247 matches
-
la loc și se apropie de șifonier. Inima Începu să-mi gonească imediat În piept și părul de pe brațe nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înregistrând totul cu maximă fidelitate. Nu mă preocupă profilul cititorului meu prezumtiv, cine e, cum e. Mă preocupă exclusiv chestiunea autorului caut să fiu eu autentic în ceea ce comunic (nu e ușor accentuez ce am zis înainte suntem înclinați să retușăm relatarea astfel încât imaginea noastră să fie cât mai bună, astfel încât să cădem mereu în picioare...). Dacă autenticitatea se atinge, atunci, implicit, și chestiunea cititorului se rezolvă. Nu m-am gândit la influența pe care pot exercita poeziile scrise de mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acelea care se dau cadou la cumpărarea unor anumite sortimente de tutun. Cineva Schneiderhahn însuși? trebuie să fi fumat îngrozitor de mult ca să completeze colecția. Fotografiile erau mai ales ale sportivilor zîmbitori după ce-și obținuseră victoriile, părul abia pieptănat, ochii retușați de un albastru radiant. Uneori, camera îi imortalizase pe parcursul prestației lor cal și călăreț plutind peste un obstacol, un înotător cu brațul ridicat deasupra spumei. Înotătorii noștri se descurcaseră bine; am văzut o fotografie a antrenoarei lor, care în rochia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă ești viu! Ce poftești? Să fii ca boțul de lut din Praga cu adevăru’ scris în frunte? Între noi fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot sper să n-ajung la iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stare de inadaptabilitate, nu ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască gura atât cât să și-o umple cu pământ proaspăt. Exercițiu de libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă, cineva retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
minunat în fața oalei de supă, ori ești artistă ori ce?! Ești artistă sau asta a fost ultima frontieră?! După lectură, Marta Petreu m-a felicitat, adăugând că textele trebuie îmbunătățite, aș putea să i le trimit și să mi le retușeze. Cartea apăruse deja de trei ani și eu știam că niciun cuvânt nu era în plus, niciun cuvânt nu era în minus. Nu putea fi retușată. Era bună sau proastă. Și poate ultima. Atât. Iar eu, o intrusă. Eva se
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
că textele trebuie îmbunătățite, aș putea să i le trimit și să mi le retușeze. Cartea apăruse deja de trei ani și eu știam că niciun cuvânt nu era în plus, niciun cuvânt nu era în minus. Nu putea fi retușată. Era bună sau proastă. Și poate ultima. Atât. Iar eu, o intrusă. Eva se apropia de un an și eu am scris într-o lună un roman pentru copii pe care l-am trimis la concursul organizat de Editura Arthur
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
să răsfoiască paginile albumului cu fotografii pe care îl comandase la kodakgallery.com când au comemorat primii trei ani ai relației ei cu Duncan. Stătuse ore întregi să aleagă cele mai bune fotografii, să le grupeze pe dimensiuni și să retușeze ochii roșii. Clic, clic, clic — apăsase de atâtea ori pe mouse până îi amorțiseră degetele și o durea mâna, hotărâtă să facă totul perfect. Unele pagini erau în stil colaj, iar altele conțineau un singur instantaneu. Cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Parcă am amorțit. Chiar s-a terminat cu adevărat. Mă aflu într-un compartiment clasa întâi din trenul către Londra, împreună cu ceilalți parteneri. E un tren expres. În două ore o să ajungem. Am un dres nou. Machiajul mi-a fost retușat. Am dat chiar o nouă declarație către presă, încropită rapid de Hilary: „Deși voi simți întotdeauna afecțiune pentru prietenii mei din Lower Ebury, nimic nu e mai palpitant și mai important în viața mea în acest moment decât cariera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată marginea unghiei, îmi scot lacul Maybelline cu uscare rapidă și o retușez cât ai clipi. Tot acest timp, călugărița m‑a privit cu o expresie perplexă, iar, în clipa în care termin, zice: — Draga mea, ești catolică? — Nu, adevărul e că nu sunt, spun. Voiai să vorbim despre ceva anume? — Îhm... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e mai în vârstă decât am crezut inițial, are cam cincizeci și ceva de ani. Și, deși arată minunat, e ca și cum fotografia aia superbă ar fi fost uitată în soare și și‑ar fi pierdut culoarea, apoi ar fi fost retușată cu machiaj. Genele îi sunt grele de rimel, părul e dat cu lac, iar unghiile îi sunt ojate cu un strat atât de gros că par din porțelan roșu. E atât de... pusă la punct. E aranjată într‑un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
într-un tablou, oricât talent de pictor ai avea...“ Focan n-a înțeles decât că directorul acela n-o să-i cumpere tabloul pentru Institut și mai bine ar fi să renunțe la portretul lui Pătrășcanu. Acum, pentru alegerea lui Băcănel, retușase doar conturul obrajilor fostului lider comunist și schimbase steagul roșu cu stema Partidului Comunist Român de sub fereastra rămasă tot larg deschisă cu un tricolor găurit. În fundal lăsase aceleași blocuri, fabrici și macarale, doar că acestea aveau acum atârnate semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-a eliberat poporul. Dar Doré nu a fost niciodată eliberat. El a rămas cu blocul de desen, cu creta, creioanele și acele lui și toată viața a fost așa: a schițat, a desenat, a pus umbre și lumini, a retușat și a săpat în bucățile de lemn câte zile a trăit. Deși nu poți ști niciodată, poate că pentru el toate acestea erau un fel de eliberare. Când tata venea seara acasă, eu îl întrebam întotdeauna unde fusese. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
afară. În terasa acoperită toți se uită cruciș unul la altul, cei care s-a întâmplat să vină în grup beau în tăcere, mai mult tac decât beau. Omul care venise din Germania să vândă o duzină de ilustrații prost retușate de la Dresda, foarte guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să ne mai ținem pe picioare pentru chimie. Ne-am așezat amândouă pe o bancă și Eliza a cotrobăit În gentuța ei minusculă În căutarea unei pile de unghii. ― Și...cum mai stai cu iubirea? Întrebă ea după ce, chipurile, Își retușa manichiura care oricum era perfectă. M-am strâmbat involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o pună Eliza, mai ales că știa deja că ieșeam des cu Victor. ― De parcă ai fii În necunoștință de cauză, am râs eu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
terminase cu Încercarea mea de a face conversație. Mi-am luat poșeta și m-am ridicat să merg la baie. Aveam nevoie să fiu puțin singură. Baia era luxoasă, În nuanțe bej și arămii. Îmi plăcea la nebunie. Mi-am retușat puțin machiajul făcut În grabă, apoi am rămas privind prostește În oglindă, Întrebându-mă cu ce să Îmi mai ocup timpul. Telefonul Îmi sună brusc și am sărit speriată din poziția În care stătusem mai bine de două minute. ― Eliza
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a născut din nou viața, așa că doar cei din cercurile înalte nu s-au mirat că a primit pașaport. Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aceea balneară. Să aștepte și ea împreună cu mine. — Nu de mine o să ai tu acum nevoie - mi-a spus ea. Și am înțeles-o, doar mă iubea. Mi-am umplut timpul care-mi rămăsese cu două îndeletniciri. Una fost să retușez ursul și cealaltă - să o desenez cumsecade pe sora Augusta. Pe Gedeon l-am aranjat după cum am amintit, iar pe măicuță am desenat-o în timpul cinei, cu triunghiul colorat în loc de inimă, în alb și negru, în lipsă de altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trebuia așezat, să nu ne pierdem timpul compunând cadrele. Asta ar fi fost o pierdere de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi ceva. I-ai povestit ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi ceva. I-ai povestit ce s-a întâmplat duminică noaptea? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
moartea lui, dacă tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse Încetișor Marie. Vestea o lovi parcă În moalele capului. Trăsăturile chipului i se scobiră, umerii i se gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită ca acelea retușate pe computer. TÎnăra polițistă avu sub ochi o scurtă imagine a ceea ce avea să fie Gwen peste zece sau cincisprezece ani. Sinucidere. Într-o fracțiune de secundă, Gwen Îl detestă pe cel pe care-l iubise atît de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai e decât o oră până când trebuie să plecăm la biserică! Mandy, roșie la față și având mare nevoie de un Xanax, se repede ca să mă ridice în picioare și să-mi aranjeze rochia. — Chem coaforul și machiorul să te retușeze. — Incredibil, o aud foarte clar șoptind, în vreme ce ne trage către cartierul general al nunții. Mă târșâi fără un cuvânt, în spatele ei, ca un prizonier chemat din curte să intre înapoi în închisoare. Când să dăm colțul către apartament, mama aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la o demonstrație muncitorească în timpul protestelor de la Uzinele Grivița, dovada cea mai clară a spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]