691 matches
-
cerul limpezimilor albastre.” (Dr. Ionel Zeană) Omenirea, Neamul străbun Pelasg, Cosmosul în integralitatea lui ființează, grație Creației Atotcreatorului ei și în mod expres Re-creației prin Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar mai presus de toate acestea, Răscumpărării prin divina Dragoste revărsată în Suferința Pătimirii și în Imnul Frumuseții Învierii Sale Dumnezeiești. Toată istoria lumii se naște, crește, trăiește și se împlinește plenar doar prin Actul Creației, al Întrupării, al Răstignirii și al Învierii Domnului nostru, ca podoabă princiară, veșmânt filocalic și
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
și urâtă cum ar zice unul mai hâtru decăt mine.Iar la sfârșit.... capul familionului. C-o pălărie mare de sub care țâșnesc două mustăți răsucite peste două buze mari, umflate și cărnoase.Două picioare scurte duc cu greu o burtă revărsată puternic, în afară.Un soi de bulibașă ,dar cu autoritate limitată.Plătește la șofer și-apoi înaintează cu tupeu împingâdu-i pe ceilalți de la spate.Un miros greu și profund dizgrațios pune stăpânire pe mașină și implicit pe călători .Scrutează din
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
unde-s toate astea? în ce secol se petreceau? unde-i edenul balcanic? pe străzile inundate de lumea pestriță? în piețele plesnind de bubuitul glasurilor? în balcoane, în ganguri? pe acoperișuri? cine mai are mînă să picteze această maree nepictural revărsată, s-o transfigureze? cine mai poate sta liniștit în atelierul lui din Sofia, din Atena, din Belgrad, din București, acum cînd Balcanii, din zonă a... păcii, s-au transformat într-o superbă zonă a violentei căutări a identității? Și totuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E lesne să te veselești în corturile abundentei: Acestfel aș putea să cînt și să mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a să pernă. Sfîrșitul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groază se înclină sub a' lor mîini de fier, Cîntînd la-ngrozitoarea lor lucrare cuvintele cărții de fier a lui Urizen 105 În timp ce pergamentele enorme îngrozitoare se rostogoleau în cerurile de deasupra; Și totuși refrenul cîntecului lor era în lacrimi revărsat: "Pîinea e frămîntata, ne lasă să ne odihnim, O, neîndurătorule tata de copii!" Dar Urizen nu le scăzu din osteneli pe stîncă să, Si Urizen Cîți răsunător din cartea-i de arama 198: 110 "Ascultați, O Fiicelor, glasul meu. Ascultați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uneori identificate cu această regiune mitică (în Grădina Hesperidelor erau ținute merele de aur; vezi Vossius: Hesperidele ar fi orele serii, grădină ar fi cerul, merele de aur ar fi stelele, furtul merelor de către Hercule ar fi dispariția stelelor la revărsatul zorilor). (Cf. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, pp. 55, 224, 251; și Dictionary of Classical Mythology, 1995, p. 36). 96 "Silent the Colonies remain and refuse the loud alarm. / On those vast shady hills between America & Albion's shore
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fie susținute de un trup pe măsură. Atenția aproape maladivă a unor dandy celebri pentru felul În care arată ne apare atunci firească. Ne aflăm așadar În fața unor corpuri suprainvestite, suprasolicitate, adevărate obiecte de cult. Oroarea de grăsime, de burțile revărsate, de șoldurile lățite sau de bărbiile duble presupune Întâi de toate o luptă continuă și aprigă: frugalitate, post, abstinență; un fel ciudat de asceză, care Îi transformă pe mulți În adevărați artiști ai foamei. Brummell Începe să Îl disprețuiască pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cărți a lui Dan Horia Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii (1984). În volumul consacrat literaturii de expresie barocă, stilul acesteia e văzut ca o concretizare la scara continentală a unei crize de conștiință care pretindea „vehement” o compensație estetică. Revărsată din Occident în Europa răsăriteană, în medii atât catolice cât și ortodoxe, spiritualitatea barocă n-a generat un stil de epocă hegemon, însă manifestările ei s-au concretizat în producții de speță literară ce dețin o pondere sensibilă în creația
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
ține de habitat ” (11). De altfel, acest lăcaș al mântuirii este plutitor doar atunci când și doar pentru că potopul este de natură acvatică. Ba chiar și în caz de potop acvatic, regele Nimrod clădește „un turn atât de înalt încât apele revărsate să nu poată urca până la el” (Josephus Flavius, Antichități iudaice, I, 3, 2 ; cf. 120). Atunci când stihia distrugătoare este de altă natură (foc, zăpadă etc.), ființele supra- viețuiesc dezastrului în „case” primitive (peșteră, scorbură ; vezi 34, motivele A 1021-1025) sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ebr. mosheh = „scos din apă”) (Exodul, II, 3) ; Sargon pe Eufrat, într- un coș de trestie ceruit (Sargon este întemeietorul legendar al marelui imperiu akkadian de la sfârșitul mileniului III î.e.n.) ; Romulus și Remus, într-o albie de lemn, pe apele revărsate ale Tibrului (imagine a potopului) ; Perseu, pe valurile mării, într-o ladă de lemn ; fondatorul legendar al dinastiei tibetane, pe Gange, într-o ladă de aramă (26) ; Horus, în delta Nilului, într-un „cuib de papirus” (27) ; Amirani - omologul caucazian
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
duhurilor, ci chiar folosită ca atare de către descântătoare, ca agent material operant. În lungul inventar întocmit de Artur Gorovei, cuprinzând „diferite lucruri și obiecte uzuale [la descântece]”, alături de „nuiaua de alun” figurează și „nuiaua de arțar, tăiată joi dimineață în revărsatul zorilor” (26, p. 83). Într- adevăr, „bât[a] de arțar” și „bât[a] de alun” sunt efectiv folosite și sunt invocate în vrăjile „de dragoste”, de chemare a „celui scris [ursit]” : Tu bât de-alun, Să vină ca om bun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a ajunge la Dumnezeu, ci pentru a se feri de el : „A amenințat că vrea să se răzbune pe Dumnezeu, care plănuiește să acopere pământul cu un nou potop. Va clădi așadar un turn atât de înalt, încât apele revărsate să nu poată urca până la el, răscumpărând astfel pieirea strămoșilor săi” (Antichități iudaice, I, 4, 2). Ca atare, pentru Josephus Flavius nu cutezanța oamenilor (fie ea și trufașă) de a ajunge la Dumnezeu conta, ci ratarea proiectului cutezător. „Din cauza amestecului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Influența religioasă este un fenomen pregătit, elaborat și are ca scop recrutarea de noi membri, păstrarea celor existenți și consolidarea pozițiilor cucerite. Grupările neoreligioase folosesc strategii diverse pentru aderare: oferirea unui cadru atractiv, atitudinea de tip „love bombing”, de dragoste revărsată la prima vedere, ulterior se apelează la modalități menite să deterioreze relațiile de familie ale individului, schimbarea locului de muncă și chiar a profesiei, speculații privind climatul actual de așteptare în neliniștite a apocalipsei, amintirea unor catastrofe din istorie (Achimescu
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
poezie” (G. Călinescu). Definițiile metaforice, dispuse conform unei reacții în lanț, sunt foarte sugestive. Limba este fundamentul etern al neamului, aurul sufletului lui, valoarea supremă („Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată”). Ca foc latent al istoriei naționale, ea trezește neamul din somnul de moarte, trezire simbolizată de imaginea deșteptării „Viteazului din poveste”. Limba înseamnă cântecul originar al neamului, „doina dorurilor noastre”. Ea este logos, principiu ultim al existenței neamului, mijlocind comuniunea
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
o ducă la dezvoltarea națională largă, adâncă, grabnică și sănătoasă“. Revigorarea românismului se bazează pe lumea satului, pe sufletul a două milioane de români, „suflet ajuns în tot cazul la condițiunile veacului al XX-lea cu mare rezervă de sănătate netrăită, revărsată însă peste o mie de sate românești din Basarabia, rămase în cea mai mare parte neatinse de stricăciunile vremii; sate nevoite să trăiască și capabile să nu se piardă în mijlocul cerințelor străine“. În ultimii ani, românimea basarabeană, „prin singurul fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru marii eroi... civilizați... Dar asta era odată... când - de atâta economie, ca să satisfacă Lumea înalt civilizată și Bogată - și Latină era tăiată... și atâtea erau tăiate... din dragoste... din arta... numai viața nu era tăiată... Acum, să vedeți dragoste revărsată... Se taie Planeta toată... Ca să se pună prostia și mojicia în frunte... în masă... roata după roata... A cui o fi, oare, fântâna Obedeanu, din Craiova? Că Obedenii nu mai au decât de privit, oda bucuriei... Eu cred că admiră
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
pachet, își insultă propriile victime, de pe micul ecran (toți revoluționarii erau trogolodiți și bețivani, toți morții - uciși de el, cu mîna lui! - erau niște derbedei). [...] Pelticul grizonat care ar fi trebuit să conducă emisiunea se hlizea complice la auzul enormităților revărsate ca o diaree de asasinul ce-i stătea alături."
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
trebui să săvârșească! Și câte clipe și câte zile grele vor trece cei ce vor locui orașele și satele. Oamenii vor alerga de la Răsărit la Apus și de la Apus la Răsărit, strigând de durere și lovindu‑și pieptul. Încă din revărsatul zorilor vor aștepta noaptea, spre odihna durerilor lor. Iar când noaptea va veni, se vor întreba dacă nu vor fi cumva cutremure de pământ sau vijelii până la răsăritul soarelui și ce moarte îngrozitoare i‑ar aștepta atunci. Pământul întreg, marea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al doilea roman, Anotimpuri, iar după război se editează romanele Flăcări (1945) și Întoarcerea fiului risipitor (1947), povestirile pentru copii Purcelul care-a ajuns boier (1945) și Ferma „Coțofana veselă” (1946). Urmează, după 1950, romanele Toate pânzele sus! (1954), Dunărea revărsată (1961; Premiul Academiei Române), Maria și marea (1973), Acea fată frumoasă (1975), romanele pentru tineret Ultima poveste (1956), O lume întreagă (1964), Al treilea pol al pământului (1971), cărțile de călătorie Al optzeci și doilea (1966), Oglinda retrovizoare (1970), La nord
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
ea masculinitatea ideală, virilitatea absolută. Rareori în literatura română erosul apare, ca aici, în plinătatea manifestărilor lui carnale, dar cu o atât de inocentă impudoare. După 1948 T. a reușit să se sustragă, în cele mai multe romane - o singură excepție: Dunărea revărsată - rigorilor realismului socialist, prin ocolirea „temelor majore”, a căror abordare implica, prin definiție, asumarea unei ideologii. Cea mai cunoscută scriere a sa, Toate pânzele sus!, e o aventură nautică, plasată la intersecția ultimelor două decenii ale secolului al XIX-lea
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
succes de public. Ele nu coboară în subliteratură, dar literaturizează convențional, reduc la manieră modul seducător al scriiturii autorului din primele sale cărți. Spre a satisface „normele” ideologice și spre a-și menține totodată formula proprie, T. înfățișează, în Dunărea revărsată, un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum observa S. Damian - urmărind „conflictul social [...] mai ales pe latura sa pitorească”, „înecând [...] tabloul muncii în valuri de reverie, nostalgică, desuetă”. „Regenerarea” morală a unei
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Florica Cordescu, București, 1945; Ferma „Coțofana veselă”, București, 1946; ed. București, 1991; Întoarcerea fiului risipitor, București, 1947; ed. (Fiul risipitor), București, 1970; Toate pânzele sus!, București, 1954; ed. I-II, postfață Valeriu Râpeanu, București, 1993; Ultima poveste, București, 1956; Dunărea revărsată, București, 1961; O lume întreagă, București, 1964; Al optzeci și doilea, București, 1966; Regiunea Galați, București, 1967; Oglinda retrovizoare, București, 1970; Constanța, București, 1970; Al treilea pol al pământului, București, 1971; Maria și marea, București, 1973; ed. București, 1992; Acea
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova. Limba românească Alexe Mateevici Limba noastră-i o comoară Limba noastră-i vechi izvoade. În adâncuri înfundată Povestiri din alte vremuri; Un șirag de piatră rară Și citindu-le'nșirate, Pe moșie revărsată. Te nfiori adânc și tremuri. Limba noastră-i foc ce arde Limba noastră îi aleasă Într-un neam, ce fără veste Să ridice slava-n ceruri, S-a trezit din somn de moarte Să ne spuie-n hram și-acasă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Un potop nou de cuvinte. Nu veți plânge-atunci amarnic, Răsări-vă o comoară Că vi-i limba prea săracă, În adâncuri înfundată, Și-ți vedea, cât îi de darnic Un șirag de piatră rară Graiul țării noastre dragă. Pe moșie revărsată. Vocabular: cazanii: predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie; carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice; vatră; comoară:grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
așa-numită dramă a înnoirii. Vasile Nisipaș (din Învățătorii) dezertează de pe frontul antisovietic, trecând în liniile rusești, mai târziu se întoarce în țară, iar după 1944 contribuie la construirea socialismului. În Dudică (1964), Salba de aur (1975) sau în Apele revărsate (1981), romane „țărănești”, abundă scenele cu ședințe interminabile, elogiind colectivizarea și fericirea generală adusă de „viața nouă” la sate. Până și erotismul cade sub incidența ideologicului. Ion Damian, protagonistul din Drum deschis (1960), își face autocritica pentru abaterile sale profesionale
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]