1,912 matches
-
totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a numărat zilele săptămânii legate de suferință, este răspunsul bucuriei întru credință. * * * N-a mai scris, n-a mai venit, a trecut ca un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de vis într-un paradis neatins decât în gând, mereu încercat, în porțile cetății ferecat. Abia târziu am zburat și am aflat și eu că lumea începe cu Dumnezeu, că vor trece anii, fără să fiu întrebat?! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să stai printre flori, măslini,smochini și chiparoase. Stări de conștiință vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îi declanșează accente vitale nebănuite. Să fie aici pură imaginație a scriitorului? Nu cred... Știu că adeseori ne înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât din scris. Scriind, retrăiește - de ce nu? - o experiență personală. Poate că a existat în viața lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care oaspetele nostru (al meu și al colegilor de birou) extrăgea întâmplări picante, de un pitoresc balcanic tipic, se învârtise și autorul pseudojurnalului pe care îl am în mână. Spre deosebire de regățeanul Frangolea, un „bonviveur” exploziv, înzestrat cu talentul de a retrăi totul, în fața noastră, la modul oral, patriotul basarabean fusese un patetic discret. Se pare că i-a fost mult mai la îndemână să pună pe hârtie ceva din experiența intimă, dificil de povestit unor tineri dornici de a savura parfumul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viață, „transfigurat” prin scris, prin literatură. Jurnalul său a fost păstrat de cineva apropiat, poate chiar de iubita necunoscută descrisă în text. Îl va fi fost acceptat ca pe un document al legăturii lor secrete, ce îi va îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aproape „providențială”, care l-a „reactivat”, atât intelectual, cât și sexual. La bărbatul ajuns „în floarea vârstei” și aproape „trecut”, cele două laturi se condiționează și se complinesc. Energia dezvoltată de jocul erotic revitalizează intelectul și întreține tonusul psihic. Profesorul retrăiește intens „un capitol pierdut” din tinerețe; Teodora l-a făcut să îl regăsească. Îi este recunoscător când o are aproape, dar și în lipsă, când simte și mai mult ce „însemnează” ea pentru el. Îi și comunică totul, într-un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aprilie 2007 Am parcurs o bună parte din caietul lui P.H.L. Deși l-a adus pe Domnul R. în situația dificilă de a accepta ceea ce nici nu bănuia, de a explica ceea ce tocmai a început să înțeleagă și de a retrăi ceea ce aproape uitase, povestea „eroului” său încă nu dă semne că se apropie de capăt. Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dincolo. Și cum ar putea, fără a cunoaște contextul la modul „organic”, să atingă miezul? Altfel-zis, dincolo de „foamea fizică” pentru subiectul iubirii, să se sature cu iubirea însăși... Pentru totdeauna! Să-și ia în brațe progenitura și să se minuneze, retrăind nevinovăția propriei copilării și puritatea începutului... Să o privească pe Teodora cu copilul la sân și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne așa pentru totdeauna, scăldat în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui Michelangelo relieful formei umane își depășește drama lăuntrică prin energia sa nemăsurată, dacă neînfrânata bucurie a vieții cu paroxismele ei entuziaste sau dureroase cutremură rodiniana Poartă a Infernului, în arta lui Brâncuși retrăim Ziua Dintâi a formelor originare, a Începuturilor. De cealaltă parte a lumii, statuile lui Buddha ne insuflă pacea nirvanică a unei a treia stări, dincolo de ființă și neființă. Amintim acea "lacrimă de pe obrazul veșniciei", cum a denumit Rabindranath Tagore templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a întâmplat fără motiv. Nu m-am gândit la nici unul din ei, la Ada, la mama, la Alex, la tata... Nu, nici la tata. Nu m-am trezit cu o angoasă a viitorului meu de carierist nenorocit, nu mi-am retrăit nici una dintre obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nefericire, se simte gol, fără vlagă. Trebuie să facă orice, numai să aibă permanent impresia că romanele sale sunt aici, cu el, în el, că oricând poate scrie altele, că este un scriitor întreg. Cum să facă, deci, să le retrăiască la modul cel mai concret, încât scrisul, departe de a nega existența individuală, să ofere eului posibilitatea renașterii continue, vorba ceea, din propria cenușă? Revelația a avut-o fix la orele 11 și 35 de minute. Dacă acum cărțile nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
voce atât de cunoscută și totuși nedeslușită. O apropie de față închizând ochii. Mătasea fină încă purta parfumul atingerii lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce, promit!” Cuvintele mușcau cu sălbăticie din sufletul ei și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-se de ce aștepta nerăbdătoare un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică destul de repede din așternutul cald cu miros de primăvară, ea care mai moțăia încă vreo jumătate de oră în fiecare dimineață înainte de a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
impactului din trecut m-a făcut să fiu așa. - Trecutul, iarăși trecutul. Când vei învăța să trăiești în prezent? - Ce-mi oferă prezentul? - Ce-mi oferă trecutul? - Amintiri. - Dureroase. - Durerea s-a estompat. - Îți place să-ți provoci singură durere retrăind momente neplăcute și apoi te plângi. - Amintirile fac parte din mine. Nu pot și nici nu vreau să le șterg din memorie. - Dar nu trebuie să rătăcești doar prin amintiri. Împacă-te cu ele și scoate-le doar din când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cel mai des invocat este Caragiale, precursorul, la noi, este Anton Pann, care a "intertextualizat" copios în Povestea vorbei. Maestrul contemporan rămîne, fără îndoială, Borges, care duce ideea intertextelor în absolut cu povestea sa despre francezul care își propune să retrăiască în detalii biografia lui Cervantes pentru a rescrie cu exactitate Don Quijote. Este, aici, însuși declinul metodei: un intertextualism perfect nu este doar copia mozaicată a operelor originale, ci originalul însuși. Dar perspectiva rămîne fascinantă: teatrul ajunge să se contemple pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la computer, iar la câțiva kilometri de degetele lui, ochii nebunei se zbat continuu sub pleoapele închise. Nebuna doarme și visează că scrie, și apoi visează că toate cuvintele pe care le scrie devin forme și lucruri concrete, și nebuna retrăiește dure ros fiecare senzație provocată de fiecare cuvânt pe care l-a scris, și din ochii nebunei încep să curgă lacrimi, și nebuna continuă să viseze, în timp ce omul ei din lună descoperă gând după gând după gând după gând. Cuvintele
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
îl arată sieși ca având păr, ca fiind situat în zona normalității în ceea ce privește pilozitatea. Este chiar surprins când camerele de luat vederi din diverse magazine (montate special pentru a vedea hoțiile!) îl dezvăluie ca aparținând clasei chelioșilor; și surpriza este retrăită de fiecare dată, semn că între timp a reușit să-și reconstituie imaginea de sine pe aceleași coordonate. Același este modelul tuturor diferențelor flagrante dintre imaginea de sine și cea la care au acces ceilalți. Iubita ca noemă: este iubita
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
finalizarea lui, deci spre viitor. Dar undeva în viitor este moartea noastră. Spre ce fugim de fapt? Înțelepciunea, prin sensul pe care-l acordă experienței, dă un plus de trăire clipelor trecute, le reactualizează chiar; într-un fel, ele sunt retrăite. De unde am putea deduce, într-un mod aproape paradoxal, că a gândi mai mult înseamnă a trăi mai mult. Depinde însă de senul pe care-l dăm lui a trăi. Dacă ne gândim ce greu trece timpul când ne plictisim
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
trecuseră. Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și și-l imagină pe Mihai la Bayreuth, când venise Beatrice și-l sărutase. Amintirile îl năvăleau, nu le putea opri. Gândul se întorsese în timp. Aici, în acest amfiteatru elegant, își retrăi, pentru câteva clipe, viața. Ce copil bun a fost Mihai. Inteligent, talentat și mai ales ascultător. Ce carieră frumoasă i s-a deschis în față! Petre era înduioșat și în același timp îndurerat de viața lui, despicată în două. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în ce măsură sunt demne de interes întâmplările mai mult sau mai puțin hazlii, petrecute la începutul anilor '70 într-un liceu din Bistrița. Pentru că, în mod evident există o mare diferență între temperatura emoțională a autorului care, scriindu-și cartea își retrăiește viața și cea a cititorilor cărții, care nu cunosc nici unul dintre personajele evocate și își pot imagina cu greu clădirile, străzile și pădurile, evocate cu deplină familiaritate. În cazul lui Alexandru Paleologu, interesul pentru profesorul Artur Voitinovici era dat (și
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
și sunt conștienți de faptul că tocmai își trăiesc cei mai buni ani ai vieții lor?), te face să te întrebi dacă aceste poeme au fost scrise cu adevărat de un adolescent sau sunt rodul creației unui scriitor matur care retrăiește cu nostalgie senzațiile și emoțiile vârstei de 17-18 ani. Ca un alt Narcis, adolescentul Emil Brumaru este îndrăgostit de propria imagine. Iar admirația conține în ea și sâmburele conștiinței efemerității ființei umane: "Adolescent confuz, ce drag îmi sunt!/ Ca-ntr
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
putem vedea fetusul plutind în lichidul amniotic, ca într-o bulă de săpun, așa cum apar fetușii în picturile lui Odilon Redon și Frantișek Kupka, și ascultînd povestea într-o atitudine aproape hieratică. Regizorul te face măcar pentru o clipă să retrăiești fascinul irecuperabil al poveștii cu întrega sa magie, așa cum l-am trăit cîndva înainte și pe care l-am uitat.
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor interbelice. Pus în fața unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Vederea" e partea contemplației pure, a înregistrării pasive a unui univers "curgător în uitare", iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]