380 matches
-
un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat, dar mereu prezent în natura obiectelor, dispare cu totul, mesajul estetic se resoarbe și el, pentru ca, finalmente, ambele să se transfere într-un cîmp de semnificații care părăsește simpla și convenționala codificare artistică. Agregarea de forme, substanțe, geometrii, tonuri, semne, tehnici etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate, dovedește, prin
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul, atracția unei mări în care ignorăm de mult forța germinală deranjează, blînd, misterele, declanșînd imperceptibile, nebănuite metamorfoze. Și toată această explozie de frumusețe tăcută, neobservată, fiindcă ochiul omenesc nu prinde frecvența instantaneelor ei, se resoarbe într-o banală iluzie, într-o îngrijorată îndoire de sine. Acela care ai început, deja, să te transformi, ros, ca de ape subterane, de miile de mii de schimbări pe care le toarce, sîcîită ca o scoică de firul de
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a redimensiona lumea prin reconstrucția limbajului, sunt fatalități ale
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat, dar mereu prezent în natura obiectelor, dispare cu totul, mesajul estetic se resoarbe și el, pentru ca, finalmente, ambele să se transfere într-un cîmp de semnificații care părăsește simpla și convenționala codificare artistică. Agregarea de forme, substanțe, geometrii, tonuri, semne, tehnici etc., în spațiul căreia se afirmă puternic interesul pentru diversitate, dovedește, prin
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
Neagu era plin de sertare și de rotițe, omul lui Doru Covrig era o arhitectură modulată mecanic, omul lui Tiron era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
și își afunda fața în palme// se lăsa batjocorit chinuit și mutilat/ înviind mereu/ sub plăcerea nebună/ a celui care se juca și se bucura de ele" (Psalmul cuvintelor). Chiar dacă aspirația spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantația prețiozității. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
șterge accentele acute, avînd drept țel consolidarea unei poziții „de centru”. Să fie vorba și de o rivalitate? Privind lucrurile de sus, nu s-ar cuveni a reține disocierile și diferențierile, ci asocierile și complinirile. Umbrele unei prezumate „competiții” se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
La informație. La cunoaștere. Care, mare atenție, nu exclude poezia. (N-am spus că o și condiționează, am spus doar că n-o exclude !) O dată cu răbufnirea aceasta, furioasă aproape, începe, de fapt, poezia din Pavor nocturn. De fapt, aceasta se resoarbe în eboșe. Nimic patetic. Deși faptele nude par a predispune la melodramă: „bunicii ei care-a crescut-o/ lumea-i spunea bomboana./ s-a omorât cu acid clorhidric./ când avea trei ani i-a murit un frățior mic/ de câteva
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
a Clasicismului s-a revărsat în valuri de o ateniană simetrie și de o spartană cvadratură, dar și în voaluri iscate din fuziunea particulară a caracterului atavic, primitiv cu cel cult, elevat, a inspirației cu educația, fuziuni ce disimulează sau resorb asociațiile speculative și simplifică urzeala sonoră până la limita ei strict necesară, ca un vrăjmaș al tuturor prisosurilor. 7. Muzica de catifea a Romantismului, uneori moale, în-văluitoare, cathartică și catehenică, alteori tare, dezvăluitoare, catastatică și catastrofică a fost croită întru idealizarea
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
sensul „întârziere" (retard psihic, retard de creștere etc.). Există și un adjectiv retard, tot un împrumut din franceză în limbajele de specialitate, definit în DEX ca specializat pentru medicamente („a cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism") și considerat de DOOM2 (2005) ca invariabil. Evident, noul substantiv este perceput de vorbitori ca legat de mai vechiul substantiv și adjectiv retard, de verbul a retarda și mai ales de participiul retardat, a cărui substantivizare îi
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
de a consacră simbolic un iremediabil eșec industrial. Discret, formele artistice și-au asumat un rol tămăduitor și au realizat, în mod explicit, o conversie fundamentală: aroganță proiectului și energiile negative, pe care acesta le-a indus neîntrerupt, s-au resorbit acum în gratuitatea formelor artistice și în aspirația lor implicită de a scoate fierul din abandon și din univocitate. Cel de-al doilea mediu ostil pe care Simpozionul de la Călărași a trebuit să-l înfrîngă a fost unul mult mai
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
resursele și putem bănui un reviriment al răului. Hafström urmează cu fidelitate ideile cardinale ale prozatorului, lui revenindu-i misiunea de a face credibilă partitura coșmaresc-psihedelică a cărții. Altfel, tema celui prins în capcana unei traume care nu s-a resorbit, oferind posibilitatea confruntării cu demonul, - înainte de toate unul căruia îi place literatura, însuflețind, cum numai scriitorul mai știe, istorii vechi - se află circumscrisă unei terapii freudiene. Ca orice respectabil loc al groazei, acesta posedă și un fel de Baedecker, albumul
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
aristocratic al „divinei principese” nu pare agresat de trivialul epilog al unei fantasmagorii sentimentale care, lăsate în seama unui admirator vădit lipsit de inițiativă, amenința să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb ca prin minune într-o dezlănțuire animalică, pe divanul din dormitor. Ajuns la capătul tribulațiilor sale erotice și exotice în jungla Bucureștilor, arivistul mic burghez deghizat în trubadur poate regreta neașteptata întorsătură care, în ceasul al doisprezecelea, îi conferă soțului
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
de trepte să cer iertare mării voi lua cu mine o petunie să vadă și ea marea acolo în fața mării poate că și petunia mă va ierta 18 Un omor o viață dispărută și brațul meu cu coaja ce se resoarbe-n carne unde-s eu unde-s zilele spune-mi tu cioară care ciugulești din turta de orez făcută de mîini care într-o clipă de rătăcire au devenit ucigașe cioara își ia zborul trece razant peste petele de sînge
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
etice, pe care își propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau mai multe idei divergente, pe care caută să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
citate din lucrări mai vechi și o vegetație ambiguă, pe jumătate naturală, pe jumătate ficțiune culturală. În acest moment al picturii lui Mattis Teutsch, individualitatea umană se topește într-un fel de grup straniu, identitatea, fie ea și tipologică, se resoarbe în serie, iar acel soi de erou impozant și dominator devine, pe nesimțite, simplu ornament într-un amplu proces de multiplicare. Deși variate compozițional și iconografic, aceste lucrări au ca gen proxim o anumită opacitate vizuală, care face inutil orice
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
muzeu de artă contemporană, conceput în perspectiva tradiționalist- spiritualista. Așa cum, platonic, Nichita Stănescu spunea că poetul nu este decît o moașa de țară, prin al carei ceremonial transcendență se încorporează în text, Sorin Dumitrescu afirmă inplicit că individualitatea artistică se resoarbe în transparență sursei și că gestul individual este deplin doar dacă el se gaseste la capătul unei mecanici divine. Citită în această cheie doctrinara și privită în ordinea ei interioară de o coerentă impecabila, expoziția Rudenie și patrimoniu este unul
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
de aer se mistuie-nviforată. Și-i prileju de-ncăierare și-i ocazie de nuntă cum doar veciile în culme se înfruntă și în duhul păcii pricini de războaie strigăte laconice și lacome de haos se întretaie în pronaos. începutul se resoarbe și ochiul triadic se întrerupe. Mai citim o dată semnele codificate într-o limbă moartă și se rupe sigiliul cărții interzise iar pe dinăuntru paginile-s albe. Absolute înțelesuri pustiitoare de eresuri și-o apocalipsă promisă potolește însetarea de sine și
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
Claudiu Komartin „Îngrozește cu altceva inima mea" (Hölderlin) frumusețea e o avere distrugătoare de-a lungul țărmului când vinovăția se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăpostește o boală de mult uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
care stăpînă este materia cu toate inconsistențele, capriciile și extazele ei de o clipă. În partea cealaltă, în oglinda spirituală pe care pictorița o plimbă peste chipul acestei lumi, vulnerabilitățile dispar, contorsionările se duc și ele, iar tensiunile mutilante se resorb. Gloata de trupuri goale devine ceată de sfinți, stereotipia anatomică se preschimbă în hieratism, după cum întreaga expresie a chipurilor se rezumă la privire și, în particular, la ochi. Tușa însăși se diafanizează, substanța cromatică se evaporă și ea, iar în locul
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru mine poezia nu-i fête de l’intelect/ e doar un felinar în ceață/ cum?/ sau un fluture pe degetul îndrăgostitului/ ce cred despre Valèry?/ fiecare vers al său este un sicriu de cristal
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
fiecare lucrare se pot citi enunțurile unor direcții sensibil diferite; Coapsa trimite discret spre frumusețea nemijlocită, către natura de-sine-stătătoare a formei decontextualizate, în timp ce Domnișoara Pogany invocă mai degrabă un anumit gen de ideal în care concretețea și pulsațiile vitale se resorb, fără a dispărea însă. Dacă acestor lucrări le mai asociem Sărutul și Rugăciunea, încă două direcții ar mai putea fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
grafica de carte, la cea publicitară, și pînă la experiențele tehnice și expresive cele mai diverse, percepția artistului în spațiul public este una discretă și eterică pînă la imponderabil. Într-un anume fel, prezența lui nemijlocită se dematerializează și se resoarbe în turbionul propriei sale creații. În al treilea rînd și, de fapt, aici stă întreaga explicație a acestui prelung paradox, structura sa însăși se sprijină pe o realitate polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu-și contrazice definiția
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
despre inima mea/ transformată-ntr-o carte? (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). "Zidurile livrești" nu reprezintă un dar, ci o formă a damnării, finalul melancolic al unui ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu idei vermion cu roza apocalipsa/ a clipei de față./ Erai tînăr îți creșteau intrigi și gheare/ de sfîșiat sărbătorile/ zilnic priveai ștreangul
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
fără vechi titluri de expresivitate dramatică, - porțelanul, scos aici dintr-un regim mai ingrat, de gingășii decorative, pentru a fi, ars la 1380 de grade, instrument de patetism surprinzător, mat și integru. Dincolo de variațiuni psihologice, porii acestei albe continuități au resorbit, modest și sigur, impulsuri ce afundă într-un adînc anonim candorile și cruzimile lumii. * Cum, oare, am eluda încercînd să dăm seamă despre comunicarea dintre perioade, aparent disjuncte, din activitatea lui Mircea, cum nu le-am face partea lor legitimă
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]