1,533 matches
-
dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să-mi fac bagajul și să plec până mai pot? Nu era o idee proastă. Dar unde să plec? La cine să mă refugiez? Resemnându-mă, am Început să fac ordine ezitant. Pentru a nu mai avea remușcări, am Încercat să-mi Îndrept gândurile asupra femeii cu copilul de care m-am Împiedicat pe stradă c-o zi Înainte. Poate c-ar trebui să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bun caz auzind vocea lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi secară. Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient de caracterul artificial al cuvintelor sale, care nu relevau marea dragoste și marea ură ce-l animau. Fețe triste și frumoase, subțiate de foamete, Îmbătrânite Înainte de vreme, resemnate În disperarea lor, Îi apărură brusc În minte. Aceștia ar fi fost oamenii pe care-i cunoștea, cărora le acordase ajutor și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos dacă lăsa atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin după aceea fură întrerupte, am înțeles imediat că chinurile morții la care aveam să fim martori nu erau ale ei. Vaughan ședea răbdător lângă mine în vreme ce eu conduceam Lincolnul spre vest, pe direcția locului accidentului. Se uita cu ochi resemnați la fațadele albe ale fabricilor de materiale plastice și ale depozitelor de pneuri de pe marginea șoselei. Asculta detaliile coliziunii triple transmise pe frecvența poliției, ridicând treptat volumul ca și când ar fi vrut să audă într-un crescendo maxim confirmarea radiofonică finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai mult sau mai puțin legale. Un proces al foștilor comuniști și mă refer la cei care au comis fărădelegi și crime indiferent de legile existente atunci, este încă așteptat de opinia publică din România, chiar dacă ea s-a mai resemnat în timpul scurs de la Revoluția începută la Timișoara în decembrie 1989. Globalizarea apare în opinia mea ca o continuare sau prelungire a experimentului dur al comunismului tocmai datorită eșecului acestuia. Reprezintă un alt proiect economic, social și politic de anvergură, gândit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
timpul să gustăm și din fructele dulci ale acestuia. Din păcate, observăm că tot mai mulți români se preocupă de ei înșiși, de măruntele și banalele probleme existențiale, care le asigură supraviețuirea, devenind tot mai stresați și obosiți, indiferenți sau resemnați în privința viitorului țării. O asemenea atitudine nu este pozitivă, ci dimpotrivă ne afectează apoi pe fiecare în parte. De ce uităm trecutul nostru, care adeseori a fost și glorios, când am oferit lumii pilde de eroism? Românii au făcut istorie întotdeauna
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea a fost unul din pilonii pe care s-a sprijinit dictatura. Suntem gata, s-ar zice, să ne resemnăm din nou. De ce? Simplu. Fiindcă între disperare și lehamite e uneori un singur pas. Și totuși, când e vorba de intelectuali autentici, se aud voci care zic: locul lor, normal, nu e în politică, să rămână în biblioteci. Ce-i
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
răspândit în rândul populației și rareori ne-am solidarizat și am preferat moartea decât viața în robie. Numai când n-am mai putut răbda, ne-am luptat pentru drepturile noastre. Sunt remarcabile cuvintele filozofului Emil Cioran: „În fond, ne dezumanizăm resemnându-ne. Cum de-au putut exista patrioți care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? [...] Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ne dezumanizăm resemnându-ne. Cum de-au putut exista patrioți care să facă din resemnarea noastră seculară o virtute? Să fie chiar atâta inconștiență în entuziasm? [...] Renunțarea are totdeauna o valoare religioasă; resemnarea, numai una psihologică. Renunțăm la ceva; ne resemnăm în fața a ceva. Orice resemnare este un jug domol, o ofensă adusă elanului prometeic al spiritului. Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înțelepți. Dacă individual înțelepciunea poate atinge culmi, ea este inerție ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu! Fii atent, Voievoade, după ce-o mierlesc și robul meu o să se ducă la iarbă verde, unde nu-i durere și nici suferință și nici întristare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și părul cărunt, deși nu avea mai mult de patruzeci de ani, se arătă dintru bun Început nărăvaș și tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de burlac a lui Leonard Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă... Se auzi oftatul a doi părinți întristați și, după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s-a-ntâmplat, convinși fiind că oceanul este imens și că nu există nici o posibilitate de a mai recupera ce ni s-a furat. Îi privi pătrunzător pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte mândră, n-o să mi-o ierte că am văzut-o acolo printre molii și praf. Carmina se uită furiș către ceas. Trecuseră două ore, două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin învăluire și prin perseverență, era arma ei secretă care nu o umilea ci, dimpotrivă, îi crea satisfacții, perseverența devenise un sistem valabil în toate cazurile. La întâlnirea precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceasta, nici nu voiește să se lupte eroic, ca să își cruțe viața. El este conștient de faptul că va muri chiar dacă nu acum, mai târziu, peste ani, dar va muri, deoarece toți suntem cu o moarte datori. Astfel el se resemnează în calea destinului și îl acceptă așa cum e el: nici nu voiește să se ascundă la negru zăvoi, nici să se apere cu unul dintre cei mai buni câini ai săi, el doar să-i fie îndeplinit testamentul din care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alătură și poezia Vara de George Coșbuc, în care aceasta își exprimă concret dorința de a fi îngropat acolo unde dorm și strămoșii săi. George Coșbuc se sperie de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O mare e / dar mare lină îl înspăimântă, dar totodată îi inspiră și armonie, puritate și siguranță. Ca toți românii, el îmbracă natura în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
liniște, duioșie și protecție, exact antonimele caracteristice morții. El speră în găsirea liniștii și păcii sufletești pe care le va afla tot în mijlocul naturii. Toți marii autori speră că moartea înseamnă natură, voioșie, lumină, căldură, dragoste sufletească, pace. Toți se resemnează în fața destinului și îl acceptă așa cum e el, dar există și tristețea părăsirii paradisului de pe pământ, locurilor dragi. Toți vom muri, fie luați de Mireasa zâmbitoare, fie de luceferii prieteni, fie de căldură și lumină, dar cum spun latinii: Via
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta tot mai apăsătoare privirea unui bărbat Încă tânăr, cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unele cu altele, Încât de la o vreme i se păru că centrul pieței se transformase dintr-o dată Într-un magnet cu o forță de atracție de neînvins care făcea inutile manevrele și semnalele de tot felul ale șoferilor mereu aceiași, resemnați În cele din urmă la o rotire goală În jurul unei fântâni arteziene căzută ea Însăși În paragină de ani de zile. Cine se smulge din cercul ăsta va avea viitor, sau, mă rog, ceva acolo o linie dreaptă În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încă istovită, întâmplările și evoluțiile din ultimele douăzeci și patru de ore, răsturnările de situație, durerile și șocurile, toate se adunau și formau un mare și complicat labirint pe care eu nu mai aveam forța să-l descâlcesc. În schimb, m-am resemnat doar să înaintez împleticit. Somnoros și destul de detașat ca să contemplu întâmplările cu nepăsarea unui spectator, m-am gândit să ies pe partea cealaltă, să las spațiile subpământene, hârtiile și lăturalnicele idei încâlcite în urmă. Alunecând spre granița somnului, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
merg conform planului. De ce, ce ai făcut? Am reușit să ridic puțin din umeri înainte ca ea să zâmbească larg. — Hei, făcu ea, găsindu-și pantalonii și trăgându-i pe ea. Dacă nu se întâmplă de data asta, o să ne resemnăm cu gândul. O să găsim altceva, un alt mod de-a rezolva lucrurile. Ar fi însă mai bine dacă ai încerca să nu cazi în apă și azi. — Mda, și eu mă gândeam la asta. I-am dat pantalonii scurți înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o oală". Cum puteam crede că un adolf se compară cu Iosif Vissarionovici? Acuma și-a lăsat barbă prosperă, capitalistă și mă avertizează că a compara Holocaustul cu Gulagul e injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele. Dumneavoastră gîndiți profilactic și alertant. O să discutăm mai încolo despre... ... re-ma-nen-țe-le prolet-cultu-lui, ăsta-i subiectul meu. Principal. Și nu-s nici minore, nici anemice remanențele astea, dacă un gazetar declară că imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, este antisemit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre a-l putea atinge. Bolnavul, exasperat, își lua ultima șansă după atâtea încercări ratate în care cutreierase pe aleile grădinii, cu un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în una din acele sesiuni somnambulice în care se visa, probabil, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de afiș. Dacă ești mort, nu mai ai acces la propriul cont. Cardul tău nu mai funcționează, nu tu retrageri, nu tu dobânzi. Iată ce i-a descurajat pe mulți să se joace de-a cadavrul. Hotărâi să nu mă resemnez. Nu este oare umilitor să constați că până și în chestiuni atât de cruciale, tot banul dictează? Suedezul meu avea o mie de euro în portofel. Eu aveam mai mulți în contul meu bancar, dar nu până într-atâta încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]