță de pământ și, prin urmare, apare întru câtva detașat de locul vizual al gravitației. Piatra suspendată este mai degrabă un factor reprezentațional decât unul activ, al gravitației. Dacă opera ar fi înrămată, așa cum sunt multe reliefuri și picturi, această detașare ar apărea și mai distinct. De asemenea, sculptura își arată dependența de gravitație mai direct atunci când este așezată pe jos, căci într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cercului și al pătratului. , spune George Ferguson în cartea sa despre simbolurile creștine. Interacțiunea celor două forme este reprezentată schematic într-o formă tipică a mandalei indiene sau tibetane care reprezintă integrarea naturii terestre în divin (figura 45). În arta reprezentațională, compozițiile circulare sunt confruntate cu problema abordării scenelor terestre ale figurilor în picioare, ale copacilor sau ale mobilei și clădirilor făcute de mâna omului, în care excentricitatea verticalelor și orizontalelor deține supremația. Un remediu parțial este adaptarea subiectului la structurile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unii op-artiști ai anilor ’60 le foloseau în scopuri practice. William C. Seitz, curatorul expoziției „Ochiul sensibil” din 1965, organizată la Muzeul de artă modernă din New York, scria cu acea ocazie: . Într-un sens mult mai material găsim în arta reprezentațională al doilea motiv evident pentru a nu neglija structura excentrică: este necesară ca să îndreptățească șarpanta spațiului terestru. Chiar și în Madonna della Sedia a lui Rafael (figura 47), care se bizuie în totalitate pe forme curbe, poziția verticală a scaunului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a informației: free flow of information * sistem generator al unui discurs fatic * sistem generator al unui discurs referențial inițial euforic (1990) ulterior disforic, critic, în căutarea propriei identități sindromul Pirandello al personajelor în căutarea unui autor. Utilizînd opoziția semiotică funcție reprezentațională/ vs/funcție constructivă a limbajului (JM Floch, 1994:192) putem distinge presa referențială (a faptului divers, știrii) de presa mitologică de evocare a marilor referențiale ale culturii române și universale. Ca ecrane pe care se proiectează angoasele colective, aceste mituri
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]