391,210 matches
-
ordinea zilei și a rămas chiar și după ce autorul conceptului de post-tranziție a revenit la putere. Dovedind că nu are memoria scurtă, dar e și suficient de abil pentru a renunța la un concept care a stîrnit rîsul la vremea respectivă, premierul și-a pus în minte să lichideze tranziția, pentru a face loc, măcar în 2003, conceptului a cărui apariție a anticipat-o cu șapte ani mai devreme. Asta dacă tranziția va asculta de ordinul premierului, fiindcă altminteri nu prea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
că arăt ca nu știu ce telenovelistă urâtă" (dbrom.ro/ Negru); "jurnaliștii au aflat cu emoție că frumușica telenovelistă a încercat să învețe un cântec în românește, dar n-a reușit" (Cotidianul = C, arhivă 12-18.03.2001) - sau pe spectatorii pasionați de respectivul gen: "Dacă ai ghinionul să nimerești într-un birou de "telenoveliste", te-ai ars" (myjob.ro); "avea în România, până la sosire, admiratoare îndârjite printre telenoveliste" (Jurnalul Național, 14.03.2001). Lipsește dintre atestările actuale un alt sens posibil, singurul cu
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
deja. Or, Noul Roman scria pentru un public care încă nu exista și pe care cărțile însele trebuiau să-l formeze. Și aceasta era foarte important. Căci în însăși concepția editorială, exista - mă refer la Éditions de Minuit, la epoca respectivă, - exista o voință de a impune cărți pe care piața le refuza. Samuel Beckett a fost refuzat de toți editorii francezi, englezi, irlandezi, americani. Și opera sa era deja aproape completă... cînd a început publicarea ei la Éditions de Minuit
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a trecut o săptămână, măi, frate, măi, când apare? Cât să mai aștept? Dar a apărut, precizezi. Da? Când? A... Mi-a scăpat numărul ăla. Da, bine, uite ce te rog: fă-mi și mie rost de ziarul din ziua respectivă! Nu ai? Atunci fă-mi o copie xerox și pune-mi-o pe fax la numărul... La toate întâlnirile din provincie la care participi, ți se înfundă geanta cu reviste literare și broșurele de versuri. Dar cum nu poți să
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
-ul din care se trage, a încercat în repetate rînduri să impună norme de conduită, dintre care unele îi sînt cu siguranță dragi dlui Pruteanu. De pildă, proscrierea gestului unei minorități naționale de a arbora, la diferite ocazii, drapelul țării respective și de a-i intona public imnul - în ciuda faptului că promotorii acestei interdicții sînt foarte încîntați cînd gesturile respective sînt făcute de românii de peste hotare! Recent, PSD, avînd nevoie de sprijinul parlamentar al UDMR, a revenit asupra ilegalității intonării imnului
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
sînt cu siguranță dragi dlui Pruteanu. De pildă, proscrierea gestului unei minorități naționale de a arbora, la diferite ocazii, drapelul țării respective și de a-i intona public imnul - în ciuda faptului că promotorii acestei interdicții sînt foarte încîntați cînd gesturile respective sînt făcute de românii de peste hotare! Recent, PSD, avînd nevoie de sprijinul parlamentar al UDMR, a revenit asupra ilegalității intonării imnului maghiar, argumentînd, penibil, că e vorba de un cîntec care a fost psalm înainte de a fi simbol național. De parcă
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
să intri într-una din încăperi și, printr-o gaură făcută în acel perete, puteai observa doamnele care se dezbrăcau de cealaltă parte. În vremea aceea erau la modă pălăriile cu ace lungi și doamnele, știindu-se observate, introduceau ácele respective în gaura din perete, fără să le pese că puteau înțepa ochiul indiscret (mai târziu, mi-am amintit acest detaliu în filmul El). Ca să ne ferim de ácele de pălărie, puneam bucățele de sticlă în găuri. Unul din oamenii cei
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
doar "până la ora 14") de căutări, nu s-a găsit colecția decât până la sfârșitul lunii martie ("Nimic, din aprilie-mai? - Nu, nimic"). La BN aveam să aflu că numărul există în fondul Bibliotecii, dar adevărul este mult mai crud: nici numărul respectiv, nici ziarul din 1947 și nici alte ziare mai vechi decât cele din ultimii trei ani nu pot fi consultate. Nu mai este vorba despre vreun "fond secret" - dar bariera este chiar mai de netrecut decât pe atunci, când o
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
speranța), la etaj (ce triumf!) - și, desigur, în funcție de "fonduri". Însă până una alta, o măsură aflată de mine acum (dar, se pare, mai veche) este aceea de a nu se da prea ușor permise de frecventare a BA pentru "copii", respectiv (să nu ne bucurăm că șí preșcolarii ar dori să aibă acces la BA!) tinerii, chiar șí "doctoranzi": se pare că ei ar deteriora cărțile. Și m-am gândit cât efort depuneam noi, dascălii de la Filologie, pentru a-i deprinde
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
articol al profesorului englez G.M. Lee în legătură cu un text controversat din monografia Germania a istoricului latin; profesorul englez afirmă că trei sunt interpretările posibile ale textului; conform primeia, cu care el este de acord, Tacit ar fi exprimat în fraza respectivă ideea că cei puternici își arogă titlurile de moderație și de justiție; și acum supriza: G.M. Lee își încheie considerațiile astfel “So in the excellent Rumanian translation of 1871 by Gavrilu I. Munteanu: “Când are să decidă pumnulu, celui mai tare
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
nici cu antisemitismul. Când raportor de frunte la o astfel de organizație devine fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolșevic, e normal ca așchia să nu sară departe de trunchi. Și Vadim, și tatăl respectivului personaj provin din aceeași lume, a slugoilor lui Ceaușescu. Adică a tovarășilor cu „vastă capacitate intelectuală”. Ziarul „Ziua” a oferit de curând o nouă mostră din excepționala carieră de „foarte elocvent intelectual” a lui Vadim. Textul, o delațiune de proporții
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
personaje, ființe, locul oamenilor luându-l edițiile de tot felul... „Un oraș fără nici un locuitor - își imaginează prozatorul - mai exact locuitorii să fie cărți.” „Iată cum: fiecare carte să aibă o casă, un apartament sau un palat al ei. Locuința respectivă să conțină manuscrisul, variantele și toate edițiile... Nimic despre autori. Cărțile să fie lăsate absolut libere, gazde perfecte. Să faci o vizită unei cărți...” O Sperietoare-Librar! Un Archimboldo, Un Monstru înjghebat din fel de fel de volume... Pare un delir
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
multe. Pentru mașinile deja achiziționate, pătrundeau în apartamente în lipsa locatarilor și băteau cîteva rînduri. Aveau astfel un fișier cu cartotecile tuturor mașinilor de scris din Praga. Fiecare mașină era cunoscută și deci sursa unui samizdat putea fi imediat depistată. Fișierul respectiv este o prețioasă achiziție a noastră. Cel care ni l-a dăruit, ne-a donat și o colecție de samizdate confiscate chiar de el pe vremuri. Dar producția de samizdat era așa de mare încît făcea imposibilă sancționarea promptă a
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
din cîți mi-a fost dat să cunosc, și cel mai dezinteresat. Îi ajuta pe poeții, pictorii, sculptorii și prozatorii în care credea, și ar fi ajutat pe oricine avea nevoie de el, chiar și fără să creadă în artistul respectiv. Își făcea griji pentru toată lumea. În momentul în care am făcut cunoștință cu el se frămîntă îndeosebi pentru T. S. Eliot, care, potrivit lui Ezra, era nevoit să lucreze la o bancă din Londra cu un program de lucru deosebit de apăsător
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
lucru deosebit de apăsător și cu foarte puțin timp disponibil pentru poezie. Ezra a întemeiat atunci o societate ce s-a numit «Bel Esprit» (...) și al cărei scop a fost să ne stimuleze să vărsăm o mică parte din veniturile noastre respective pentru a crea un fond care să-i permită d-lui Eliot să părăsească banca și să scrie versuri, fără nici un fel de griji materiale”. Aproape că nu-mi venea a crede ochilor citind toate acestea. Mă întrebam dacă era
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
scopul aprioric de a demola anumiți scriitori deveniți neconvenabili din diverse motive (cel mai adesea metaliterare) pentru sistemul de valori al unei epoci și de a scoate în prim-plan alții, mai în ton cu o anumită corectitudine literară a respectivului timp prezent. Din motive lesne de înțeles, imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, în România s-a încercat impunerea în forță a unui nou canon literar, făcîndu-se un soi de tabula rasa din toată literatura română scrisă
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
partid a Facultății de filozofie. Încă mulți alții. Printre ei, reprezentanți ai securității, procuraturii și comisariatelor militare” (p. 106). Corect cu sine însuși și cu cititorii săi, autorul nu îi uită nici pe cei care l-au ajutat în perioada respectivă chiar dacă, în timp, reputația unora dintre ei nu a rămas fără pată. Un astfel de exemplu este Tudor Bugnaru, fost decan al Facultății de filozofie, cel care, la un moment dat, a refuzat să dea curs solicitării de exmatriculare a
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
să merg la școală, părinții s-au gândit că o școală primară, a unui sat rătăcit pe undeva, e una și o școală de oraș, încadrată în toate sistemele de învățământ, e cu totul altceva. Mai ales că, în perioada respectivă, Fălticeniul era un oraș foarte animat, cu multe reședințe boierești și cu un grad de cultură foarte elevat. Avea mai mult prestigiu decât în zilele noastre. Atunci s-a mutat toată familia mea la Fălticeni și am închiriat o casă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
pe Alexandru Cazaban, a cărui fată, Otilia, urma și ea Academia de Belle Arte, să mă înscrie el; astfel, am putut participa la concurs. Privind în urmă, sunt amuzat de graba mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
obișnuite. Era o forță, un mare gânditor al artei, care a lăsat o dâră pe care au pășit generații de artiști plastici! Cu operele tuturor acestor mari maeștri am luat contact la diferite expoziții colective sau personale, chiar în epoca respectivă. - Pe Brâncuși l-ați întâlnit? - Brâncuși era o mare personalitate a timpului. Ei, de aceste mari personalități te apropii mai greu. L-am văzut, totuși, de câteva ori. A fost, într-adevăr, un mare artist! “Iată care e politica mea
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
își fac trei-patru cruci scuipându-și în sân, mai citesc o dată pe pereți, privesc spre cer, vorbesc singuri sau se întreabă unii pe alții care-i diferența dintre „titular” și “suplinitor”. Nimeni nu știe. Calculatoarele sunt blocate, dicționarul cu terminologia respectivă e într-un seif, cheia a fost scăpată într-o rigolă de către cineva care tocmai se aude râzând sardonic și, ca într-o străfulgerare, apare fantoma mustăciosului frate al gemenei născut de dl premier. Brrr! Film de groază... Ultimul episod
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
de drept și avocat de succes, Valeriu Stoica este, pînă în prezent, singurul politician român care a avut demnitatea și curajul să renunțe de bunăvoie la o funcție de președinte de partid, fără a provoca scandal public și fără a scinda respectiva formațiune politică. Dacă în politica românească există un exemplu de politician care a pus cu adevărat mult invocatul interes al partidului înaintea interesului personal, acesta este, fără îndoială, Valeriu Stoica. Tot ce a făcut Valeriu Stoica în politică a fost
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită, fără titluri. La un moment dat, Andrei Peniuc face și el un timid pas înspre ideea utilitaristă a lui Urmanov. Discursul poetic încearcă să întrețină un dialog
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
anul 2003 volumul de proză scurtă Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim. Subtitlul cărții de proză scurtă sugerează faptul că textele care o compun au fost scrise în anii ’80 (cel puțin acțiunea lor se desfășoară, invariabil, în perioada respectivă). De aceea, cel puțin teoretic, ele ar trebui analizate în corelație cu experiența literară a tinerilor scriitori lansați de Ovid S. Crohmălniceanu în deja istorica antologie Desant ’83. De altfel, prozele lui Pavel Șușară respectă multe dintre ingredientele postmoderne ale
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
y compris Magdalena Ghica, pour les connaisseurs) a fost în anii deceniului nouă una dintre vedetele vieții culturale bucureștene și o figură emblematică a miraculoasei mișcări artistice apărute atunci și pe care continuăm să o numim „generația optzeci”. La vremea respectivă Magda Cârneci era, alături de Andrei Pleșu, o prezență constantă și întotdeauna de remarcat la vernisajele unor expoziții de artă plastică (la fel ca în cazul lui Andrei Pleșu, discursul său îmbină erudiția și subtilitatea interpretării cu expresivitatea și precizia termenilor
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]