723 matches
-
parțiale, este, de asemenea, numit după el. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”. A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor. s-a născut la Beaumont-en-Auge (Normandia), pe 23 martie 1749. Era fiul unui mic fermier, Pierre Laplace, mama sa numindu-se Marie-Anne Sochon. Pierre Laplace se ocupa, de asemenea, cu comercializarea cidrului și ajunsese „"sindic"” al orășelului Beaumont-en-Auge. După ce
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Societății Geografice” ("Société de Géographie"), devine și primul președinte al acesteia. Laplace a fost, de asemenea, membru al principalelor academii științifice din Europa acelor timpuri. În 1806, Napoleon l-a investit cu titlul de conte al Primului Imperiu Francez. După restaurația Bourbonilor a devenit marchiz (din 1817). Pierre-Simon Laplace a murit pe 5 martie 1827, în locuința sa de la Arcueil, din apropierea Parisului, cu doar câteva zile înainte de a împlini vârsta de 78 de ani. Printre contribuțiile aduse de Laplace la dezvoltarea
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Argetoianu și susținuse cultul personalității regelui Carol al II-lea. Astfel, el transmitea într-o scrisoare trimisă la sfârșitul anilor '30 „dragoste și nețărmurit devotament și recunoștință Marelui Stăpân și îndrumător al sufletului românesc”. Cu prilejul aniversării unui deceniu de la Restaurația din iunie 1930, Ion Marin Sadoveanu publică un articol omagial de cinci pagini în "Revista Fundațiilor Regale" în care afirmă că regele Carol al II-lea întruchipează „disciplina și legământul părinților și bunicilor noștri, Țara, trecutul și rostul nostru întreg
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
tiranică islamică. Într-o perioadă în care naționalismul era legat intim de liberalism, revolta grecilor devenise un strigăt de luptă pentru liberalii din întreaga Europă, în special pentru cei francezi, a căror acțiuni politice fuseseră puternic restrânse în țară după restaurația Casei de Bourbon după 1815. Filoelenii aveau comitete puternice atât la Londra, cât și la Paris, care erau sprijinite de personalități influente, așa cum a fost George Gordon Byron (care avea să moară pentru cauza elenă în 1824) în Anglia, François-René
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
, marchiz de Lauriston (1768 - 1828), a fost un general francez al perioadei războaielor napoleoniene, "pair" și Mareșal al Franței în timpul Restaurației. Fiu de general, Lauriston intră la Școala Militară din Paris în 1784, dobândind o formație de artilerist. În 1792 este căpitan în „Armata din Nord”, servind la asediul Maastrichtului în 1793. Este numit șef de brigadă (colonel) în februarie 1795
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
Mircea Mihăieș Au trecut trei luni și mai bine de la restaurația pedeseristă și lucrurile băltesc în eterna zonă a penibilului și a delăsării. Incapabili de reformă, plictisiți de ideea regândirii societății românești, oamenii lui Adrian Năstase trag de timp, așteptând ivirea cine știe cărui miracol. În afara câtorva declarații cinice ale premierului ("Domnii nemulțumiți
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
regimul Iliescu la început, în 1990.” Ponta și echipa lui cântă după partitura unora ca Iliescu și Dan Voiculescu, un <imn al urii> disonant. În 1990 la Târgu Mureș, <Martie negru>, a fost regizat în mod diabolic pentru a servi restaurației Securității. Acest conflict interetnic sângeros a fost precedat de o serie de declarații antimaghiare. Iar declarațiile de ură și comentariile pe care le auzim zilele acestea - în special la televizor - sunt copiate, parcă, cuvânt cu cuvânt din acea perioadă. Parcă
Tokes: Ponta să pună capăt campaniei xenofobe și antimaghiare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39473_a_40798]
-
pe pământ al Domnului, Regele se situa deasupra legii umane și dincolo de reproșul politic, având în depozit fiduciar întreaga proprietate din cadrul regatului său. Așadar, deși teoria în sine nu pare să fi fost convingătoare, nici chiar pentru majoritatea curtenilor, după Restaurație, teoriile asupra monarhiei ce au derivat de aici ofereau posibile justificări pentru ca Regele și facțiunea sa să se opună responsabilizării. Teoria susținea de asemenea o psihologie a conducerii care se traducea în solidaritate de clasă. Așadar, transferul puterii de la un
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
arăta lumii că nasc și în România "scriitori demni de vremile pe care le trăim". Cu Paul Goma am intrat, cum spune Virgil Ierunca, "în rîndul lumii". Adunarea și publicarea polemicilor și pamfletelor din Dimpotrivă (1994) își află noima "în restaurația intensificată în vremea din urmă". Între primii aflați în vizorul nemilos al criticii se va afla G. Călinescu;, prins ca în insectar, el este redus la dimensiunile unui "curtean în mînă c-o lalea", pentru constantul lui oportunism, pentru opacitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii" noștri sînt mai politici decît "politicienii"; pe cînd aceștia din urmă se străduiesc să contribuie la o rînduială democratică și la o înfiripare a societății civile, primii, sub eticheta apolitismului, militează de fapt pentru o restaurație comunistă, în numele libertății de opinie. Opțiunea lor e însă un trist fariseism. Trist și paradoxal: dacă față de Ceaușescu, "literatorii" au păstrat o anumită distanță, "apolitismul" lor de azi e axat pe cultul noului șef. Dintr-un anumit punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici mai puțin. Importanța pe care i-o vom descoperi cândva, la o nouă evaluare, va îngloba cu siguranță și această valență. Inedit (?), 4 iunie 2006. Vladimir Bukovskli, etern inoportun În 1991, după puciul prin care foștii comuniști amenințau cu restaurația, Elțîn, comunistul reformator, a avut în disperare de cauză ideea de a-l chema pe Vladimir Bukovski, fost disident, acum cetățean britanic locuind la Cambridge, să-l ajute să inițieze un proces al comunismului în Rusia. Bukovski a acceptat, cerând
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în Uniunea Europeană Marcela Monica STOICA 149 Social relationships în an electronic environment. Cultural factors and variables Carmine CLEMENTE 165 Personal and Social Disease Pathology Giuseppe TRIBUZIO 177 RECENZII Relația intelectualilor cu puterea în România comunistă Mihaela STROE 191 Revoluție sau restaurație? Constantin ILAȘ 195 Note despre autori 201 Instrucțiuni pentru autori 207 Instructions to authors 210 EDITORIAL Apariția statului modern italian și problema "întârzierii istorice" [The establishing of the Italian Modern State and the problem of "the historical delay"] Ioana CRISTEA
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
tip occidental european, prin recuperarea moștenirii spațiului mediteraneean. Constituirea statului modern; moderații - o scurtă istorie politică După eșecul mișcărilor revoluționare din 1848 și revenirea pentru scurt timp la putere a grupurilor conservatoare reacționare în Piemonte - sau așa cum spunea Gramsci, instituirea "Restaurației" -, a fost numit de către Rege un guvern liberal-moderat, condus de Massimo D'Azeglio. În scurt timp, acesta a lăsat conducerea politică în mâinile contelui Cămilo Benso di Cavour, ceea ce a condus la deschiderea perioadei hegemonice a moderaților în statului italian
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
de poziționarea lor la stânga sau la dreapta. Volumul de față reprezintă un demers singular în spațiul academic românesc prin manieră interdisciplinara și prin deschiderea de noi perspective de înțelegere relației dintre intelectuali, ideologie și putere comunistă. Mihaela STROE Revoluție sau restaurație? [Revolution or Restauration?] Sorin Bocancea, Mircea Mureșan, Așa ne-am petrecut Revoluția, Editura Institutul European, Iași, 2014, 232 p. Volumul Așa ne-am petrecut Revoluția 1, apărut în 2014, este cea de-a doua lucrare din seria "După 25 de
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
89, Armata Română, prin prezentarea felului în care a reacționat această în situație de luptă 2. Spun că Armata a fost actorul principal pentru că de conducerea ei, prin generalul Milea, a depins reușită Revoluției până pe 22 decembrie, dar și a restaurației care a urmat după fugă lui Ceaușescu, pe 22 decembrie. De altfel, dialogul dintre protagoniști aloca un intreg capitol (pp. 103-110) generalului Milea, împrejurărilor în care s-a sau "a fost" sinucis precum și a rolului jucat de acesta în evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
finalizează construirea bisericii din satul Slobozia, târnosită de Mitropolitul Iustin, construiește o clopotniță la biserica monument istoric din Trestiana, cumpără o casă parohială cu grădină lângă biserică, iar În ziua inspecției protoiereului din 6 mai 1968 erau executate lucrările de restaurație a bisericilor din Pocreaca și Trestiana și se Întocmea devizul necesar construirii clopotniței din Slobozia (a se vedea raportul de inspecție a protoiereului de Iași, C. Andoni, din 6 mai 1968) . Remarcăm recepționarea lucrărilor de pictură de la biserica din Slobozia
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una dintre urmările cele mai însemnate și durabile ale cruciatei a patra. Protecția flotei venețiene a fost cea mai sigură pavăză a Imperiului Latin, amenințat în însăși capitala sa de tendințele de restaurație ale statelor grecești constituite din ruinele Bizanțului, îndeosebi fragmentul de putere bizantină salvat în Asia Mică, Imperiul de la Niceea. Semnificativ pentru funcția protectoare decisivă a Veneției în raport cu Imperiul Latin e faptul că restaurația puterii bizantine la Constantinopol în 1261 a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în însăși capitala sa de tendințele de restaurație ale statelor grecești constituite din ruinele Bizanțului, îndeosebi fragmentul de putere bizantină salvat în Asia Mică, Imperiul de la Niceea. Semnificativ pentru funcția protectoare decisivă a Veneției în raport cu Imperiul Latin e faptul că restaurația puterii bizantine la Constantinopol în 1261 a avut loc când flota venețiană care ocrotea permanent orașul se afla la distanță, în apele Mării Negre, unde îndeplinea o misiune al cărei rost precis nu ne este cunoscut 6. Nu mai puțin semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel dintre biserica latină și cea ortodoxă, puternic stimulat de contactul direct dintre cele două confesiuni și civilizațiile pe care le exprimau, factor agravant al neînțelegerii dintre cuceriți și cuceritori și care a făcut imposibilă simbioza lor. Caracterul limitat al restaurației bizantine din 1261 a lăsat să subziste însemnate vestigii ale cuceririi latine din 1204, îndeosebi cele venețiene, cărora nu avea să le pună capăt decât cucerirea otomană în secolele XV și XVI. Una dintre cele mai însemnate și de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
resurselor comerciale ale imperiului și ale căilor sale comerciale; doar inițiatorii și beneficiarii lor au diferit. Mihail VIII Paleologul, împăratul restaurator, a cumpărat indispensabilul concurs genovez prin grele concesii în plan comercial, concesii care au restrâns considerabil sensul și valoarea restaurației sale. Genovezii au obținut, în virtutea tratatului de la Nymphaion, vaste concesii comerciale, de fapt scutire totală de vămi în tot imperiul. Clauza pontică a aceluiași tratat dă la iveală atât însemnătatea comerțului din și prin Marea Neagră la această dată cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devieri“, programate sau înfăptuite, de la cursul tradițional al cruciatei. Încă în timpul ființării Imperiului Latin la Constantinopol, forțe ale cruciatei din Apusul Europei sau chiar din Țara Sfântă au fost îndrumate spre Constantinopol, așadar deviate de la destinația fundamentală a cruciatei. După restaurația din 1261, • Ș. Papacostea, Drumurile comerciale internaționale și geneza statelor românești în viziunea lui Nicolae Iorga și în istoriografia zilelor noastre, în „Studii și materiale de istorie medie“, 18, 2000, p. 45-56. Veneția a proiectat noi acțiuni de recuperare a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atenționat pe români să nu se implice în afacerile interne ungurești, iar, pe de altă parte, i-a acuzat că nu au protejat guvernul Peidl de inamicii săi politici 35. Mai târziu, în aprilie 1921, după eșecul primei tentative de restaurație habsburgică de la Budapesta, Constantin Diamandy - Înaltul Comisar al guvernului român în capitala maghiară în toamna anului 1919 - într-o încercare de a reconstitui evenimentele din perioada începutului ocupației românești în Ungaria, încercare menită a-i servi spre informare ministrului de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
uniuni trialistice, româno-transilvăneanoungare95. Era însă o variantă ce nu putea fi acceptată de către București, pretențiile maghiare de natură teritorială blocând orice fel de apropiere româno-ungară. Anul 1921 a fost anul celor două tentative ale lui Carol al IV-lea de restaurație habsburgică în Ungaria, deci o perioadă de agitații profunde și dezbateri acerbe din perspectiva ocupării tronului maghiar. După eșecul primei încercări, aceea din martie-aprilie 1921, de revenire la conducerea Ungariei a ex-regelui Carol, doi transilvăneni, Bethlen și Bánffy, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
România“96, cei doi oameni de stat maghiari s-au dovedit reținuți în privința promovării proiectului de federație româno-maghiară97. Conjunctura internă și internațională nu era favorabilă, în vara anului 1921, materializării unui asemenea plan98. După cea de-a doua tentativă de restaurație habsburgică, din octombrie noiembrie 1921, în condițiile în care Adunarea Națională maghiară l-a detronat definitiv pe Carol al IV-lea, din nou au început să circule zvonuri privitoare la o posibilă soluție „românească“ pentru Coroana ungară sau la o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la combinații fanteziste, ce nu pot să aibă nici o durată“100. Cu toate acestea, dezmințirile românești nu au părut mulțumitoare pentru guvernele din Cehoslovacia și Iugoslavia, presa din cele două țări scoțând în evidență reținerile românești în ambele încercări de restaurație habsburgică, ceea ce părea a indica faptul că se pregătea terenul pentru o uniune dinastică 101. Astfel de informații dubioase, cu origine de cele mai multe ori incertă, au circulat în mediile politice, diplomatice și de presă din Europa și în anul 1922
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]