451 matches
-
ca unul care l-am urmărit cu multă atenție. Vladimir Tismăneanu: Îndrăznesc să afirm că antisemitismul Îi și repugnă, cred, pe motivul educației familiale. Mircea Mihăieș: Aici putem să discutăm, e greu de spus ce Îi place și ce Îi repugnă lui Iliescu. În primul rând, ar trebui să Îi repugne un personaj precum Alexandru Mironov, un om pe care l-a sprijinit constant, om fără calități evidente, care ocupă de cincisprezece ani poziții extrem de Înalte. Acesta a făcut, după părerea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Tismăneanu: Îndrăznesc să afirm că antisemitismul Îi și repugnă, cred, pe motivul educației familiale. Mircea Mihăieș: Aici putem să discutăm, e greu de spus ce Îi place și ce Îi repugnă lui Iliescu. În primul rând, ar trebui să Îi repugne un personaj precum Alexandru Mironov, un om pe care l-a sprijinit constant, om fără calități evidente, care ocupă de cincisprezece ani poziții extrem de Înalte. Acesta a făcut, după părerea mea, cea mai feroce declarație pe care un om normal
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
putea niciodată despărți de acel trecut În mod onorabil dacă vom continua cu tot felul de nuanțări și avocățisme ieftine, care mie cel puțin nu fac decât să-mi provoace repulsie. Vladimir Tismăneanu: În legătură cu Ion Iliescu, am spus că Îi repugnă antisemitismul, ca parte a trecutului său antifascist. Antifascismul autentic are o componentă foarte puternică de anti-antisemitism. Până și Stalin, În perioada antifascismului militant al Uniunii Sovietice, și chiar Înainte, a făcut afirmații foarte dure la adresa antisemitismului. Știm mai bine astăzi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
era atât de mare și doar discuția cu el te convingea că este o persoană «aleasă». Mi-a fost destul de greu când mi s-a spus să plec de acasă. Nu voiam să-i îngrijorezez pe ai mei și îmi repugna ideea unei noi religii. Am vorbit cu părinții, le-am explicat pe-ndelete. I-am făcut să plângă și asta mi-a îngreunat situația. Ai mei mai degrabă plângeau, decât mă certau. La scurt timp mama a murit. A fost îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de acest tip. Unii dintre ei au luat-o razna și au fost pur și simplu părăsiți. Această priveliște m-a zdruncinat. Cu toate că această metodă pentru înalțarea spirituală fusese aleasă de către Maestru, nimeni nu ținea lucrurile sub control. Mi-a repugnat total această inițiere creștină. După ce am trecut prin ea, m-am gândit foarte serios să părăsesc secta. Aproape că mi-au dat lacrimile din cauza șocului. «Ce cred aștia că fac?» Nu numai eu, chiar și unii lideri iluminați din Aum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ideea că această rețea există și nu mai e nevoie să o pui la punct. Ea va funcționa de la sine, fără greș. Teama de a fi supravegheat înlocuiește cel mai bun sistem de supraveghere." "Dar, la urma urmei, de ce le repugnă într-atât sinucigașii? Din invidie? Din egoism? Din frica de a rămâne singuri? Pentru că au fost îndoctrinați de mici că nu se cade să te sinucizi? Sau pentru că sunt convinși că sinucigașul prin însuși statutul său, nu mai știe ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
socialist al muncitorilor din România la care aș subscrie clar, ferm și fără reticențe. Modelul istoric există și ar trebui doar să fie implementat la specificul României. Asta este nostalgia mea, visul meu, dorința mea, și nu comunismul care-mi repugnă ca și liberalismul deșănțat. Deci, vă rog pe cei care m-ați catalogat altfel să faceți corecturile de rigoare... Un „Huooo!”, literar-democratic A trecut o săptămână de pe 15 ianuarie, ziua lui Eminescu. Am citit ici și acolo prin publicații păreri
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
struțule, că orice mișcă-n țara asta și chiar în lume, este dictat de politică. Politica este mai prezentă în viața noastră decât aerul pe care-l respirăm. Dar pentru struții, prăsiți mai peste tot în lume, cuvântul însăși le repugnă nu din principiu, ci de cele mai multe ori din cauză că nu înțeleg îmbârligăturile specifice politicii și decât să ajungă cu creierul pe bigudiuri, mai bine declară că pe ei, politica nu-i interesează. Bine, bine, te înțeleg nene struțule, că nu vrei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cumpănire îmi aleg vorbele ca să o recomand. Cum toată omenirea n-a făcut nici o femeie critic de seamă, este drept ca să pricinuiesc neîncredere, sau asigurarea mea n-ar putea găsi decât o explicație: lipsa de feminitate. Ceea ce unui bărbat îi repugnă. Are însă temperamentul cel mai chinuit, bucuriile și tristețile se urmează neîncetat, obosind-o și păstrîndu-i o siluetă transparentă. Câte o mică atingere cu realitatea ia proporții catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am vrut să o culc la mine deocamdată, din jenă ca să nu explic hotelierului vizita și să-i cer un nou așternut, să întreb dacă prețul suferă o schimbare și mai ales să nu fiu întrebat cine este Ioana. Îmi repugna să mint și, totodată, nu puteam spune adevărul nici chiar unui străin, pe care n-aveam să-l mai văd, probabil, niciodată. Eu n-am putut să dau toate aceste motive stupide Ioanei și nici n-am avut curajul s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
instincte, unele contrare chiar. - Contradicțiile temperamentului lui André Gide... Când te gândești că Gide a scris atâtea cărți numai ca să-și scuze vițiul. Subtilități se găsesc cu ușurință de un om inteligent, dar reiese o impresie de comod care îmi repugnă. - Este, dragă Ioana, ceea ce susțin eu despre celălalt. - Nu putem începe o discuție generală fără să nu aduci aminte de ceea ce a fost. - N-aveam impresia că discutăm o chestiune generală. Reflecția ta semăna cu un reproș. - Am spus că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi rușine toată viața. Și apoi trebuie să pun și pe Viky în curent să păzească pe Ioana, altfel ea ar putea să-și facă ceva rău, marea îi stă oricând la îndemînă. Ce să-i spun lui Viky? Îmi repugnă să-i fac mărturisiri. Nu știu cât cunoaște viața noastră, fie că a fost prea discretă, fie că n-a interesat-o nimic și nici nu poate pricepe marile tragedii. Să încep să-i vorbesc despre ce i-am făcut atâta vreme
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cu toate acestea, ideea de a vagabonda prin pădurile de la Lugdunense în căutare de briganzi zdrențăroși și de soldați fugari, în vreme ce armata mergea spre una dintre cele mai mari bătălii din istoria Romei - poate cea din urmă, cea definitivă - îi repugna atât de mult încât nu mai reuși să o ascundă. — Timpul pe care îl ai a dispoziție e scurt, riscă un răspuns, iar eu nu aș vrea să lipsesc de la bătălie. Cum se întâmpla adesea, chipul lui Etius se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmă reușesc să intre, ce va fi cu noi? Ar fi mai bine... Hippolita scutură capul cu hotărâre. — Fă cum ți-am spus, spuse către soldat. în ciuda a tot ceea ce se întâmpla, deși observase că burgundul vorbea limba sa, îi repugna să pronunțe ea însăși cuvinte atât de dure. Pe de altă parte, gândi ea, spuse de un bărbat, cuvintele acelea ar fi făcut o impresie mai puternică. Mabertus, ascultător, îi transmise mai departe mesajul. Din nou, între barbari se porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ideea că această rețea există și nu mai e nevoie să o pui la punct. Ea va funcționa de la sine, fără greș. Teama de a fi supravegheat înlocuiește cel mai bun sistem de supraveghere." "Dar, la urma urmei, de ce le repugnă într-atât sinucigașii? Din invidie? Din egoism? Din frica de a rămâne singuri? Pentru că au fost îndoctrinați de mici că nu se cade să te sinucizi? Sau pentru că sunt convinși că sinucigașul prin însuși statutul său, nu mai știe ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui de a iubi. Realizările, câte sunt, devin mai vrednice de stimă. Opera sa e o luptă, victoria spiritului asupra unui organism debil. Dar de ce "memoriile" se opresc la aceasta vîrstă? Am putea presupune că lui Ibrăileanu, ființă delicată, îi repugnă escamotările, chiar dacă sincere, artificiile pentru a se pune într-o lumină totuși favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Astfel este amuzantă pretenția celor aflați în conflict că toți au dreptate (150), așa cum fiecare înamorat din "cele câteva sute de milioane" crede că "femeia pe care o iubește este unica ă...î, singura ființă fermecătoare..." (38). Amorul propriu ii repugnă, îi provoacă râsul (155). În această grupă de cugetări simțim un vânt schopenhauerian, de împrumut, atunci când autorul se ridică împotriva vieții, a procreării (6, 100 și 190). Contradictorie, mai degrabă neaprofundată, este gândirea sa în privința relației natură - civilizație, precum și în privința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
răspuns pentru tatăl meu, din multe puncte de vedere, era adevărat, adevărat, adevărat. Între ultimul paragraf și acesta, au trecut peste două luni și jumătate - pur și simplu s-au evaporat. O mică dare de seamă pe care îmi cam repugnă s-o fac, pentru că e ca și cum aș mărturisi că întotdeauna când lucrez stau pe un scaun, că beau peste treizeci de cafele negre în Orele de Creație, și că îmi confecționez singur toată mobila în timpul liber; pe scurt, ar însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de fel de bazaconii... - Trăim, În general, Într-o lume a formelor pure, spuse cu tristețe Extraterestrul. Și tot ce e materie ne repugnă... Uneori Însă ne mai facem și noi de cap... - Adică o luați pe urmele lui Ippolit... - Mai călcăm și noi prin străchini, recunoscu el. - Și vă mai legați și de femei, clătină din cap gazda. - Trist, dar adevărat, oftă Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mult. Infamia Shebei a terminat-o, zice ea. Nu mai poate suporta „să stea în Anglia nici o clipă“. Simțind ocazia, am sărit. Ar fi posibil, am întrebat, ca eu și Sheba să stăm în casa ei cât era plecată? Îi repugna ideea, clar. Dar deja recunoscuse că avea să lase casa goală, așa că ar fi fost greu să zică nu. A ridicat tot felul de obiecții, bineînțeles. Sigur nu se găsea vreun loc mai convenabil pentru noi? Nu voia Sheba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu se mai poate face nimic pentru acești pământeni anonimi. Înțelegi, în ultimele câteva zile (și sunt cât se poate de supărat din pricina acestui gând, și tare aș mai fi vrut să nu mă fi vizitat niciodată) găsesc că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o oglindă, cu toate că le ascunsesem pe toate. Cu o voce spartă, mi-a spus că se transformase Într-unul dintre monștrii din ficțiunile sale, În Laín Coubert. Am vrut să-l sărut, să-i demonstrez că Înfățișarea lui nu-mi repugna, Însă nu m-a lăsat. În curînd, nu avea să mă mai lase aproape nici să-l ating. Își recupera puterile de la o zi la alta. Dădea tîrcoale prin casă În timp ce eu ieșeam să caut de-ale gurii. Economiile lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta tatonând, Încercând să pară indiferent, dar am simțit (m-am rugat, am sperat, mi-am dorit) că era ceva mai mult. —O... ăă... bine, am spus, Încercând să par stăpână pe mine, dar reușind să sugerez că ideea Îmi repugna total. Adică, dacă vrei, ar fi excelent. —Ești sigură? —Foarte. Te duc acasă după aia și Îți promit că nu te țin prizonier mai mult decât e absolut necesar. Ceea ce oricum va fi suficient ca să Încerce să te convertească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
niște cuie-n talpă... Cert este că și-au proiectat pe verticală, într-o creație inversă imperfectă (nu ca a noastră!) majoritatea defectelor. Au extins la scara abia imaginabilă a cosmosului odihna necesară unei ființe nevolnice, limitate... ori Universului îi repugnă repausul. Mai ales al lor, al celor care degradează timpul! Mai au și alte religii! Încă vreo 20 importante, care au la rîndul lor pînă la cîteva sute de secte și diviziuni... Una în care soarta ți-e pecetluită dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
eu strâng șuruburile. În timp ce apasă tăblițele de lemn, Robert se uită la cranii. Morții îi întorc privirea. Oricât a încercat, n-a putut să se obișnuiască cu această colecție a pastorului. Ideea de a aduna craniile în acest loc îi repugnă, îi provoacă oroare. Bărbați și femei care odinioară s-au plimbat, au mâncat, au cântat la instrumente, s-au certat, toți reduși la specimene științifice. Prima dată când le-a văzut, s-a speriat atât de tare, că aproape a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]