2,250 matches
-
vers cu care rezonez din „poezia lui Celentano” Legat de poezia lui Celentano, cred că „asta e, ăștia suntem” este un mod de viață. Aș fi curioasă să-i număr cuiva de cate ori zice „asta e” într-o zi. E o resemnare care merge dincolo de cât ar trebui. Bineînțeles, sunt lucruri pe care nu le poți schimba și care te afectează. Dar expresia e folosită și în legatură cu lucruri care stau în putința omului să le schimbe. În cazurile astea, un
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor by https://republica.ro/zasta-e-astia-suntem-mocirla-si-celentano-cum-am-incercat-sa-i-dezlipesc-pe-parintii-mei-de-televizor [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
buni la handbal feminin. Nu noi ca țară, dar o echipă sau niște oameni din România sunt. Pentru fiecare vers plâns al lui Celentano, putem găsi un răspuns optimist sau un răspuns constructiv. Care merge înspre acțiune, în loc să meargă înspre resemnare. Pe la final există și un zvâc de supărare - cu care rezonez - , „nu-i mai las să te fure”, dar care se încadrează în același set de cuvinte pe care le arunci fără să te ridici de la masă, ori să lași
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor by https://republica.ro/zasta-e-astia-suntem-mocirla-si-celentano-cum-am-incercat-sa-i-dezlipesc-pe-parintii-mei-de-televizor [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
au fost emoționați de poezie pentru că se identificau cu durerile înșiruite. Ceea ce nu e rău. E mai rău dacă atitudinea din poezie e atitudinea oamenilor în (in)acțiunea lor de zi cu zi. Un negativism dus în patetic și multă resemnare. „Toți fură... ăștia suntem?!” Revenind la povestea cu bulele formate de diferite media, părinții mei, consumatori de TV, au credința asta, că nu se poate schimba mare lucru. Împărtășesc cu Celentano credința că politicienii vor fura, că „ăștia suntem”. În
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor by https://republica.ro/zasta-e-astia-suntem-mocirla-si-celentano-cum-am-incercat-sa-i-dezlipesc-pe-parintii-mei-de-televizor [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
dura mai mult și, la început, vom avea impresia că trăim în lumi diferite. Și să nu mai plecăm de la credința că noi deținem adevărul absolut, ci să ne modelăm un adevăr împreună. Noi, cei încă tineri și nealterați de resemnare, care încă mai avem părinți, bunici, rude de toate vârstele, să încercăm să le explicăm ce vrem noi de la lumea noastră, poate găsim un compromis. Un compromis într-un țel spre care să luptăm împreună.
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor by https://republica.ro/zasta-e-astia-suntem-mocirla-si-celentano-cum-am-incercat-sa-i-dezlipesc-pe-parintii-mei-de-televizor [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
un caier. Cât încă trăim și iubim, ne răspândim cuvintele-fluturi în universul divin al iubirii și-n vene trăirile dulci ni se scurg, amestecate simțiri în tumulturi. Beții de aripi lungi, ne cuprind, trupuri și gânduri să ne poarte în resemnări de-o clipă ori porniri fierbinți, amețitoare dansuri, trăind minunea vieții, până-n moarte! Dar câtă tristețe! Să schimbi iubirea pe ură în încleștări și patimi, în văpăi, ce se adună-n taină, în gânduri, cuprinde, domină și suflet îți fură
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1433232645.html [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Nu e vremea să-ți întorci fața dacă cineva te-a lovit cu palma alungându-și mânia, pofta de răzbunare umflă sângele-n vene. Cel mai cuminte renunță, caută-n tăcere resemnarea rece presărând nisip peste orgolii, respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructul ce plin de aromă strălucește. Cu fețe luminoase zâmbete largi stârnind, glasuri tinere se răsfață punându-și bucuria pe rana uitării. Cu perle, fire de nisip se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
în scoicile mărilor lumii împrăștiind în aer spirale de lumină. Citește mai mult Nu e vremea să-ți întorci fațadacă cineva te-a lovit cu palmaalungându-și mânia,pofta de răzbunareumflă sângele-n vene.Cel mai cuminte renunță,caută-n tăcere resemnarea recepresărând nisip peste orgolii,respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructulce plin de aromă strălucește.Cu fețe luminoase zâmbete largi stârnind,glasuri tinere se răsfațăpunându-și bucuria pe rana uitării.Cu perle, fire de nisip se-nvelescîn scoicile mărilor lumii împrăștiind
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
copilă, desculță prin țărână către mama.“ (Copila-n primăvară - pag.102) sau: „Un flaut trist îmi cântă, de plecare... / plânsul lui, acum, dezleagă un mister: / sorbit-am timpul, lacom, cu-nsetare. Ce-aș mai putea să fac ? Mă rog și sper...“ (Resemnare - pag.23) Frumoase și originale metafore găsim și în poeziile de dragoste pe care poeta ni le oferă cu generozitate: „Parcurgem drumul spre amurg, romanță / vom scrie azi, povestea verbului rotund. / Cu anotimpul vieții, iubirea e-n balanță. / Atâtor întrebări
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1452770532.html [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105 ). O sensibilitate ușor perceptibilă, o ușurință a versificației, de invidiat, o iscusință a „însăilării“ unor metafore ce dau o „culoare“ aparte poeziilor, o imaginație ce trădează, de multe ori, resemnare în fața candorii sau a trăirii la tensiuni ridicate, iată doar câteva dintre caracteristicile care dau o notă distinctă discursului liric al poetei ce semnează, cu majuscule, această carte. Fără îndoială că Olguța Luncașu Trifan știe să facă pași mărunți, dar
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1452770532.html [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
ploaia din genune/ Lumea toată răcorește. Câtă simbolistică există în ploaia care vine să răcorească întreaga fire! Suntem oare capabili să-i lăsăm stropii curați să ne pătrundă? Aceasta să fie oare dilema omului postdecembrist? Lipsa de curaj sau acceptarea resemnării? Felicitări și zbor spre înalt ție, George Stroia, prin ascuțimea și profunzimea mesajului tău poetic! Împăcat cu tine, dar și cu iubirea, legat de pământul strămoșesc, dar și de Dumnezeu ai zămislit cuvânt trainic, într-o lume nesigură, în semn
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1493281177.html [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
se mai întoarce în viața ta niciodată. Și cu tot talentul și cu toată știința ta în dotare, nu poți decât să constați că, odată trecut de jumătatea vieții, te afli poate la a cincea, a șasea sau a șaptea resemnare, împăcat cu Dumnezeu dar nu și cu oamenii, și că trebuie să accepți în final “opțiunea” că nu ești decât un artist pierdut în anonimat în țara ta, sau cum spunea Zoe Dumitrescu Bușulenga despre Eminescu: “un “Geniul pustiu” într-
SCRISOAREA NR.73. EPISTOLĂ ADRESATĂ PREASTRĂLUCITULUI NOBIL DOMN PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_constantin_milea_sandu_1363254607.html [Corola-blog/BlogPost/345256_a_346585]
-
a citit că e momentul să facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentul ca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea, amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea, Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește, în armata resemnării care, din păcate, crește, dar asudă aiurită și în contratimp cu toate, bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate. Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea, prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea, prea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
-al sorții a citit că e momentulsă facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentulca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea,amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea,Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește,în armata resemnării care, din păcate, crește,dar asudă aiurită și în contratimp cu toate,bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate.Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea,prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea,prea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
atroce și cu istoria lor pusă pe șotii nimicitoare, încă mai au idealuri! Căci nu-i de ici-de colo să străbați lungul și întortocheatul tunel al atâtor veacuri întunecoase, ca mai la urmă (într-o mână cu crucea răbdării și resemnării, iar în cealaltă cu candela plăpândă, dar mereu vie, a speranței de mai bine) să mănânci coliva tuturor celor trei imperii megieșe, care de care mai hapsân și mai al dracului cu aceste meleaguri și cu tot ce mișca pe
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_idealurile_d_george_petrovai_1376727019.html [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
din edemul pulmonar. Evaluez alte opțiuni. Iau tensiunea. Măresc ritmul perfuziei de Nitroglicerină. Cavalerul fără umbră, cu sabia de ceață în spinare, își rotește privirea. Plecați, voi, cavaleri fără chip, cu sabia pe ceață călcând... Chipul bătrânului arată durere și resemnare. Dode a murit singur. Dode are acum aripi de ceață. Pe mormântul lui cresc crizanteme albe. Dode nu mai poate să spună nimic. A plouat aspru, răscolind pământul, la înmormântarea lui. N-am fost acolo. L-am văzut ultima dată
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_gheorghiu_1433582731.html [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
sunt scurtmetraje autoterapeutice, sunt vindecătoare, sunt tratamente de spirit înțeles și autocunoaștere. Mă voi opri la două poeme pe care le găsesc reprezentative deși toate titlurile volumului îmbie la lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă bine Ce-i viața
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1432097450.html [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
fără mama deplânge în tăcere și cu demnitate despărțirea de ea. Legile vieții și cele de dincolo de viață nu pot fi strămutate de om. Nu poate fi insubordonare voită de om, în fața vieții! A suferit părintele și a căutat drumul resemnării. Comunitatea Orbicului-Buhuși i-a plâns și i-a condus mama la mormânt. Preoți și P. S. Episcop Iochim Bacăuanul i-au fost alături părintelui. L-au întărit, l-au mângâiat în fața determinărilor pământești peste care nu poate trece nimeni. Cuvântul cel
PR. GHEORGHE BÂRJOVANU. MAMA, CUVÂNTUL DINCOLO DE CUVÂNT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415554214.html [Corola-blog/BlogPost/371515_a_372844]
-
n-o va cerne nici veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut, Sărutul meu alinta suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durut Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare. De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem
REFREN ÎMPĂTIMIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1420904999.html [Corola-blog/BlogPost/350123_a_351452]
-
Aproape tot ce au publicat nu a fost bun nici măcar pentru „prezentul” de atunci, ne mai vorbind de viitor. Toată viața am fost un luptător, înțelegând faptul că trebuie să am un destin „drept” prin fapte, în folosul societății, fiindcă resemnarea este un viciu. Îmi amintesc că în anul 1980, soția mea și tata, în prezența mea, au scris o scrisoare nesemnată lui Adrian Păunescu, la revista Flacăra, în care era criticat Ceaușescu că înfometează țara. La Cluj nu se găsea
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/George_roca_interviu_cu_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
și dăruiam din plin sămânță roditoare pentru semeni dorind să-nmugurească pentru a fi asemeni cu sufletul meu tânăr și senin. Apoi deodată viața și soarta s-au schimbat. Prin sufletul meu zboară vrăjitoare, iar inima uscată de griji și resemnare într-un pustiu imens s-a transformat. Trei capete se ceartă pe umeri zi de zi și se întrec, de născociri avide, iar gândurile mele bătrâne și livide, bolborosind, descântă poezii. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1429124736.html [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii ne răsucim, nu ne mai adăpostim și creștem și creștem și creștem sub toate mângâierile, de buzele umedei vrăji sărutați, Dansăm... în pasul ploii înaintăm fără să ne cuprindă griul resemnării într-o dezlănțuită, tomnatică, nestăvilită euforie a verii ce încă mai cântă în amintirea vie... Referință Bibliografică: Ploaia / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2075, Anul VI, 05 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1473099185.html [Corola-blog/BlogPost/380998_a_382327]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM UN ALT ȚEL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai mi-e dor de plâns și de tristețe, de resemnări,căci zâmbetul stă treaz și doar la bucurii le dă binețe când sar al ne-mplinirilor pârleaz. Nu-mi mai aduc aminte de durere, iar ochii nu mai sunt de lacrimi plini. În trupul meu e parcă o-nviere și-
AM UN ALT ŢEL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1455654854.html [Corola-blog/BlogPost/340405_a_341734]
-
idee cu autoarea, exprimată în cuvinte total diferite. Spune Elvira Maria Vancea: „Realitatea mă trezește/ Și intru singură în jug / Mă-nham, și biciul mă plesnește!/ Din poezia Îmi vine să mă duc pe lume//” Iar Sabina Măduța în „Sonetul resemnării” scrie: „Acum merg liniștită ca asinul,/ Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul,/ Mi-e caldă suferința ca o soră...” Dac-am uni cele două citate ar rezulta o poezie unitară . Am citat aceste versuri ivite dintr-o mare suferință, în orele
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1417213512.html [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
expunere și experiențe de viziuni, în faptul creației. Gândirea, sentimentul și fapta fără ardoare, nu are pentru Sergiu Pobereznic istorie. Ceea ce nu izbucnește din ardoare este pentru el doar o teorie care nu reprezintă neprevăzutul ci renunțarea, așteptarea, nu căutarea, resemnarea nu împlinirea. Victoria, așa cum o prevede Sergiu Pobereznic, este și nu este în natura lucrurilor, dar nici nu poate fi vorba că ar coexista cu idealuri ipotetice și lamentări, ci cu proiectele scoase din cadența și spațiul nimicului și dinamitate
SERGIU POBEREZNIC. ÎN OGLINDA VIEŢII TATĂLUI SĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_pobereznic_in_oglinda_aurel_v_zgheran_1380622789.html [Corola-blog/BlogPost/357439_a_358768]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > ELEONORA(LIDIA) DONDESI. ORIZONTALĂ MORȚII Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului ORIZONTALĂ MORȚII Lidia Eleonora Dondesi Privesc, orizontală morții Din capătul scării Cu resemnarea minții Ce căuta în labirintul vieții. Privesc, orizontală morții Că pe o legatura a sorții Ce se dezleagă în ani Din prima clipă a vietii Privesc, orizontală morții Că pe o liberare a vietii Ce a încurcat firele sorții În
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. ORIZONTALA MORȚII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1423571236.html [Corola-blog/BlogPost/376347_a_377676]