1,256 matches
-
Îi citesc scrisoarea. Cel puțin noi doi avem timp să ne luăm rămas bun. Vreau să merg chiar în seara asta la mine, în Tătărași. Ți-i atît de rău aici? Nu, Russ, dar am nevoie de cercurile mele. Tace, resemnat. S-a întîmplat că Tico n-a vrut și n-a vrut să pornească. Mașinația mașinii contra omului. Mai profan la șurubărit ca Rusalin doar Tano mai este. N-a putut face altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam de fiecare dată când mă așezam să scriu. Marny îmi zâmbea din poză statuar, rece și enigmatic, resemnată, în spațiul ei în două dimensiuni, pentru totdeauna. Apoi m-am îndrăgostit aievea de o fată adevărată, nu la fel de frumoasă ca Marny, superficială, extrovertită, exotică și vaporoasă, adică exact ce-mi trebuia ca să ies din această stare de confuzie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în golul interior. Acolo cresc și proliferează; când ești totul o rană pe dinăuntru, vindecarea nici nu mai știe de unde să înceapă, încotro s-o ia. Atunci, știi deja, simți că ai devenit un cadavru viu și îți dorești moartea, resemnat sau nu. A dormit și a visat un trandafir superb, de un roșu aprins, ce creștea în interiorul ei, ca într-o seră fără aer și lumină. Și trandafirul se hrănea din venele ei și devenea tot mai roșu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stropi incandescenți se întorc în lavă și par că mor. Uriașul cazan își reia efortul, alt jet, alți stropi se urcă timid, cad și apoi mor. Vocea lui Cezar îndrăznește să sfideze înălțimile, ca apoi să curgă în rîuri liniștite, resemnate. Mă simt bine singur, par împăcat cu mersul lumii, cu imbatabilul ciclu, cu iluzia că pot iar vorbi cu el, cu Cezar, cu Cezar care stătea pe fotoliul acum gol. Vesel, trist, optimist, copleșit de nedreptate, răpus de răutatea umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Parcă v-aș cunoaște... ?! Dacă m-ar fi ajutat, aș fi reușit s-o salvez... Pe cine? Cum, pe cine?! Îmi pare rău. La revedere. Sigur, dați bir cu fugiții! M-ați lăsat singur! Pandele avea lacrimi în ochi. Mergea resemnat și întreba următorul trecător: Ați lucrat la...? Un turnător Mai erau două zile pînă seria 1965 de la Școala de Ofițeri în Rezervă din Bacău termina cu milităria. Examenele se terminaseră și acum se făcea curățenie generală. Toți rezerviștii terminaseră facultățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să anunț autoritățile cubaneze... La ce ar folosi? Sașa nu poate fi acuzat de absolut nimic. Că mi-a luat sticla de vodcă? Doar i-am oferit-o eu! Totuși... Nu găsesc nici un argument. Fănică continuă pe un ton monoton, resemnat. Noi, cei de pe navă, sîntem de toate națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trebuit să merg la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o sorbea din ochi. Fata, ca păcătoasa, resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap ispășitor. Ceea ce nu știa frumoasa făptură este că absolut toți bărbații prezenți acolo ar fi fost în culmea fericirii dacă ar fi fost ei "țapi ispășitori". Și dumneavoastră? ați întreba cu toții. Povestitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În preajma mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
veștile despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să înțeleagă vreuna cu adevărat. Și lumea trăia, suspendată, în spate. Sună telefonul și răspunse. Oftă. Era obosită, sau poate resemnată și ar fi vrut atât de multe, o lume mai bună, sau una exclusiv pentru ea. Era ora 9, văzuse ceasul de la mână. Cu sau fără o zi, două, trei firea ei calmă și liniștită nu ar fi lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se așteaptă performanță, ci doar devotament, statul ajunge să plătească în plus și pentru translator, și pentru familie, să implice reprezentanțe străine în consilieri gastronomice și să o excedeze pe secretara Ambasadei Olandei, care mi-a povestit, uluită și resemnată, toată tărășenia. Homo ethicus și contradicțiile sale Întâi vine haleala, pe urmă morala. Bertolt Brecht În lumea civilizată contemporană, poziția deținută de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ce mai faci? -Ce să fac, cântărețule. Am venit să-ți aduc ceva de mâncare și să văd ce este cu tine că nu te-am mai văzut de multă vreme. De cântat, nu mai cânți.. -Așa este, răspunse greierul resemnat. Nu mai cânt pentru că, sunt terminat, zise abia trăgându și respirația. -De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă degrabă furnica. -În această primăvară, când omul și-a arat ogorul, mi-a tăiat picioarele și nu mai aud, nu mai pot
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile mele, îi răspunse furnica
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
În lung și-n lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă sau un comentariu pentru sine Însuși rostite tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții parșive s-ar fi amuzat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru domnia voastră? Contele Îl privi cu o agasare ironică. Teamă mi-e că ai făcut deja prea mult pentru o singură noapte. Cel mai bine ar fi să-ți iei tălpășița. Alatriste Încuviință și, cu un suspin interior, se pregăti resemnat, fără grabă, să-și ia rămas-bun. Era limpede că nu se putea Întoarce la el acasă și nici nu se putea refugia În casa vreunui prieten; iar dacă Guadalmedina nu-i oferea găzduire, nu-i rămânea decât să bată străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
locuit; de bună seamă fusese sau Încă era un han pentru cărăuși și geambași. I-am observat, gâfâind, ascuns lângă borna de protecție a unui colț de stradă, cu bocceaua mea sub braț. Astfel l-am văzut coborând pe Alatriste, resemnat și liniștit, Înconjurat de Martín Saldaña și de oamenii lui; după care i-am văzut ieșind fără căpitan, urcând În vehicul și plecând cu toții. Treaba aceea nu mi-a plăcut defel fiindcă nu știam cine și câți erau Înăuntru. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei din feciorii ăștia de curvă tot mă vor Însoți bine găuriți În iad. Și fără a mai lua poziția „en garde“, lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la început mi se părea ciudat când te auzeam spunând karma... Înțelesesem eu că e una cu Legea, cauză-efect, consecință, dar când tu rostești karma, știi... sună a resemnare... Mult mi-a trebuit ca să înțeleg că nu ești o ființă resemnată și că într-adevăr, vrem nu vrem, sunt evenimente pe care nu putem să le ocolim, vin, ne încearcă, ne depășesc puterea de a înțelege... Arm îi zâmbi. Ciudat, Arm, înainte de întâlnirea cu tine nu mi-am pus multe întrebări
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu poți avea încredere în mine, cu atât mai puțin prieteni: „Inocența mea de atunci, cred că a contat mai mult decât băutura. Am ajutat fel de fel de oameni care astăzi se prefac că nu mă mai cunosc” , povestește resemnat Petrișor. La început, nu părea să-l deranjeze faptul că nu mai avea locuință, pentru că suma impresionantă pe care o avea compensa celelalte nevoi. Totul a fost bine până în ziua în care „sacul” plin cu bani s-a golit. Abia
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
luptă cu el însuși pentru că nu a dispărut nici durerea nici disconfortul de a avea un picior mai scurt decât celălalt. Astăzi stă alături de un alt om al străzii tot pe banca care i-a rămas credincioasă atâția ani. Sunt resemnați amândoi și privesc fără nicio speranță spre lumea reală, așa cum o numesc ei: „ Noi nu existăm pentru lume, așa cum lumea nu există pentru noi. Am înțeles de mult timp că nu mai avem nimic de pierdut” , spun amândoi bărbații.
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
fost foarte greu să își găsească cuvintele de vreme ce nu avea precursori. Volumul bijutierul conține o poezie de viziune. Ochiul care vede că în lume se petrec lucruri grozave dispune și de o voce care convinge. O voce umană, caldă, când resemnată, când revoltată. O voce care descrie toate întâmplările incredibile, toate personajele care prind viață și mor, menținând un ton potolit, dar urmărind totodată o muzică interioară aparte. Poemul copilul mestecenilor descrie un peisaj imaginar, declarat ca atare, dar care își
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
apropieri tot mai clare de distrugerea trupului și a conștienței care îl iluminează.) Nu prea mă împac cu această sensibilitate atât de proprie mie, încât mă împiedică să mă simt cât de cât în largul meu în timpul veghilor amăgitoare și resemnate. Îmi pierd propriul teatru, și (deși pot lua parte la întruniri de conversație și simulare, cu lamentări și fraze perforate) nu sunt în stare să-mi găsesc un rol în teatrul celorlalți - care poate că se simt ca și mine
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
a putut deschide numai din afară. În noaptea de Înviere, pe care o petreceam cu familia - de obicei mergând la biserica din Cornu - am citit și am ciocnit ouă roșii cu mine însumi. Să nu credeți că sunt trist sau resemnat. Sunt însă dezamăgit să văd cum repetăm, an de an, Drumul nostru, al Crucii. Mă bucur să văd astăzi că s-a oprit ploaia și să privesc, printre firele de sârmă ghimpată, soarele. La prânz, vor veni în vizită Dana
Paște 2014: Mesajul lui Adrian Năstase, din închisoare by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79256_a_80581]
-
sa cenușie și discretă. Privește ploaia prin geam, și se gândește la Verlaine, voracitatea sa dovedindu-se tragică, iar lumea absolut indigestă, pentru că nu se lasă posedată de cel care mănâncă, fie și cărți. Concluzia la care ajunge Firmin e resemnată, tristă, dar și consolatoare: "Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase". Iar dragostea pentru literatură rămâne la fel de fascinantă, ca orice dragoste neîmpărtășită.
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]