2,221 matches
-
românească a poeziei”, cât pe împrumuturile dintr-o gândire străină, ceea desrădăcinează „inspirația venită dintr-un străfund ce ne este propriu.” Reinventariind influențe arhi-cunoscute și prea ades comentate, adică pesimismul schopenhauerian, iradiațiile perspectivei hegeliene ( Spiritul absolut invocat drept Veșnicul Demiurg), resemnarea stoică (Nu spera și nu ai teamă), nirvana budistă (Eu nu cred nici în Iehova, nici în Buddha-Sakya-Muni), eseistul apreciază că amestecul acesta heteroclit de gândire occidentală și spiritualitate indiană nu ilustrează, nu sporește și - în fond - nu susține prin
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
un caier. Cât încă trăim și iubim, ne răspândim cuvintele-fluturi în universul divin al iubirii și-n vene trăirile dulci ni se scurg, amestecate simțiri în tumulturi. Beții de aripi lungi, ne cuprind, trupuri și gânduri să ne poarte în resemnări de-o clipă ori porniri fierbinți, amețitoare dansuri, trăind minunea vieții, până-n moarte! Dar câtă tristețe! Să schimbi iubirea pe ură în încleștări și patimi, în văpăi, ce se adună-n taină, în gânduri, cuprinde, domină și suflet îți fură
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
efect pot avea munca însușită ca scop al vieții nu drept o obligație socială, disciplina și ascultarea pe care sugarul încă în scutece le deprinde de la mamă în timpul suptului. Ascultarea are un sens special în această lucrare. Nu numesc ascultare resemnarea copilului de a merge „la colț” când îl pedepsesc degradând-ul astfel, ci asimilarea voită a vorbelor spuse de interlocutor. Ascultarea în acest sens este baza pedagogică a procesului de însușire a cunoștințelor. Pedagogia, cel puțin aceea afișată de „educatorii
EDUCAŢIA ESTE OARE EDUCAŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377244_a_378573]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ARS MURIENDI Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Se luptă gură, amorțind Și mintea-n resemnări, băltind; Nimic să sper, nimic să știu - Să reclădesc tot în pustiu. Mai bate vântul pe cuvinte Și cade brumă celor sfinte Pe scrisul searbăd, fără rost, Ținându-te bătrân și prost; Când preaslăvim limbaj de lemn, Ușor, ușor, parcă
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
de o piatră care te lovește în cap la un cutremur (Alexandru Ivasiuc). Se poate muri în chinuri, dar în același timp cu demnitate (Doja, Horea, Baba Novac). Unii au privit moartea cu umor (Păstorel Teodoreanu, Pompiliu Constantinescu), unii cu resemnare (Maria Tănase, Averescu), în timp ce alții au tras cu dinții de viață pînă în ultima clipă (Petre Liciu, Tony Bulandra). Multora le-au fost făcute înmormîntări grandioase (cum se întîmplă cu regii României), pentru unii abia s-au găsit bani de
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
și aspectul de virtuozitate. Deși, pare o ființă meditativă, deci, într-o oarecare concordanță cu rolul elegiac al Desdemonei, acum, se simțea nevoia unui plus de patos vocal, o participare scenică mai nuanțată între extaz, surprindere, dezamăgire, tristețe, durere și resemnare. Remarcabile au fost însă: liricitatea cântului, boltirile rafinate și pianisimele eterice din ultimul tablou. Față de premieră, tenorul Marius Vlad Budoiu a căpătat un plus de încredere în forțele proprii, vocea omogenizându-se cantitativ și timbral, cu momente culminante în: intrare
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
lui Rilke În numărul din aprilie al Convorbirilor li-te-rare, Elvira Sorohan semnează articolul "Întoarcerea la modele", text inspirat de volumul Caietul de la Văratic al maicii Benedicta, numele monahal purtat în ultimii ani de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Scris pe un ton de resemnare amară, articolul pune accentul pe obsesia Zoiei Dumitrescu-Bușulenga pentru reînvigorarea ideii de model: "Recluziunea în călugărie n-a fost pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga un semn de bigotism irațional, extatic. A fost mai curînd o asceză meditativă, o inițiere în misteriile religiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele rafinate ale domeniului. În schimb, prozatorul Eliade e scremut și nefiresc: o voință de a scrie frumos îi subminează efectul estetic, Eliade părînd un
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
în moarte. Același sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în "Amfiteatru", alături de alte poeme subversive care au făcut ca revista să fie retrasă din chioșcurile de vânzare a presei. De astă dată, resemnarea românilor sub dictatură e transpusă într-o imagine memorabilă: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
renunțat pentru celălalt/ La această ieșire miraculoasă/ Care credeau că duce către înalt.// (...)// Priveau senini către tot ce ne doare/ Și treceau mai departe fără să știe/ Că mulțimea asta care stă-ncremenită/ E încă vie". Ideea de viață petrecută în resemnare este reluată și în poemul Se terminase ceremonia: Se terminase ceremonia, morții se întorceau/ Acasă pe străzile reci și pustii/ Se ascundeau cu grijă între cei patru pereți/ Și dintr-odată li se părea că sunt vii" etc. Alte teme
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
de autorii ediției, mai multe ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații, scene de teatru
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
un deget pentru ea. Marea perfomanță "culturală" a ultimilor ani e c-a reușit să-i vândă lui Johnny Halliday un text pentru un cântec. Prizonieră în avenue Foch, în casa lui Ingrid Mechoulam, și-a așteptat sfârșitul cu o resemnare pe care existența anterioară, nutrită de cantități gigantice de adrenalină, n-o anunța în niciun fel. Astăzi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile. Un comentator constata, cu amară ironie, că, în clipa de față, există pe piață mai multe
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul. Scopul autorului este să-l identifice pe lector cu eroul, mai degrabă decât să-l
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
evreității este înlocuită cu experiența dictaturii. Punctul de inflexiune e o nuvelă cu multe elemente comune cu primele romane ale lui Norman Manea, Captivi (1970) și Atrium (1974): decepția maturității, tentaculele mediocrizării, cotidianul mocirlos, apatia elegiacă. Monotonia, platitudinea, suspiciunea, banalitatea, resemnarea, captivitatea sunt trăite de recentul absolvent al facultății cu un sentiment din ce în ce mai acut al disperării. Senzația de sufocare, de înecare (chiar trecuse printr-un asemenea accident la mare) îl determină să caute evadarea. Politizarea situației e evazivă. Marea și, uneori
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
școală, a prozelor scurte, abătute de vreun destin cu care n-au ce face, în afară de să-l justifice, prin bucăți din viața omului care-l poartă, e greu să spui pe deasupra. Personajele lui, într-o lumină îngăduitoare, care n-ascunde resemnare, ci filosofie, sînt oameni pe-alăturea cu drumul. Pierdeți trenul, tovarășe!" i se poate striga fiecăruia în parte. Trenul e calea spre responsabilități old age. Saltul din tren - investiția în pierdere într-un bazar al adolescenței. Singura care simte, dincolo de
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
un cunoscut comentator sportiv la televiune, însurat și tată a doi gemeni cu actuala sa nevastă. Dacă povestea de dragoste propriu-zisă este destul de încurcată și pe alocuri neverosimilă (așa cum numai destinul poate să le combine, după ani de singurătate și resemnare, când Roxana începe relația imposibilă cu Matei, în viața ei reapare, deus ex machina, și fostul iubit din tinerețe care îi propune să-și recunoască fiul, să divorțeze și să se însoare cu ea, bașca un personaj bizar, Grigore Micu
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
sunt homosexuali. Ouatu n-a fost însă credibil. Eu sunt însă de fel tradiționalist, aș vrea ca România să câștige pe bune, prin voci”. Dar mai ales, am spune noi, cu un cântec bun, pentru că degeaba cotidianul bucureștean scria, cu resemnare: “Și noi am avut rochie, barbă și voce, dar nu am câștigat”. Pentru că austriaca (ul) Thomas Neuwirth, 25 de ani, alias Conchita Wurst (pseudonim adoptat clar în bătaie de joc), a avut o voce expresivă, puternică, a cântat fără cusur
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
-mi păstrez onoarea și eventual, să intru în disidență - D, 205; vezi și 227, 228). Supus violențelor istoriei, B. Nedelcovici a ales să plece în lume spre a nu se lăsa înfrânt de constrângerile din țară (Unii au cedat prin resemnare, abandon, lașitate, trădare, compromis... alții prin fuga în exil - J, 89). Pentru G. Astaloș decizia exilării dintr-un crez al demnității echivala cu respingerea normelor și cerințelor puterii comuniste, căci actul dezrădăcinării dă un sens refuzului de a se supune
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
atunci - în primele rânduri. Mi-aș fi dorit să redescopăr pe chipurile celor din preajma mea măcar o pâlpâire a entuziasmului care, în imaginile de demult, părea că îi învăluie într-o platoșă indestructibilă. Multora le-am citit în priviri doar resemnarea și neputința.) Ar mai fi de spus că ideea redactării acestui document nu a fost una individuală - ea plutea în aer, în atmosfera de relativă liberalizare creată de Perestroika gorbaciovistă, iar un rol decisiv în conștientizarea necesității revenirii la cea
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
Sava). E detașat, sceptic și neimplicat, de unde și lipsa unui ton militant, vindicativ sau ditirambic. Moderația cu care descrie locuri și oameni ține de un temperament melancolic arzînd la flacără mică: o tristețe iremediabilă acoperă totul, împrumutînd acea tentă a resemnării pe care o încerci de obicei în fața unei lumi despre care știi că este irepetabilă: o lume fermecătoare și bizară, în ciuda etuvei ideologice în care era prinsă. Atras de meleaguri orientale, îndrăgostit de pitorescul venetic al orașelor din Dobrogea (Tulcea
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
am recunoscut, nu mi-am mai învățat pe de rost textele. Am pierdut controlul asupra a ceea ce scriu. Parcă s-a rupt un răgaz și urmărirea atentă a centimetrilor cu care crește sau descrește apa s-a transformat într-o resemnare în fața inundației. Altădată îmi cunoșteam atât de bine "trecutul" de scriitor, încât, folosind un cuvânt mai deosebit, îmi aminteam de câte ori și în ce contexte îl mai folosisem. Iar când utilizam un cuvânt în premieră, îndeplineam un întreg protocol. În primul
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
caracterizează o sensibilitate lirică, prin aceasta cât mai exact precizată." " Între versurile din Celălalt și versurile din Odihnă (un alt poem ales de critic), care purced dintr-o idee și o sensibilitate comune, distincția este doar graduală, de la deznădejde la resemnare. Fundamentale în lirica lui Ilie Constantin, cele două poeme, ambele din 1972 (...), deschid prioritar căile spre înțelegerea cuvenită și adecvată a acestei opere lirice, în întregul ei." Ion Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
a acestei opere lirice, în întregul ei." Ion Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat, implacabil căutat de
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
în această carte: obsesia sfîrșitului. Bolnav, știind probabil că nu mai are mult de trăit, memorialistul încearcă să spună tot ce ar fi vrut să spună de cînd scria literatură, dar nu reușise. în orașul Constantinopol, Ralet dorește să învețe resemnarea turcilor în fața morții, detașarea tipic orientală față de cele lumești. O mică proză poetică din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
de către un colaborator apropiat al președintelui Băsescu, europarlamentarul Teodor Stolojan, al unui alt nepoțel al capului interlop. Astfe de acțiuni erau privite de "oamenii de rând care înțelegeau de la fața locului cu ce se ocupă Bercea Mondialu cu amărăciune și resemnare și nu mai credeau în nimic. Banii și puterea brută își impuneau legea în timp ce la televizor se vorbea despre combaterea corupției și statul de drept", notează semnatarul articolului DW, Horațiu Pepine. Ignoranța, la nivel înalt, este vină În opinia jurnalistului
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]