431 matches
-
milostivirii lui Dumnezeu. Tema milostivirii este exprimată, firește, prin ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, avînd formă atît de epopee, cît și de imn. în afară de sursele creștine, Draconțiu, poet și retor, s-a inspirat și din poezia păgînă și, desigur, din principalii reprezentanți ai acesteia, precum Vergiliu, Ovidiu și Lucan; totodată, a utilizat culegeri de exempla, adică de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost Apuleius, care se bucura de o oarecare apreciere și din partea lui Sidonius Apollinaris, de aceea stilul său, spre deosebire de clasicismul scriitorilor galici din secolul al V-lea, este foarte îngrijit. Tratatul despre Condiția sufletului este însoțit de o scrisoare adresată retorului Sapaudus din Vienne, unde scriitorul îl îndeamnă pe prietenul său să se opună prin orice mijloace declinului artelor și științelor, care se accentua în mod inexorabil în acea epocă; în corespondența cu Sidonius Apollinaris se găsește și o altă scrisoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la poésie..., cit. 2. Endelehius Severus Sanctus Endelehius, probabil prieten cu Paulinus de Nola și născut în Aquitania, nu e, cu siguranță, un mare poet. Compoziția numelui pare stranie, de aceea s-a spus că poetul ar fi fost inițial retor și se numise Endelehius, apoi și-ar fi schimbat numele în Severus Sanctus. A scris, în jurul anului 400, un mic poem dedicat Morții boilor (De mortibus bovum); acest titlu bizar a fost schimbat mai tîrziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Schenkl). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 4. Claudius Marius Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gîndim la primele decenii ale secolului al V-lea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin, pentru că se apleacă mai ales spre studiul literaturii păgîne și nu stăpînește suficient temele legate de credința creștină. Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, este adesea greoi și obscur; structura operei nu e omogenă, ci e constituită din episoade diverse, cu caracter diferit, unite între ele. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 128, 1960 (P.F. Hovinger). Studii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
repere bibliografice se găsesc în deja citata monografie a lui L. Obertello). 2. Ennodius Ennodius, maestru de retorică, poet și prozator, literat care a cultivat cu egală măiestrie genurile cele mai variate, constituie continuarea, în epoca lui Teodoric, a activității retorilor din Antichitatea tîrzie, pentru care grija superficială pentru cuvînt și expresie este mai importantă, în esență, decît conținutul. El reprezintă o dovadă a răspîndirii culturii și a faptului că școala și retorica se mențineau la un nivel calitativ ridicat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din spiritualitatea marelui autor. Lăsăm deoparte alte opere minore și amintim Cartea de mulțumire pentru propria viață (Eucharisticum de vita sua), tot în 511, care este o scurtă autobiografie asemănătoare cu Mulțumirile lui Paulinus de Pella (p. 000), compusă de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; de asemenea, douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones) rostite cu ocazia unor sărbători religioase sau în școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, „în proză și în poezii elementul creștin alternează, într-un amestec ciudat, cu cel păgîn... Artificialitatea sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. Bibliografie. Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7, 1885 (Fr. Vogel). Studii: L. Navarra, Contributo storico di Ennodio, Aug. 14 (1974), pp. 315-342; ***, Magno Felice Ennodio
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a rostit cu mare succes panegiricul lui Teodoric în jurul anului 507, și-a început cariera în administrația regatului got, parcurgînd toate treptele posibile. în 533, regele Atalaric a trimis Senatului un faimos rescript prin care îi apăra pe gramatici, pe retori și pe jurisconsulți; acesta conține un cald elogiu al Literelor, scris probabil chiar de Cassiodor. în 551, Cassioda se afla la Constantinopol, unde a terminat Istoria goților (începuse deja sîngerosul război inițiat de bizantini pentru recucerirea Italiei). întors în Italia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Părinților”, stabilită încă din vremea lui Chiril, întreaga operă - ca, de altfel, și celelalte scrieri pe care le vom aminti în continuare - este înțesată de citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriacă, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al politicii sale. Petru a murit în 490. Au rămas de la el (în Evagrie Scolasticul, Istoria Bisericii III, 17) o scrisoare adresată lui Acaciu de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. pp. 000 și urm.), o epistolă către Fravitas, succesorul proaspăt ales al lui Acaciu (489), în care respinge hotărîrile conciliului de la Calcedon. 15. Eusebiu de Alexandria O tradiție manuscrisă greacă foarte confuză (bogată în variante și chiar în redactări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
italiano con introduzione e commento. Traduzione dal siriaco della 1a orazione, Pontif. Univ. Lateranense, Roma, 1974. 18. Sever de Antiohia; Nefalie și Iulian de Halicarnassus Despre viața lui Sever avem informații din trei biografii: prima îi aparține prietenului său Zaharia Retorul și ajunge pînă la anul numirii sale ca patriarh de Constantinopol (512); a fost scrisă în greacă, dar s-a păstrat în siriacă; a doua, compusă de Ioan, abate de Beith-Aphthonia, a fost scrisă la puțin timp după moartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
corespondență, iar alte cîteva au fost găsite și editate recent. Firește, trebuie adăugate cele deja menționate, adresate lui Sergiu și lui Iulian din Halicarnassus. Unele scrisori s-au păstrat, tot în siriacă, în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decît unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Catenariile ne-au restituit însă numeroase fragmente în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 1899) cu un călugăr Isaia, monofizit, care se găsea în Egipt, la Sceti, în 431, și ulterior în Palestina și a murit într-o mănăstire de lîngă Gaza în 491; există și o Viață a acestuia scrisă de Zaharia Retorul. Această identificare e negată de R. Draguet, care nu acceptă nici ca discursurile să-i fie atribuite lui Isaia din Gaza. Publicarea corpusului și studiul manuscriselor siriace ale Discursurilor îl făcuseră să ajungă la convingerea că există în această operă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între 466 și 493, dacă e adevărat că era deja diacon cînd s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important centru cultural, vestit mai ales pentru școala sa de drept; aici studiaseră și retori ca Zaharia Scolasticul sau Sever de Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală de la Berit, centrată pe cultura păgînă și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgînă se pot încă surprinde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu în istorie, fie ea laică sau bisericească. Socrate face o distincție între împărații buni și împărații răi, pentru că de comportamentul lor depinde viața statului roman și a Bisericii. Această convingere era răspîndită și în cultura păgînă, de exemplu la retorul Temistios, un literat foarte influent la curtea de la Constantinopol. Poate istoricul intenționa să propună din nou, prin analogie cu concepțiile păgîne referitoare la idealul suveranului perfect, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. în orice caz, atenția sa se îndreaptă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dacă nu meritul unei elaborări critice, măcar o anumită utilitate. Alții, în schimb, bănuiesc că Gelasie ar fi falsificat chiar unele documente. Bibliografie. Ediție: GCS 28, 1918 (G. Loeschke și M. Heinemann). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 145-148. 7. Zaharia Retorul După perioada de mare înflorire a istoriografiei ecleziastice din vremea lui Theodosius al II-lea, timp de mai bine de un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și retoricii și participă la dezbaterea unor probleme teologice. în 487 și-a început studiile juridice și s-a dus la Berit ca să frecventeze faimoasa școală de drept de acolo; în 492 s-a mutat la Constantinopol, unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a cîștigat un oarecare renume, a avut unele sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. în această calitate, a participat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea s-o citească încă în forma originală în limba greacă (cf. pp. 000 și urm.). Pentru partea care nu e strict creștină, el se inspiră din istoricii profani, ca Procopius din Cezareea, din care preia numeroase fragmente, sau Ioan Retorul, adică Ioan Malala, despre care vom vorbi imediat. Și opera lui Evagrie a fost citită și rezumată de istoricii bizantini. înainte de această Istorie a Bisericii, Evagrie ar mai fi scris „rapoarte, scrisori, dialoguri, discursuri”, pe care le amintește în opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie din nou foarte prețuit în epoca bizantină, în paralel cu ceea ce începuse să se întîmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al V-lea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia, unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), avea supranumele „Malala”, care în siriacă însemna tocmai „retor”. Supranumele ne face să ne gîndim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriace. Din unele indicații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apuseană încă din primele decenii ale secolului al V-lea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia, unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), avea supranumele „Malala”, care în siriacă însemna tocmai „retor”. Supranumele ne face să ne gîndim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriace. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit la jumătatea secolului al VI-lea; convingerile lui au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sărăcia în care se afla la un moment dat, în cetatea imperială. În tot cazul, el era deja creștin în vremea persecuției lui Dioclețian (303‑305), care însă nu l‑a afectat. În schimb, el a avut de suferit în calitate de retor și nu de creștin, de pe urma măsurilor represive luate de împăratul Galerius (stigmatizat în De mortibus persecutorum). În 315, Constantin îl cheamă în Gallia pentru a‑i încredința educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
268-271; Micu, Ist. lit., 692-693; Popa, Ist. lit., II, 958-959; Rotaru, O ist., VI (2001), 462-464; Dicț. scriit. rom., IV, 289-291; Dumitru Chirilă, A plecat și Dolfi Solomon, F, 2003, 2; Dicț. analitic, IV, 32-34; Opriță, Anticipația, 428; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 61-67. C. Pp.
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
de Informatică din Brașov (1984-1988) și Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991-1995). Între 1995 și 1999 este profesor de științe socio-umane la diferite licee din Brașov (Liceul Sanitar, Liceul Unirea și Liceul Astra). Debutează editorial cu volumul Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România (2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
România (2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de Brașov”. Cele șase eseuri din Retori, simulacre, imposturi dezvăluie un autor format la ceea ce Paul Ricoeur numea „școala suspiciunii”. Și aceasta întrucât axul gândirii lui Ș. îl constituie ecartul dintre premisele explicite („raționale”) și presupozițiile latente ale proiectelor socio-culturale. Metoda eseistului va consta în identificarea articulațiilor
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]