507 matches
-
de a se întâlni cu ecourile edenice cuprinse în creațiile artistice se află vigilența socială care acceptă artistul și induce chiar impresia susținerii acestuia pentru a înlesni descătușarea fragmentară a copleșitoarelor energii prezente aici. Astfel, anihilarea banalității cotidiene de către o resurecție spirituală generalizată prin excesul de frumusețe și armonie este mereu amânată și proiectată în uitare. Ochiul din slujba prudenței vulgului social veghează peste templele artei privindu-le în eficiența lor imediată. El știe că dacă ar închide porțiile acestor oaze
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zărilor divine. Descătușarea inimii întru luciditatea ce descoperă statutul insular al vieții corporale în extensiile nesfârșirii transcendente este un pas dincoace de sine, un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea întâlnirii cu adevărul primordial ci și resurecția înnoitoare, incendierea cataclismică a trecutului, punctarea epifanică a prezentului și anularea viitorului ca posibilitate temporală. Omul se descoperă pe sine ca entitate înlănțuită timpului dar capabilă să se desprindă de continuitatea ireversibilă a succesiunii clipelor. Desigur, el nu poate trăi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei depline aserviri a trupului scopurilor transcendente ale sufletului. Instinctul devine mut fiind împins către sărăcia metafizică a restrângerii numai întru supraviețuire. Eclipsarea trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile transcendenței, dăruiește sufletului forța de supunere înnobilantă peste greutatea trupului. În strălucirea descoperirii și reînnoirii mistice, darurile temporalității se ofilesc înainte de a fi oferite. Survine aici demersul unei departajări
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în raport cu cea eliberată de greutatea metafizică a materiei. Aderarea la imperativele transcendenței, desprinderea chemărilor trupului de cele ale spiritului se dovedește, în acest context, o etapă ce urmează unei aprecieri trans-existențiale corecte. Revelația permite această apreciere fundamentală ea susținând și resurecția îmbrățișării deschiderii transcendente dublată de refuzul prăbușirii în ascultarea supusă a exigențelor corporalității. Rezumativ, până acum secvențele care au fost evocate în ordinea succesiunii lor drept constituiente ale saltului spre absolutul dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență, asumarea acestei chemări, survenirea în tensiunea sufletului a incandenscentei dorințe pentru saltul spre abisurile divine, revelația insignifianței așezării în freamătul istoric ireversibil raportată la descoperirea veșniciei sublimului transcendent și fundamentala reînnoire, resurecție apocaliptică la nivelul conștiinței individuale. Aici apare respingerea adeziunii la iureșul de senzații ce reverberează în fiecare particulă celulară a trupului, refuzul de a răspunde strigătului primar ce răzbate din fluiditățile organicului. Așadar, reînnoirea, resurecția mistică ce vizează propria fire
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sublimului transcendent și fundamentala reînnoire, resurecție apocaliptică la nivelul conștiinței individuale. Aici apare respingerea adeziunii la iureșul de senzații ce reverberează în fiecare particulă celulară a trupului, refuzul de a răspunde strigătului primar ce răzbate din fluiditățile organicului. Așadar, reînnoirea, resurecția mistică ce vizează propria fire și conștiință nu permite adoptarea liniștitoare a unei forme de echilibru între dăruirea spre imanent și cea către transcendență. Elaborarea unui compromis existențial în care subordonarea metafizică a spiritului față de trup să alterneze cu cea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corporale este postulată pentru trăirea mistică drept precedentul ce oferă elanul exceselor viitoare ale trupului care îi sunt astfel deschise perspectivele unei extensii dominatoare asupra sufletului. Lumina profunzimilor de energie și sublim care își revarsă străfulgerarea în amplitudinea revelației susține resurecția conștiinței ce se aruncă în ascendențele mistice dar resortul acestei reînnoiri, atomul ce activează, tonifică și extinde metamorfoza întru spiritual a conștiinței se află în plenitudinea voinței individuale. Ajunsă în stadii superioare ale saltului spre transcendent, fosta prezență umană ancorată
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îi cerea să decidă întru proiecția spre imanent și cea către transcendent, a doua îi solicită să opteze între a rămâne contemplatorul-trăitor al spiritualității absolute și a se pierde, a se topi mistic în tensiunea acesteia. În prima variantă ontică resurecția se dovedește a fi amplă dar parțială, în cea de-a doua este totală stingându-se în propria perfecțiune. De asemenea, în cazul primei opțiuni cel pătruns de revelația transcendentului adoptă exercițiul renunțării la imanent raportându-și ființa numai către
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
infinitatea naturii, ne-omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
punctare ce secționează aici afilierea individualității la marșul anonim comun se manifestă ca o ruinare a temeliilor conexiunii sociale dintre eul ce își începe suferința și reperele ontice care îi încadrau prezența până în acest moment radical. Se petrece aici o resurecție ce aruncă sufletul într-o criză metafizică, criză ce îl închide lumii dar îl deschide sieși. Suferința remisă dinspre trup transformă, metamorfozează spiritul suferindului nu atât prin inocularea de noi potențe și facultăți cât prin scoaterea din adâncurile abisale ale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de cadru spre adâncimile ce-l mențin, o sondare a transcendenței dinspre grosierul imanentului prin intermediul observării aprofundate a experienței și semnificațiilor ultime ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel, toate ancorările în imanent resping perspectiva unei resurecții de viziuni și operări, răsturnare existențială și deschidere a cunoașterii în urma căreia o altă valență definitorie ar fi acordată în special viețuirii umane terestre, anume aceea de a nu se mai raporta la sine ci la transcendența ce o învăluie
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea conlucrării
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lupta cu relativismul ideologic, pentru care „miza nu este adevărul, ci performativitatea”1. Asumarea directoratului revistei Idei în dialog (2004) poate fi înțeleasă în exact această suită de gesturi publice, fapt care a generat pentru prima oară în România postbelică resurecția unei conștiințe culturale conservatoare. Scrierea volumului Omul recent poate fi motivată de această descoperire predominant autohtonă a dezastrelor produse de alianța dintre socialismul atavic și postmodernismul imberb al României. Omul recent de extracție valahă a fost conceput în eprubeta unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conte de Sicilia, cuceritor al regiunilor Pouille și Calabria, îl face recunoscut de către Papă. În 1154, Frederic Barbarossa trece în Italia, începe lupta împotriva milițiilor urbane și cucerește Roma unde agitatorul și reformatorul Arnaldo de Brescia organizează un fel de resurecție a Republicii Romane, cu un senat, un tribunal și un ordin ecvestru care încearcă să restabilească libertățile civile și să reformeze clerul. Frederic primește aici, în 1115, coroana imperială din mîinile Papei Adrian IV, în timp ce Avnaldo de Brescia este omorît
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
la „Freamătul școlii”, „Vatra”, „Eu și Europa”, „Gând românesc”, „Symposion”. Totuși, se simte mai atașat sufletește de prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri” o poezie de o sensibilitate incontestabil modernă, ce se înscrie în procesul de resurecție pe care îl cunoaște lirica ardeleană. Presentimentul apropiatei morți îl determină, probabil, să își alcătuiască prima plachetă. Prin 1938 unele ziare anunță ca iminentă apariția volumului Ev pur în editura revistei „Lanuri”. Evenimentul se produce însă abia în 1939, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
Nu este nimic uimitor că toți se întâlnesc la aceleași izvoare, că acum îl invocă pe Schlözer, mai târziu pe Herder și Michelet. „Istoriografia urma în primul rând să fundamenteze programele politice. „Renașterea” națională a favorizat perspectiva istorică a contemporaneității, resurecția tradițiilor politice naționale”. La Sibiu nu erau necunoscute nici infrastructura și nici suprastructura românilor. Știrile abundă, și într-un sens, și în altul; în biblioteca guvernatorului se citea, în chip informativ și nu numai, puzderia de date concrete adunate de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tot felul la trecerea Prutului se puteau primi și trimite ziare, reviste, cărți, corespondență. Dealtfel și puțin înainte de 1989 la congrese și reuniuni internaționale istoricii români prezentau problematica Basarabiei și a războiului din 1941-1944 în lumina adevărată a faptelor. În urma resurecției basarabene Uniunea Scriitorilor din Moldova cere forurilor unionale, conducătorului statului Mihail Gorbaciov să ia în considerație starea gravă a economiei culturii și a limbii în Republica Moldova. Pentru susținerea limbii naționale a majorității românești la 3 iunie 1988 se constituia grupul
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Nu ideologia marxistă anima noul parlament de la Chișinău ci aplicarea consecventă a politicii țaristo-staniliste de rusificare exacerbând diversiunea celor două limbi și popoare - români și moldoveni. După un an de guvernare, în ianuarie 2002 zeci de mii de basarabeni asemenea resurecției din 1989 au manifestat zi de zi în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău dar și în alte localități înălțând tricolorul pentru apărarea limbii, istoriei și unității românilor de pretutindeni. S-au creat premizele unei largi coaliții a formațiunilor unioniste
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica lui demență”, el se dovedește extrem de lucid și, observator ascuțit, spune într-o formă paradoxală sau bonom-ironică, de moralist rapsodic, adevăruri dintre cele mai crude. Se vede lesne aici, ca și în Hilda, deplasarea interesului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
voalat al imaginii imposibile, moartea e inimaginabilul, nonsensul exteriorității care voalează, "realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară". Moartea imaginii nu e spectaculară, nu aduce în scenă decât ștergerea și vacuitatea, "apariții aburite", dar și - prin răsturnarea perspectivei - posibila resurecție a lumii interioare. Căci, prin reducție, eclipsarea exteriorului face cu putință manifestarea interiorului; exteriorul mort, pus în paranteza desfigurării, devine vălul transparent, diafania prin care se întrevede lumea din noi: "lumea din noi, dacă am putea să o ridicăm cu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanți la discuție și pe precursorii postmodernismului, mai apropiați sau mai îndepărtați în timp. Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecția realului, ironia și parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenția acordată detaliului, preferința pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purității lirismului). În fața unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluție de cunoaștere a fenomenului este aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
în virtutea caracterului lor paradigmatic. Apropiindu-ne de accepțiunea pe care însuși Dilthey o dădea tipologiei de Weltanschauung 25, vedem în cele trei "curente" evocate niște paradigme anistorice. Când vorbim despre dimensiunea anistorică a celor trei orientări, avem în vedere posibilitatea resurecției unor atitudini clasice, romantice și, respectiv, realiste în condițiile unui Zeitgeist favorabil manifestării lor. Bunăoară, deși termenul de clasicism a apărut abia pe la începutul secolului al XIX-lea, paradigma clasică a fost operantă ori de câte ori a găsit o perioadă propice de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
universalist, chiar dacă el realizează o breșă în dogmatismul acestuia, așa cum vom arăta în capitolul următor; în al doilea rând, mai ales o dată cu Wilhelm von Humboldt (cf. și E. Spranger, Wilhelm von Humboldt und die Humanitätsidee, Berlin, 1928), asistăm la o resurecție a modelelor clasicismului antic, care au marcat evoluția culturii germane de la Winckelmann și Lessing la Goethe și Hölderlin, iar ulterior până la Nietzsche și Heidegger, ca să luăm numai câteva exemple proeminente pentru ceea ce suntem tentați să numim grecitatea spiritului german din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]