656 matches
-
nuanță închisă, unicoloră. Prima treime a elitrelor cu câte o impresiune accentuată...........................................................................................5 -.Corpul bicolor. Pronotul întunecat cu luciu metalic, iar elitrele sunt galben-maronii, adesea extrem de alungite, lipsite de o impresiune vizibilă.......................................6 5.Suprafața pronotului parțial granulată, adesea doar reticulată. A 2și a 3-a interstrie a elitrelor este formată anterior din rânduri duble de puncte..................13 flavipes F. -.Pronotul în totalitate cu granulații fine și dese. A 2-a și a 3-a interstrie a elitrelor prezintă rânduri simple
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
galben-maronii. Partea dorsală evident pubescentă. Specie sud-est europeană. 11 Helophorus pumilio Erichson (fallax Kuw.) Dorsal negru-metalic sau maroniu-închis, adesea cu un luciu bronzat. Antenele, palpii și picioarele roșcate cu femurele și tarsele întunecate. Vârful palpilor negricios. Discul pronotului lucios, fin reticulat. Elitrele scurte, luate împreună ele nu sunt de 2 ori mai lungi decât late. Interstriile elitrelor prezintă carene înălțate fine. Lângă bălțile din zonele mlăștinoase. l=2,5-2,8 mm. 12 Helophorus redtenbacheri Kuwert Capul și pronotul întunecate, cu un
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
negru. Elitrele puternic convexe prevăzute cu câte o pată apicală maroniu-închisă, neevidentă. Uneori unghiurile anterioare ale pronotului sau marginile sale laterale de culoare roșcat-maronie. Pronotul și interstriile elitrelor au o punctuație fină și deasă. Suprafața elitrelor în câteva locuri cu reticulații fine (40 x). Striile longitudinale punctate de lângă marginile laterale ale elitrelor sunt mai accentuate decât cele interioare. Lamela coxelor mediane lățită, de aproape 2 ori mai lungă decât lată. Pe malul apelor sub detritus și sub resturi vegetale aflate în
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
2 mm). Al 2-lea articol al tarselor posterioare este alungit..10 10.Partea dorsală prezintă un luciu metalic ± accentuat. Articolul terminal al tarselor posterioare este mai lung decât articolul 2. Fața ventrală a femurelor posterioare netedă, la vârf fin reticulată...................................................15 Paracymnus Thoms. --.Dorsal mat. Metatarsul mai scurt decât articolul 2. Fața ventrală a femurelor posterioare puternic reticulată în jumătatea sa antemediană......16 Anacaena Thoms. 11.Talia redusă (sub 20 mm). Carena metasternului scurtă, ea nu depășește nivelul coxelor posterioare
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
metalic ± accentuat. Articolul terminal al tarselor posterioare este mai lung decât articolul 2. Fața ventrală a femurelor posterioare netedă, la vârf fin reticulată...................................................15 Paracymnus Thoms. --.Dorsal mat. Metatarsul mai scurt decât articolul 2. Fața ventrală a femurelor posterioare puternic reticulată în jumătatea sa antemediană......16 Anacaena Thoms. 11.Talia redusă (sub 20 mm). Carena metasternului scurtă, ea nu depășește nivelul coxelor posterioare.Tarsele mediane și posterioare sunt puțin mai lungi decât tibiile ............................17 Hydrochara Berth. --.Corpul mai mare (peste 30
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
mai accentuată decât a pronotului. l=2,8-3,4 mm. ♂ Baza femurelor mediane prezintă lângă trohantere o zonă puternic punctată și pubescentă. 5 Laccobius colon Stephens Suprafața de fond a capului și pronotului între puncte netedă, lipsită de rugozități sau reticulații. Pronotul cu o pată mediană întunecată, semicirculară. Elitrele au strii negricioase. La exemplarele proaspete este vizibilă o pată apicală pe elitre bine conturată. Lipsesc caracterele sexule secundare. l=2,5-3,3 mm. 6 Laccobius syriacus Guillebeau Corpul oval-alungit, lucios. Suprafața
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
vârful elitrelor roșcat-maronii. Marginea anterioară a mentumului dreaptă sau ușor adâncită. ♂ cu penultimul articol al palpilor maxilari mai îngust............................................................4 crinifer Rey 5.Dorsal negru, marginile laterale și vârful elitrelor de nuanță mai deschisă. Capul, pronotul și elitrele cu granulații reticulate formate din suprafețe fine poliedrice, mate. Vârful pigidiului cu 2 peri depărtați (fig.86b, pag.100)..................5 aluta Bed. -.Coloritul de fond maroniu-gălbui, cu discul pronotului și capul întunecate. Discul pronotului între punctuația de fond neted și lucios. Suprafața elitrelor
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
suprafețe fine poliedrice, mate. Vârful pigidiului cu 2 peri depărtați (fig.86b, pag.100)..................5 aluta Bed. -.Coloritul de fond maroniu-gălbui, cu discul pronotului și capul întunecate. Discul pronotului între punctuația de fond neted și lucios. Suprafața elitrelor prezintă granulații reticulate fine și o punctuație ștearsă. Perii de pe vârful pigidiului sunt mai apropiați (fig.86c, pag.100)................................................................................6 6.Vârful elitrelor cu o strie suturală fină.........................................6 atomus Duft. -.Elitrele lipsite de o strie suturală vizibilă....................................7 myrmidon Rey Alte specii
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
strie suturală vizibilă....................................7 myrmidon Rey Alte specii: Limnebius paganetti Ganglbauer și L. fallaciosus Ganglbauer. 1 Limnebius parvulus Herbst (truncatullus Thunb.) Dorsal negru, cel mult marginile laterale ale corpului pot avea o tivitură îngustă roșcată. Suprafața capului și a elitrelor reticulată și punctată. Discul pronotului cu o punctuație accentuată, iar marginile lui laterale prezintă granulații reticulate. Palpii, funiculul antenei și picioarele roșcat-maronii. Femurele posterioare întunecate. În apele din zona montană și subalpină. ♂ l=2,5 mm. Vârful pigidiului denticulat (fig.87a
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
1 Limnebius parvulus Herbst (truncatullus Thunb.) Dorsal negru, cel mult marginile laterale ale corpului pot avea o tivitură îngustă roșcată. Suprafața capului și a elitrelor reticulată și punctată. Discul pronotului cu o punctuație accentuată, iar marginile lui laterale prezintă granulații reticulate. Palpii, funiculul antenei și picioarele roșcat-maronii. Femurele posterioare întunecate. În apele din zona montană și subalpină. ♂ l=2,5 mm. Vârful pigidiului denticulat (fig.87a, pag.101). Treimea bazală a femurelor posterioare îngustată (fig.87b, pag.101). ♀ l=1,8
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
și o punctuație de fond, care este mai accentuată decât cea din jumătatea posterioară a elitrelor. Sub resturi vegetale în descompunere. l=0,8-1 mm. (Pl. VI, fig.7) 4 Acritus homoeopathicus Wollaston Partea dorsală maroniu-închisă, relativ lucioasă, acoperită cu reticulații microscopice. Elitrele au câte 2-3 strii discale scurte și fine. Sub frunzele și în litiera pădurilor de fag, rară. Găsită numai în Transilvania. l=1 mm. 6 Genul Chaetabraeus Portland în fauna României o singură specie. Chartabraeus globulus Creutzer Corpul
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
doi lobi mici, rotunjiți sau ascuțiți. Marginea limbului foliar este fin dințată sau aproape întreagă. Frunzele inferioare și cele mijlocii au pețiol mai scurt decât limbul, cele de la vârf sunt sesile. Nervațiunea este penată, cu nervurile anastomozate, astfel încât aspectul este reticulat. Pe fața inferioară și pe porțiunile proeminente de la fața superioară se observă peri lungi, pluricelulari, fini. Frunzele tinere sunt argintii, cele bătrâne sunt glabre și de culoare verde pe fața superioară, cenușii pe cea inferioară. Mirosul este puternic aromat, caracteristic
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
mecanic (celule cu îngroșări sub formă de benzi longitudinale în pereții radiari). În observațiile electronomicroscopice asupra granulelor de polen (foto 79) am urmărit forma acestora precum și ornamentațiile fin ale sexinei. La specia analizată granulele de polen sunt tricolpate, cu suprafața reticulată. Structura sexinei poate da indicații asupra modului de polenizare a speciei respective. Dacă ornamentațiile de pe suprafața sa sunt proeminente ele vor servi mai întâi la agregarea granulelor de polen și apoi la atașarea lor de corpul polenizatorilor. Ovarul bicarpelar este
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
CAPITOLUL 2 METODE DE CARACTERIZARE A (CO)POLIMERILOR RETICULAȚI Cristina Doina Vlad , Maria Valentina Dinu Metodele de caracterizare a sistemelor reticulate se bazează pe modele teoretice implicând anumite presupuneri despre natura și distribuția reticulării sau a punctelor de ramificare. Caracterizarea polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la teoria
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
CAPITOLUL 2 METODE DE CARACTERIZARE A (CO)POLIMERILOR RETICULAȚI Cristina Doina Vlad , Maria Valentina Dinu Metodele de caracterizare a sistemelor reticulate se bazează pe modele teoretice implicând anumite presupuneri despre natura și distribuția reticulării sau a punctelor de ramificare. Caracterizarea polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
2 METODE DE CARACTERIZARE A (CO)POLIMERILOR RETICULAȚI Cristina Doina Vlad , Maria Valentina Dinu Metodele de caracterizare a sistemelor reticulate se bazează pe modele teoretice implicând anumite presupuneri despre natura și distribuția reticulării sau a punctelor de ramificare. Caracterizarea polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele experimentale față de prezicerile teoretice, au determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Caracterizarea polimerilor reticulați se poate face fie pornind de la teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele experimentale față de prezicerile teoretice, au determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
de la teoria formării rețelelor fie pe baza rezultatelor experimentale. Divergențele care apar între rezultatele experimentale față de prezicerile teoretice, au determinat apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
apariția unui număr foarte mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele. Morfologia structurilor poroase Morfologia structurilor poroase ale (co)polimerilor reticulați macroporoși se determină prin câteva metode specifice care includ porozitatea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
mare de metode individuale de caracterizare a sistemelor reticulate macromoleculare. Progresele realizate în domeniul caracterizării sistemelor reticulate macromoleculare au contribuit în mare măsură la elucidarea teoretică a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele. Morfologia structurilor poroase Morfologia structurilor poroase ale (co)polimerilor reticulați macroporoși se determină prin câteva metode specifice care includ porozitatea totală, volumul, mărimea și
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
a structurii și la stabilirea domeniilor de utilizare a polimerilor reticulați. Pentru caracterizarea perlelor reticulate se pot folosi metode chimice, fizico-chimice și mecanice, în funcție de destinația pentru care au fost realizate sintezele. Morfologia structurilor poroase Morfologia structurilor poroase ale (co)polimerilor reticulați macroporoși se determină prin câteva metode specifice care includ porozitatea totală, volumul, mărimea și distribuția porilor /1-5/. Porozitatea perlelor,(P%), care reprezintă volumul spațiului interstițial al (co)polimerilor a fost calculată /6/, aplicând ecuația: (1) Volumul porilor, (VP), s-a
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
la 20o : (13) unde: ρap densitatea aparentă; Vp volumul picnometrului; m1 greutatea probei de copolimer (g); m2 greutatea picnometrului cu probă (g); m3 greutatea picnometrului cu probă și cu mercur (g); Hgdensitatea mercurului la 25. Suprafața specifică internă a sistemelor reticulate macroporoase prezintă o mare importanț ă deoarece în anumite situații, acesta este criteriul după care li se stabilește destinația. Metodele de determinare a suprafețelor specifice, în general, se bazează pe principiul adsorbției unei substanțe (gaz sau vapori) numită adsorbat, pe
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
că, pentru același conținut de DVB și de diluant, o suprafață specifică mai mare se realizează prin diluarea amestecului de monomeri cu un precipitant mai slab /31,32/. Sherrington și colab. /19/ urmăresc suprafața specifică BET a rășinilor polimerice înalt reticulate, derivate din monomerii metilmetacrilatului, sintetizate prin polimerizarea în suspensie utilizând drept porogeni: acetatul de butil, xilenul, izobutiratul de etil, acetatul de izobutil și acetatul de propil cu scopul de a găsi condițiile de reglare a microstructurii acestor polimeri. Se constată
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
au folosit un aparat de tip Sorptomatic 1800. Porozitățile copolimerilor în starea umflată au fost determinate prin cromatografia inversă (“inverse steric exclusion chromagraphy) (ISEC) utilizând dextrani cu mase moleculare 1.5—2000 × 103 Da. S-a observat că umflarea copolimerilor reticulați atât cu DVB cât și cu TMPA produce micșorarea dimensiunilor medii ale Reținerile de solvent s-au făcut prin metoda Pepper /37/, prin centrifugare la 500 g a perlelor , după scufundarea acestora în lichidul ales, timp de 50 ore la
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
probe se introduc în exicatorul ce conține lichidul de reținut și se lasă o perioadă de timp stabilită prin încercări, în vederea atingerii maximului de reținere a solventului. Umflarea la echilibru Literatura de specialitate oferă numeroase date privind studiul umflării sistemelor reticulate macromoleculare în diferiți solvenți /26, 38-46/. Studiul teoretic al umflării la rețelele macromoleculare reticulate a fost extins de Flory /47,48/, ținând cont de faptul că umflarea în solvenți buni descrește cu creșterea gradului de reticulare și cu creșterea moleculei
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]