164,276 matches
-
la al doilea război mondial. Pînă atunci, a existat o burghezie de tip diferit, în societate funcționau un alt fel de instituții și funcționau bine. Apoi acestea au intrat în declin și au început să înghită din ce în ce mai mulți bani și resurse de toate felurile și să funcționeze din ce în ce mai prost. Poate că teoria lui Illich e puțin forțată, pentru că încă avem nevoie de școli, care să-i educe pe oameni pentru nevoile vieții noastre invadate de tehnică... Deci legătura dintre educație și
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
îndeobște, particularizat și identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale”, interiorizate, depozitară a principiilor și nu simplă ilustrație a individualității, față de sculptura ,,occidentală”, pozitivistă și în prag de epuizare ca resurse expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența lui Paciurea. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
onoreze cererea de obiecte din catifea și de hermine artificiale, ferite de atacul moliilor. Coroana în sine era o problemă, dat fiind că nu exista. Totuși, Van Cleef și Arpels, Harry Windston și cei la Tiffany’s și-au sondat resursele, și-au pus la bătaie pietrele prețioase și și-au mobilizat giuvaiergii ca să creeze o diademă înaltă de aproape un metru și atît de plină de nestemate, încît a fost nevoie de instalarea unui suport în spatele tronului, fiindcă altminteri greutatea
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
face, de obicei, teoria bunei direcții, este mai ales a doua imagine: frenezia tuturor azimuturilor. Despre facultate ca "roză a vînturilor" își scrie Andrei Bodiu primul roman, Bulevardul Eroilor, recent publicat la Paralela 45, o poveste "închinată" filologiei brașovene și "resurselor" ei eroi-comice. Argumentul "de autor" îndeamnă la o lectură lejeră, potrivită cu o istorisire "de plăcere", care nu se complică să dea verdicte și să înșire concluzii docte. E, în atmosfera laxă, ca de picnic universitar, o simplă fotografie de
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în aceste cărți: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-a pierdut nici credința în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
nu, condamnați. Efortul de-a te aduna, de-a despărți ce vrei să faci, ce vrei să fii, de ce așteaptă toți ceilalți, de rolul social, pînă la urmă, care se agață ca o piele flască și hîdă de ultimele tale resurse de tinerețe, arde, mocnit, o viață, în Jurnal. Viața în lume e, de fapt, un șir de nemăgulitoare tranzacții, un compromis "slab", ai cărui termeni se schimbă din mers: "Am impresia că nu mai am nici o resursă interioară. E un
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
de ultimele tale resurse de tinerețe, arde, mocnit, o viață, în Jurnal. Viața în lume e, de fapt, un șir de nemăgulitoare tranzacții, un compromis "slab", ai cărui termeni se schimbă din mers: "Am impresia că nu mai am nici o resursă interioară. E un cerc vicios. Felul ăsta de viață mă seacă. Pentru a mă recuceri, întreagă, mi-ar trebui un gest de voință. Ar trebui să schimb multe și-n primul rînd, să mă schimb pe mine."; Și mai demult
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
a fost acuzat de imoralitate cu partidul său cu tot în fața camerelor de filmat de către Domnul Băsescu, președintele PUR-ului a pus de-o ședință cu scopul de a obloji rana respectivei jigniri. S-a dovedit că, mic-mic, dar cu resurse inepuizabile în ceea ce privește "jocurile de societate politică", partidul a știut să treacă peste incident aplicând și de această dată înțeleapta, mustoasa și simpatica sa tradiție cameleonică. Președintele său, cu frumoasă generozitate și eleganță, a anunțat într-o zicere, bineînțeles televizată, că
Prefecți, șampanie și priviri chiorâșe by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12122_a_13447]
-
plecat. 17. Muzica epocilor colerice este dramatică tocmai pentru că mimează acțiuni grave și complicate ori pentru că ia totul în tragic și nimic în serios. Este, de asemenea, tragică deoarece avizează pieirea unor valori sonore ce nu și-au epuizat încă resursele potențiale, precum și datorită faptului că arborează o frumusețe inversată și reafirmată prin inversare, ce înfioară și strivește. Din artă a sacrificiului, muzica de sorginte colerică devine instrument al sacrilegiului. Din muzică savantă, devine muzică obscură. Sau, dimpotrivă, semidoctă. 18. în
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
multe altele trebuie dată socoteală. Este înspăimîntător să vezi cum se cultivă răul cînd în decembrie �89 au murit oameni. AU MURIT OAMENI! Dacă nu ar fi fost sînge, probabil că altfel puneam accentele. Cum se poate însă? De unde atîtea resurse pentru atîtea mîrșăvii? M-am retras, fără să abandonez, moral și spiritual, profesiunea și credința mea. E mult mai igienic. Spectacolul privit de la distanță este fabulos. M-am întrebat de ce am încasat atîta bătaie și înainte și după '89? Și
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
logice și care "pune în libertate cuvintele", cum spunea Octavio Paz, acea poezie care face obiectele să călătorească și imaginile să ardă, acea poezie în care acordurile muzicii evocă sărbători străvechi, iar măștile și marionetele amintesc de teatrul de bâlci, resursă exploatată, de la Meyerhold încoace, de atâția regizori. Ici și colo răzbat ecourile unei lumi coloniale, sugerate de albul pălăriilor și de vaporașul care, agățat de un cablu, ne trimite cu gândul la odioasele practici ale comerțului cu negri. Și deodată
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
după revoluția anti-comunistă ce ar fi trebuit să deschidă perspectivele modernizării și ale libertății reale, sentimentul de frustrare și de neputință domină autoritar. O pătură relativ subțire de foști activiști de partid și de securiști a acaparat aproape în întregime resursele economice, iar clientelismul politic de tip mafiot, aflat în slujba unui partid unic, reprezintă în România de astăzi singura instituție stabilă și cu puteri efective. Partidul unic nu se mai definește drept partid comunist, dar i-a menținut acestuia structura
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
spune odată cu Flaubert: "Omul nu este nimic, opera este totul!", iar această operă nu poate fi decât una de ficțiune și de construcție obiectivă. E ciudat cât de radical anti-subiectiv e G. Călinescu într-o epocă modernă ce valorifică tocmai resursele eului. Se cunoaște prea bine opțiunea călinesciană pentru un clasicism generic, pentru "o umanitate canonică" și "o psihologie caracterologică" - ceea ce-l determină să meargă sfidător împotriva curentului modernității, după cum declară răspicat în 1946: "E necesar să diminuăm, pe cât e legitim
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale teatrului. Puternicul lor efect poetic se datorează permanentei deturnări de la întrebuințarea știută, consacrată a resurselor scenei. Zholdak procedează ca un "autor de platou". Zholdak nu pune în scenă, el semnează spectacole de autor, pe care nu
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale teatrului. Puternicul lor efect poetic se datorează permanentei deturnări de la întrebuințarea știută, consacrată a resurselor scenei. Zholdak procedează ca un "autor de platou". Zholdak nu pune în scenă, el semnează spectacole de autor, pe care nu intenționează, deocamdată, să le prezinte ca atare, deși totul confirmă acest lucru. E limpede însă că, treptat, semnătura sa
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
cărți care au înnoit perspectiva critică, iar anumite secvențe sau detalii ale operei au stârnit un interes mai acut, Slavici nu a beneficiat de o revivificare recentă a postumității. Mai ales în biografia politică a lui Eminescu și Slavici există resursele unui trecut surprinzător și polemic: deși e cunoscut, totuși e mereu interogat și adesea reproșat. Creangă și Caragiale mi se par egali cu ei înșiși în posteritate, pe când Eminescu și Slavici sunt mai vulnerabili pe anumite porțiuni - nu cele mai
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
spațiu absolut securizat, nontangibil, aseptic. Această joacă a lui Ciubotaru cu suprafața de tip tradițional, dar și cu o anumită aspirație spre obiectualizarea picturii fără a mima însă sculptura, face ca pictura să se transforme în obiect prin propriile ei resurse, printr-un fel de evoluție firească, de creștere legitimă și de la sine înțeleasă. Pe de altă parte, este de reamarcat extrem de interesanta tinerețe a picturii lui Florin Ciubotaru. Există o dimensiune ludică... A.M. - ...absolut năzdrăvană. Prin însăși această figură incertă
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
Andrei Pleșu convertește la morală. Cu cât articolul e mai substanțial, obligându-te la o lectură meditativă, aproape homeopatică, aș zice, cu atât entuziasmează și creează o mai rapidă și mai de lungă durată adeziune. Mai mult, precum Gabriel Liiceanu, resursele lui literare sunt încă nebănuite: un excelent portretist, mai bun chiar decât Eugen Lovinescu sau Costache Olăreanu, de pildă (Adrian Păunescu și comedia nuanțelor) și satiric în cea mai bună tradiție central-europeană (a se citi antologicele Zoologie, Privitor ca la
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
că istoricul atenian își construiește analiza pe mai multe polarități: grec-barbar, dreptate-oportunitate, gând-faptă, rațiune-pasiune, pământ-apă, Atena-Sparta. Dar, pe lângă polaritatea Atena-Sparta caracteristică lumii grecești, intră în joc și alți factori politici, Imperiul Persan, a cărui imixtiune în război prin furnizarea de resurse financiare a influențat în favoarea spartanilor evoluția războiului. Marta Sordi atrage atenția asupra rolului pe care l-a jucat Corintul în declanșarea războiului peloponeziac și îl pune în paralel cu riscurile de conflagrație generală la care Marea Britanie a expus lumea când
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
autobiografic, de banal și subiecte derizorii, de realismul domestic minimalist ș.a.m.d. Dezavantajul acestui tip de literatură care numără foarte mulți și, mai ales, tineri reprezentanți (predominanți chiar în colecția Polirom-ului), nu poate avea o bătaie prea lungă. Cu resurse de semnificație reduse, se și clișeizează foarte repede, iar opțiunile de originalitate sunt, practic, ca și inexistente. Dacă ai citit unul, i-ai "citit" pe toți. Minimalismul, dincolo de farmecul specific, nu poate reprezenta, cred, decât un moment de respiro, de
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
se pierde totuși cu firea. Chiar dacă își face, în manieră comunistă, o autocritică pentru producția anterioară ("o mare rușine mă cuprinde cînd mă gîndesc la poemele mele scrise fără nici un rost"), fibra sa artistică nu sucombă în fața "comenzii sociale", aflîndu-și resursele unei rezistențe. Poetul nu devine un agitator calp, un versificator de lozinci, aidoma barzilor "realismului socialiast". Pus "în situația, nu tocmai comodă, de a împăca încă o dată exigențele de principiu ale angajării politice cu cele ale unui program poetic novator
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
mai puțin belicoase. Este contextul în care, după cum s-a constatat de-a lungul anilor, se poate ajunge lesne la situația ca dueliștii să nu respecte cea mai elementară și categorică regulă: folosirea aceluiași tip de armă... Apropo de panoplii, resurse verbal-și-medieval-războinice, și revenind: în timp ce antrenorul stelist l-a atenționat pe "mister" Cornel Dinu, prin intermediul micului ecran, în legătură cu petele de pe față, și cu slinoșenia firelor din barba nerasă, dar fără să-i recomande (deși nu era mare lucru!) și detergentul cu
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
quasi impostor. Se întâmpla, pe neașteptate dar destul de frecvent, ca vorba să se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să ne culcăm, nu izbuteam să dorm. Mă simțeam prea tulburat. Eram și
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
eseu, nu contează! -, are de înfruntat un orizont de așteptare tot mai larg. Pentru a evita riscurile previzibilului și monotonului, Șerban Foarță e obligat să uimească de fiecare dată altfel și cred că această provocare îi convine de minune. Căci resursele lui par nelimitate și avide a se da în spectacol. Despre aceste câteva mici-mari diferențe mă voi strădui să vorbesc în continuare, cu regretul că reproducerile pe care a lucrat poetul rămân necunoscute cititorului cronicii. Dacă până nu de mult
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
a forțat la maximum formarea omului nou, moștenitorii regimului nu respectă nici o lege în prelevarea patrimoniului comun, nu au nici un scrupul în acapararea bogățiilor țării. Similitudinile se opresc însă aici pentru că, ținând "pe genunchi" Asia (Siberia), Rusia are la dispoziție resurse naturale aproape inepuizabile care îi pot garanta venituri susceptibile de a bloca inflația, asigurând stabilitatea macroeconomică. Efectul masivelor investiții străine pentru punerea în valoare a acestor resurse se vede deja în revigorarea orașelor rusești, a Moscovei, mai ales, unde au
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]