253 matches
-
neologismelor, a termenilor aparent inutili, a modalizatorilor de certitudine care sabotează seriozitatea textului. Nebunia, asumată și ca modalitate de creație, e afirmată în Poem din sanatoriul dr. Zed. Motivele consacrate apar și aici (luna și cele ținând de universul acvatic). Retorismul este, de asemenea pronunțat ("-Vai, paloarea Lunii pătrunse-n odaie toată aproape"), ironia e dată însă de modalizarea exprimării, de insistența pe indicii care ar trebui să ofere precizie în conturarea tabloului. Textul se constituie din note disparate, din impresii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz al ei, o distanțare. Se remarcă dialogismul, pentru că trebuie să recunoaștem aici o trimitere la textele de tip Decor. Textul ca și universul exterior devine și el spațiu de joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult de cea a lui Caragiale, cel atât de apreciat de postmoderni. În consecință, avantextul sau paratextul are tendința de a sublinia distanțarea aceasta autoironică și parodică, ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mea din anotimp!/ Prelungă ca o figurină de El Greco năluca mea valsată de platani/ pe bemoli ar fi vrut să mimeze cumplita ei aventură/ dar parafrazele lui Noiembrie exprimau suficient drama clanului meu de golani". E un joc de-a retorismul romantic fără însă ca asta să facă textul să devinul unul de o asemenea natură, e joc parodic și autoparodic, pentru că orice alunecare spre "metafizica" romantică este imediat amendată. Lucrurile certe sunt clișeele comun acceptate și pe care universul nou
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anularea limitelor dintre ficțional și nonficțional. Totul e proiectat într-un fel de mitologie personală în care binele și răul se confundă. Exotismul este ironizat, nu e refugiu și nici nu provoacă mari nostalgii. Crima face parte din banalitatea existenței. Retorismul discursului este subliniat, oarecum umflat: "Vă spun: "Aici am întâlnit Moartea cu aripi străvezii de ceață/ cum arunca sorții (...)"", "pe cuvânt de cinste poetul Constant Tonegaru a văzut Moartea/ plutind deasupra plantațiilor desfrunzite de ceai". Retorica certitudinii nu face decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jocul scenic fiind necunoscut” . Prezentarea declamatorie a rolului este impusă și de faptul că tragedia clasică franceză (Corneille, Racine), de exemplu, este în versuri și impune o anumită solemnitate, evitându-se familiarul, văzut ca o adevărată trivialitate în artă. Acest retorism aservește actorul textului, până când, determinat de sentimentul propriei sale valori, acesta caută să depășească textul, să-l dinamizeze, să-l valorifice creator după propria concepție, ajungându-se astfel, la un moment dat, la inversarea raportului inițial: actorul își aservește textul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
politice și prin profesionalizarea discursului politic, în funcție de profilul auditoriului, de situația de comunicare, de efectele urmărite la nivel de receptare, de statutul emitentului în plan politic etc. O formă a limbajului politic folosit în democrație este limbajul demagogic, caracterizat prin retorism excesiv și afectivitate pronunțată la nivelul expresiei verbale. La polul opus, se află limbajul totalitar, care valorifică capacitățile de manipulare prin intermediul manifestărilor discursive. Pericolele pe care le implică un astfel de fenomen sunt ilustrate în spațiul artistic de utopia negativă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
orice edificiu retoric, sunt încorporate, la Eminescu, materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"231. În acest sens, lectura contrastivă a creației beletristice și a celei publicistice relevă o serie de mijloace comune și înclinația spre retorism, specifică întregului limbaj eminescian. Exegeza eminesciană consacră pagini numeroase recurenței unor teme, imagini, motive, expresii în poezia și publicistica eminesciană, apropierile dintre cele două domenii relevând încă o dată organicitatea scrisului eminescian. În fond, și creația literară și publicistica sunt moduri
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul permanent la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea paremiologiei românești și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi pervertit scrisul, respectul față de adevărul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
transformă astfel într-un dialog virtual cu cititorii, pe care jurnalistul încearcă să-i convingă de justețea afirmațiilor sale și pe care îi atrage ca martori în dezbaterea ideilor. Eminescu angajează adevărate dialoguri cu publicul cititor, mizând pe claviatura unui retorism familiar, bine regizat și cu mijloace stilistice variate (fraze exclamative și interogative, dublate de accente ironice), capabile să suscite și să mențină interesul receptorului: "Este oare un singur cititor care să crează cumcă un om de condiția socială și de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gazeta conservatoare relevă o relație explicită cu cititorul, vizibilă în adresarea directă, în formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
zorii. Năzuința spontană a poetului e de a exprima, în imagini agere și convingătoare, o sensibilitate foarte receptivă la ceea ce e elementar, stihial în Istorie și în Natură. De aceea, elanul său liric nu se reduce totuși la un simplu retorism: „Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși- Era o apă de cleștar și de stele- Peștii aurii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1) faze scurte; (2) propoziții exclamative; (3) aluzii; (4) suspensia; (5) enumerarea; (6
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
codul moral e verificat la toate paragrafele. Scenariul este simplu: întîi legea morală și apoi (acolo unde este cazul) răsfățul, desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist." Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi."Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: "E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul." Scriitori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Gary E. Varner, In Nature Interest's? Interests, Animal Rights, and Environmental Ethics, Oxford University Press, New York, Oxford, 1998, pp. 16-17. 197 J. Baird, Callicott, "Animal Liberation. A Triangular Affair", Environmental Ethics, 2, 1980, p. 311. 198 Am preluat acest retorism interogativ de la Anthony Weston (ed.), An Invitation to Environmental Philosophy, Oxford University Press, New York, Oxford, 1999, p. 2. 199 Stanley Godlovitch, Rosalind Godlovitch, John Harris (eds.), Animals, Men and Morals. En Enquiry into the Maltreatment of Non-Humans, Taplinger, Londra, 1971
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care să poată fi independentă față de etică și față de furcile ei caudine. Fară a minimaliza doctrine și teoreticieni postmoderniști, cel de-al doilea obiectiv, construcția unei etici integratoare, a rămas însă la stadiul de deziderat (deși un bun motiv pentru retorismul multora din întrunirile internaționale și a ctitoririi unor noi instituții). Demersul analitic al capitolului este orientat pe etica afacerilor. 3.1. Etica afacerilor A afirma că lumea prosperă în multe și diferite moduri nu înseamnă a nega existența valorilor umane
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
comunităților a fost compensată de poziționarea voluntară a indivizilor, asocierea lor, pe bază de statut profesional, de sex, de orientări sexuale, de interese, nevoi, credințe și așa mai departe. În România, conceptul "comunitate" se regăsește în literatura sociologică și în retorismul politic. Dimensiunile clasice ale "comunității" românești se mai descoperă cu surprindere în locații îndepărtate de zonele urbane în care, din păcate, trăiesc majoritar bătrânii (oricum acestea sunt sortite involuției deoarece populația tânără a e/migrat). La fel ca și în
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
admiram nu numai pentru poezia sa inovatoare în spațiu românesc literar postbelic - după o scurtă perioadă stalinistă, iute părăsită și liric și psihologic! -, o poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e atras ca de o vrajă de Viena anului 1827, unde ajunge „după cinci săptămâni de rătăciri cu căruța și pe jos“, în pelerinaj simbolic, spre a fi de față la înmormântarea titanului muzicii, marele „țadic“ Beethoven, creatorul Appassionatei. Dincolo de retorismul care i s-a reproșat, Appassionata impresionează prin valori de sugestivă poezie, nimbată mistic: „De ce în noaptea asta de Șușan Purim luna e mai mare și mai albă ca altădată, când e plină? Și de ce îi sunt chemările atât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
umi]tru Trancă pe care le primesc cu dedicație, mulțumesc pentru ele, dar lectura nu-mi dă nici un îndemn să scriu. Cu autorul Razei de cobalt e altceva. Versurile au o anumită factură și scăderea lor cea mai mare este retorismul. în sfîrșit mi-am expus punctul de vedere în cronica trimisă. Aș avea de făcut doar o corectură la ultimul ei rînd: în loc de prolegomenele ei v aș ruga să scrieți primele ei semne. Propoziția ar fi aceasta: „Poate versurile din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă. Diferența constă în primul caz în înregistrarea sărbătorii ca amplificare a dinamismului masei. S-a produs un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cunoaște un hiatus problematic, punctat doar de susținerea tardivă a licenței în drept, teză al cărei titlu funcționează ca o sub- stanță de contrast, „Ordinea publică în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
greutate al scenei. Pe bună dreptate, comediografului acest discurs i se pare derizoriu, enorm. Caragiale „simte” nu enorm, ca un romantic tra- versat de efuziuni și vizionarisme, ci enor mi tatea proce- deului asemeni unui critic literar care sesi zează retorismele și artificiozitățile. „Într-o scenă memorabilă a lui Victor Hugo, nobilul hidalgo Silva prinde la fidanțata și pupila lui, mândra Dona Sol, pe doi cavaleri. Pe toți sfinții Castiliei și Aragonului ! Doi ! Măcar unul ! și tot era prea mult ! Ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
incorporată în metabolismul oricărei sensibilități patriotice. Genuin, Nicolae Filimon își redacta cele două nuvele romantice Mateo Cipriani și Friedrich Staaps în același registru de sensibilitate. Caragiale uzează manipulativ de registrul sensibilității romantice cu accent pe deformarea acestui regim într-un retorism facil pen- tru a construi aura unor personaje pentru a le discredita ulterior. Naratorul își focalizează atenția asupra acest personaj colectiv intitulat „poporul” sau în logica excesului revo- luționar „boborul”. Deși toate situațiile invocă prezența acțiunii politice, boborul își manifestă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Un anumit tip de a face oratorie vehiculând grandiosul, un trăirism congestionat împrumută tropii specifici curentului literar pentru a-i reinvesti și aici ne află în proximitatea clișajului ca punere în scenă a unei exorbitări retorice. Gesticulația care acompaniază acest retorism s-a pierdut, sunt puține spre mai deloc înregistră- rile unor discursuri parlamentare. Poate că oratoria dezechi- librată a personajelor caragialiene nu ar mai părea doar un exercițiu estetic de deformare. Filmul avea să evidențieze peste puțin timp teatralismul și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]