262 matches
-
nume, ăn motivele lirice se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului, moartea păsărilor, sufocarea ăngerului spânzurat de propriul hâr și lipsit de aerul respirării sau al zborului, refuzul de a privi prin hublou. După o tăcere editorială de șase ani, cu Epica magna (1978) și Operele imperfecte (1979), dar mai ales cu Noduri și semne (1982) atmosferă sumbră, dezesperată și ănspăimântată ajunge copleșitoare ăndurerând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Acest început îmi deschide apetitul lecturii... Vreau să redau câteva pagini de jurnal scrise de cel căruia i-a fost dedicată Calea Lactee. O privire deci spre Calea Lactee. Un portret scris de Nichita Stănescu compozitorului Aurel Stroe și apărut în volumul Respirări cu un an înaintea morții poetului. CALEA LACTEE I. Portret exterior : chip pietros, cub de stâncă spart de un surâs de adolescent, timid, neconfesiv. Prezență masivă și iradiantă impunâd insesizabil. Cine are norocul să stea câteva ore în preajma lui Aurel
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
fie poezia totală; - o descărcare de energie, o confesiune a plăcilor continentale rezolvată nu în cântec ci în grația fierbinte a gaizerilor, în erupția de lavă solzoasă, răcindu-se în straturi succesive și protectoare, în jurul semnului. (Calea lactee din volumul Respirări de Nichita Stănescu) În acea aripă ruptă de fluture, compozitorul notează: O melodie ancestrală exprimată de clarinet se sfarmă treptat (Canto interrotto), pentru ca din resturile ei să înflorească o întreagă colecție de piese folclorice suprapunându-se aberant prin procedeul unor
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
multe ar fi puse să vorbească de la sine. în locul lor încerc să-l readuc în decorul meu, să-mi amintesc măștile pe care le-a schimbat de atâtea ori. înrobit patimei care acolo - pe scândurile scenei - transformau fiecare clipă în respirare a unei existențe imaginate. A avut norocul unor profesori de aur: Aurel și Victoria Costescu-Duca. A învățat meserie chiar și de la un idol între cântăreții generației antemergătoare: Dinu Bădescu. A avut șansa de a găsi la Opera Română, așa cum exista
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
ales pe Mesia cârmuitor! Astfel se încheie în Scrisoarea pierdută ecuația ce punea sub semnul întrebării raportul dintre iubire și politică! Scrisoarea pierdută descoperă cheia fericirii! În tragedia grecilor de altădată iubirea ar fi pierdut războiul cu lipsitele de scrupule respirări ale politicii! În Scrisoarea pierdută politica este făcută KO de tandrele respirări ale iubirii! Dacă politica ar fi învins, Mesia ar fi fost crucificat încă o dată! Mălăele și Delakeza, în somnambulia lor din cărucioarele pe rotile, au Înviat! O, da
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
punea sub semnul întrebării raportul dintre iubire și politică! Scrisoarea pierdută descoperă cheia fericirii! În tragedia grecilor de altădată iubirea ar fi pierdut războiul cu lipsitele de scrupule respirări ale politicii! În Scrisoarea pierdută politica este făcută KO de tandrele respirări ale iubirii! Dacă politica ar fi învins, Mesia ar fi fost crucificat încă o dată! Mălăele și Delakeza, în somnambulia lor din cărucioarele pe rotile, au Înviat! O, da, Zoe n-a mai fost nevoie să fie jertfită la temelia paturilor
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
imposibilitatea de a-i distinge pe naratori, toți seduși, - și cînd descriu realități foarte lumești, cum ar fi, iată, un act sexual -, de același insuportabil kitsch stilistic: "Sărutări punctau acum pauzele lunecînd strivite ca fructele în mustul lor. Auzí truda respirărilor cu foale de mătase peste un cămin întunecat. Cîte un cuvînt fosforescent ca un sfînt peste gheena, cu gemete în cari se înțelegea elasticitatea chinului și a plăcerii; ritmul apoi recurbat pe o suprafață împletită din răchită troznitoare și amintindu
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă a viului. Creștem spre altceva, ca un râu de munte nemaivăzut, ca o flămândă mireasmă mușcând, iar și iar, din tine, ca începutul nopții
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
acest loc? cine a trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
însăși. Fuga și tăcerea urnesc antice plante din blocuri de antracit. Ritmul cui îl urmez, îl ascult? Ce lege-și secretă nectarul în mine? Mă lipesc de rottweilerul meu, Conte - însoțitorul meu prin infern, prietenul care-mi paște brândușele. O respirare cât o silabă - și vom atinge cerul. Am spus da Duhului Sfânt al Vieții. Amin. Punct. Febra Seară. Aer încins, teribil. Marte va crește-n fața noastră curând. Febră. Senzația că mesteci nisip. Fragmente de apocalipsă strivite-n delir sub
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
aceleași întrebări de zece, de o sută de ori, și același răspuns al ei: "Da, și pentru totdeauna..." Răstimpuri de tăcere, cu obrajii lipiți... Grația cu care consimțea să-mi clipească pe față, ca să mă dezmierde cu genele ei lungi... Respirarea pură, fină, pe care o simțeam pe obraz ca o șoaptă caldă a pieptului ei mic... Despletirea părului, care îmi cădea pe față și pe mâini, înspre ziuă, cu mișcări de înger - semnul că vrea să se culce și trebuie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeiască nobil organizată, cât de mult să se simtă această natură înrudită cu figura Porziei întru noblețea simțirei sale celei curate, a cugetărei sale celei mărinimoase, totuși umorul {EminescuOpXIV 263} acela ce izvorăște din adânc, ce dă abia personalității întregi respirarea sa cea caldă și ce strălucește ca o rouă frescă a dimineței pe această floare frumoasă, acest umor nu-și va găsi deplina sa esecuțiune pe care are dreptul de-a o pretinde, în el nu se continuă cu ușurătate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și mai vie a unui reprezintator rămân fără tecnica vocei totdeuna în urma voinței, și acest suflet trebuie adesea să esperieze îndărătnicia unui material nedominat cu deplinătate care (renunță) abdică adesea [de] la serviciu tocmai la realizarea celor [mai] spirituale intențiuni. RESPIRAREA Artea actorului se manifestă în elementul vorbirei mai întîi într-aceea că ne induce în suflet întreagă ținoarea acelei vorbiri. Asta însă e posibil numai atuncea când ni se redă și când pricepem întreg nexul intern al vorbirei. Acest nex
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestui proces natural. Măsura pentru suficiența respirărei e într-adevăr foarte relativă, după cum e și organizațiunea, și un suflet (Atem) care ajunge mult și nu se sfârșește curând e o mare favoare a naturei pentru un orator, însă și o respirare scurtă se lasă întinsă prin esercițiu și se dă mărită până la o persistență admirabilă. Varietatea organizațiunei se-nțelege de sine că face imposibilă o lege absolută pentru actul respirațiunei în vorbire. Cine e tare organizat în privința aceasta orcum îi e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înțeles, ca să fie apoi silit la o respirațiune falsă și jenantă, greșală prin care sufere sensul o întrerumpere, iar oboseala devine vădită. În această din urmă observare stă arătată a doua lege a respirațiunei care atinge mai cu seamă artea. Respirarea, ca un natural proces de viață ce este, nu e permis de-a fi auzită acolo unde e să aducem la înfățișare natura noastră ideală, pentru că prin aceasta ni se aduce aminte numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-a pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa să se execute acest act al respirațiunei încet și nebăgat în seamă de auditor, încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după cum am văzut, să se subordoneze legei logice; îutretăierile formate de cătră cugetare formează puntele naturale și pentru. ea. Pauzele mai mari or mai mici condiționate prin proporțiunea și relativitatea frazei ni vor da așadar și întretăierile naturale pentru o respirare mai tare or mai slabă (mai mult or mai puțin [tare]). Această arte e mai cu seamă grea la perioade întortocheate (întrețesute) și pline de cugetări, cari pretind totodată și un portament însemnat și cari cu toate astea iau în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor epitete multe silabe, grele, zugrăvitoare (sensibilizatoare), atuncea artistul trebuie să-și procure prin un popas neobservabil vreme pentru respirare însă înaintea acelor expresiuni cari pretind întreagă intensitatea tonului, spre {EminescuOpXIV 306} a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului cari, prin sensul și prin intuițiunea lor poetică, cer acea putere din motive estetice. Se-nțelege că pauza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului cari, prin sensul și prin intuițiunea lor poetică, cer acea putere din motive estetice. Se-nțelege că pauza ce și-o concede oratorul nu poate fi decât foarte mică, și respirarea însăși nu poate să se-ntîmple decât neobservabilă. Mai puțină greutate este când tocmai finea versului colidează cu întretăierea (pauza) pe care si-o face oratorul spre a câștiga pentru cele următoare deplina putere a tonului, pentru că finea versului ca atare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
internat la Spitalul de urgență, de intoxicare cu un reactiv suspect, un tânăr bine dezvoltat și frumos. A fost transportat cu autosalvarea de serviciu. Tânărul persistă Într-o comă bizară imaginata de schimbarea În forță a spectrului cromatic facial, cu respirări de ritm abrupt. În ființă să interioară totul definea o luptă groaznică Între viață și moarte. A fost organizată o intervenție specifică, un plasament la reanimare, perfuzie, În paralel cu analizele operative de laborator. Bolnavul se găsea În pericol. Se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pendulul. Sfera, mișcându-se la capătul extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, Își descria oscilațiile-i ample Într-o izocronă maiestate. Eu știam - dar oricine ar fi putut să-și dea seama de asta În vraja acelei molcome respirări - că perioada era reglată de raportul dintre rădăcina pătrată a lungimii firului și acel număr π care, irațional pentru mințile sublunare, prin divină Înțelepciune leagă obligatoriu circumferința de diametrul tuturor cercurilor cu putință - astfel că timpul plutirii acestei sfere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult, acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
TV, ceva abstract. Tina nu fusese confruntată cu realitatea unui mediu nou, cu efortul mental epuizant de a Înțelege ce se Întâmplă, ce Înseamnă toate astea. Păreți obosit, domnule, remarcă Tina. — Da. Toți suntem obosiți. — E din cauza atmosferei, spuse ea. Respirarea helioxului. Norman se gândi la explicațiile psihologice pe care tocmai le Încercase În gând. — Aici jos, continuă Tina, densitatea aerului are o mare importanță. Ne aflăm la treizeci de atmosfere. La presiunea asta, aerul obișnuit ar fi aproape lichid. Helioxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în plină descuamare precum orice organism viu, forța spiritului ne dă șansa regenerării, cei cărora le lipsește această forță ajung asemenea celulelor cancerigene, celule moarte, ce se vor pierde în neant. În concluzie, moartea nu este decât o stare de respirare între degenerare și regenerare cu mici "focare" tumorale. Nu-i așa, am cam luat-o pe arătură! Pe scurt, moartea trebuie luată în serios și respectată precum respecți viața, reprezintă mișcare ciclică a biologicului, atât și nimic mai mult. Uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că nu mă pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și că sensul vieții mele Este respirarea prezenței tale, Sărutul buzelor tale, Mângâierea sânilor tăi și a coapselor. Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că abia tu, divină femeie, Dai consistență orizontului meu. Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cât de
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]