227 matches
-
balcanice; -țarul nu se gândea la eliberarea națională a popoarelor, ci numai la folosirea străduințelor lor de eliberare în scopul extinderii influenței sale politice; -protecția asupra supușilor creștini ai Porții era atu-ul diplomației țariste; -Rusia nu putea ignora tendințele revanșarde ale Turciei și Iranului, de vreme ce cea dintâi visa la redobândirea Crimeii și a Gruziei de vest, iar cea de a doua, a Transcaucaziei de est; -anii 20 ai secolului XIX puneau în fața Rusiei, ca problemă principală, regimul strâmtorilor, adică ieșirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pretinsele "drepturi ale omului", ignorînd însă caracterul periferic al aspectelor aflate în discuție, campaniile calomnioase la care sînt asociați profesioniștii trădării reprezintă o denaturare a spiritului documentelor de la Helsinki. Cei care manifestă indulgență față de acțiunile ce vizează să reactiveze mediile revanșarde, neonaziste, resimt o stranie vocație "umanitară" cînd trebuie să propovăduiască recrutarea forțată a muncii ieftine din alte țări, se lansează în practici care amintesc anii lipsiți de glorie ai "războiului rece"". Urmărirea disidenților este legitimată. Acțiunea continuă. Represiunea exercitată asupra
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a lui Andrei Oțetea, care tratează Basarabia ca teritoriu românesc; Viața politică în România, 1918-1921, elaborată de Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, în care se vorbește deschis despre anexarea Basarabiei. Inițiativele românești au avut un dublu tăiș. Perspectiva unor tendințe revanșarde ale statului român a provocat în RSS Moldovenească o campanie propagandistică de amploare pentru insuflarea antipatiei față de poporul român, văzut ca alt popor decât cel moldovenesc. Numărul de abonamente la publicațiile românești a scăzut dramatic, schimburile culturale au fost treptat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
numește Moldovenii. România. Rusia și politica culturală, dar Vasile Stati, într-un acces penibil de „patriotism”, trunchiază titlul cărții, pentru a nu-l pomeni întreg nici măcar odată pe parcursul articolului!). Îi reproșa că, în lucrarea sa, „propagă, în mod deschis, concepții revanșarde panromâniste”, că nu ia în seamă istoriile Moldovei scrise în „limba moldovenească” de Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin sau Ion Neculce, că a afirmat „fără pic de jenă” că cele mai remarcabile personalități istorice ale Moldovei sunt personalități românești
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre și Barthes, Compagnon citează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care menține prezent, împotriva tuturor evidențelor, adevărul din trecut. După același histerezis, întreținut de propaganda comunistă, Germania paralitică pare, în orice moment, gata să se ridice pentru a mărșălui în pas cadențat, a da salutul hitlerist și a redeveni "Germania revanșardă". Mai mult, crearea unei Europe a oțelului și cărbunelui / a pieței comune nu este în ochii marxismului decît constituirea unei super-fortărețe a capitalismului, ceea ce mai curînd trădează decît maschează dulceaga mistică social-democrată și creștin-democrată. Așadar, însăși inima acestei Europe pare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
timp recunoașterea capacității mediilor academice de a furniza personalități politice la vârf, ca și a rolului esențial al asociațiilor civice Constantinescu nu făcea parte din niciun partid, provenea din Alianța Civică cum reprezenta și un refuz implicit al oricărui program revanșard, câtă vreme candidatul Convenției fusese unul dintre cei aproape 4 milioane de simpli membri ai PCR (asemeni celor mai mulți universitari înainte de 1989). În ciuda a tot ce au afirmat detractorii săi, în frunte cu Ion Iliescu, care a mințit și în acest
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
münchenez" în Franța, atitudinea împăciuitoare a Angliei, abținerea americană -, măsurile inegale cu care a fost apreciată politica agresivă a diferitelor state europene, ineficacitatea Societății Națiunilor, lipsa unui sistem de securitate colectivă. Toate acestea au creat condiții favorabile promovării politicilor revizioniste, revanșarde și umilitoare pentru umanitate. Ele au deschis calea materializării intențiilor agresive ale unor personaje de talia lui Hitler și Mussolini. 2.2. Renașterea Germaniei. Conferințe și tratate sub semnul conciliatorismului Eliminarea constrângerilor impuse de sistemul de la Versailles în 1919, reunirea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
s-au făcut vinovați. Deși, să o precizăm imediat, Scholastique Mukasonga nu aruncă anatema asupra nimănui, păstrîndu-se, pe cît posibil, în zona descriptivului narativ, lăsînd interpretările și nerostirile pe seama sensibilității și înțelegerii fiecăruia. Notre-Dame du Nil nu e un roman revanșard sau revendicativ, nu cerșește milă, nu acuză direct și nu oferă soluții. Dincolo de tragedia colectivă se citește și drama individuală a exilului autoarei. O ființă care s-a smuls din rădăcini, chiar dacă nu și le-a rupt cu totul, va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
relațiilor dintre puterile victorioase în 1945, Hrușciov, pentru care "Berlinul occidental" era o sursă "pentru promovarea politicii agresive împotriva Republicii Democrate Germane, împotriva Uniunii Sovietice și celorlalte țări ale lagărului socialist" și un loc de unde Vestul "ațâță starea de spirit revanșardă în Germania occidentală și contribuie la învierea în această parte a Germaniei a organizațiilor și forțelor fasciste, reacționare" se pronunța pentru "o intervenție chirurgicală, adică să lichidăm statutul de ocupație al Berlinului", care între timp "s-a transformat într-un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o întreagă istorie a mentalităților încape între perspectiva entuziastă a celor 15.000 de ruble ale mătușii, cu care Gaev vrea să răscumpere livada, și cele 90.000 cât dă pe ea Lopahin, în final. Lopahin a devenit, din țărănoiul revanșard și fără simț social al multor interpretări, o voce obosită a rațiunii, a inevitabilității schimbării, a lumii care-și urmează cursul. Întreg actul trei, cel al vânzării livezii și al victoriei lui Lopahin, are ca temă muzicală, reluată ad nauseam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce va însemna comunismul, atît pentru o Rusie sugrumată de soviete, cît și pentru restul lumii, unde făcea ravagii. Să fie, oare, reacția de acum la puseul cvasifascist de la Viena străină de implicarea forțelor comunismului perdant, dar nu mai puțin revanșard după prăbușire? Cît de elocventă era, în aceste dimineți, înregistrarea unei voci vîrstnice, răgușită, dar visceral vehementă, a unui francez din Rezistență, ieșit, și el, în Saint-Germain-des-Prés, să se alăture protestatarilor scoși din casă de Haider! Rezistență care, ca și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dej întrupează perfect primitivismul bolșevic în variantă autohtonă. Lui revenindu-i decapitarea urgentă a țării prin suprimarea elitelor. Complexatului analfabet îi vine perfect la îndemînă să decimeze, numai și din rațiuni resentimentare, aptitudine pusă obligatoriu în serviciul, și el resentimentar revanșard, al nu mai puțin primitivelor forțe asiatice de ocupație. Etapele represiunii, consumîndu-se doar în cîțiva ani, îi ușurează dictatorului poziția în partidul încropit pe placul Moscovei din pleava societății. Și netezește, în durată, drumul comunismului local. Încercarea de a face
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decembriste. Așezarea abordării în parametri normali, neemoționali, plasează ultimele analize pe un palier al normalității, asta neînsemnînd renunțarea la franchețea primă a judecăților, cea care, de fapt, îi și impusese importanța, oferind, în schimb, liniștea sintezelor. În cazul unei subit revanșarde Franțe de stînga, deși situațiile unor progermani ca Céline sau Drieu La Rochelle, nu singurii, au cunoscut execuția morală și chiar radical fizică simplificînd datele oricum asumat simplificate de înșiși cei ostracizați revenirea liniștită la literatura lor excepțională a intrat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lege și ordine; pentru mai puțină birocrație și pentru reducerea intervenției statului; pentru retrocedarea regiunii Transcarpatia 2 (cedată URSS-ului în 1945) și realipirea ei la Cehoslovacia; pentru apărarea intereselor naționale cehe împotriva Occidentului (și, în special, împotriva presupusului spirit revanșard al germanilor și sudeților; pentru introducerea unor măsuri mai dure împotriva minorității rrome văzută ca o presupusă sursă de criminalitate și dezordine, atitudine rasistă pentru care partidul a devenit ulterior celebru 3. Începând cu primăvara lui 1991, retorica extremistă și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Astfel, Aliații victorioși au creat drum renașterii nazismului [1, p. 20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze. Incredibilele naivități au dus în scurt timp la război. Datorită subminării activităților sale de către țările revanșarde, în special de Germania, dar și din interior, de conciliatorii englezi și alții, Societatea Națiunilor și-a încetat activitatea în 1940 și a fost dizolvată în aprilie 1946. O altă instituție internațională de mare importanță, preocupată de securitatea regională, a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
s-a destrămat, după ocuparea Cehoslovaciei de către trupele germane. Mica Înțelegere s-a afirmat ca un factor de stabilitate politică în centrul și sud-estul Europei, militând în mod activ, ferm, pentru respectarea tratatelor de pace, anihilarea oricărei tentative a cercurilor revanșarde de a revizui tratatele de pace din anii 1919-1920, precum și de eludare a prevederilor tratatelor internaționale cu privire la înarmări. De asemenea, Mica Înțelegere s-a detașat de politica defetistă promovată de marile puteri de a accepta încălcarea tratatelor de pace de către
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a revizui tratatele de pace din anii 1919-1920, precum și de eludare a prevederilor tratatelor internaționale cu privire la înarmări. De asemenea, Mica Înțelegere s-a detașat de politica defetistă promovată de marile puteri de a accepta încălcarea tratatelor de pace de către statele revanșarde. Între altele, este vorba de Tratatul de la Saint-Germain, cu Austria, care conținea prevederi de preîntâmpinare a tendinței Germaniei de a anexa Austria [4, pp. 5-18]. Un obiectiv major al Micii Înțelegeri era menținerea și organizarea păcii generale. După încheierea tratatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și alte țări din Vest [5, p. 207]. Avertismente conform cărora revizuirea tratatelor va aduce războiul. Iluzia guvernanților Marii Britanii și Franței că politica de concesii va evita războiul Poziția conciliantă a Marii Britanii și Franței față de mărturii evidente ale agresivității puterilor revanșarde, cum a fost situația cu atentatul de la Marsilia din octombrie 1934, căruia i-au căzut victime Louis Barthou, ministrul de externe al Franței, fervent apărător al securității colective, și regele Iugoslaviei, Alexandru, a decepționat adânc opinia publică internațională. Mica Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
clauze va fi considerată drept un act ostil ... și menit să tulbure pacea lumii". Francezii au fost îngrijorați de aceste încălcări ale Tratatului de Pace, dar nu au ripostat energic [6, p. 73]. Pe aceeași linie a concesiilor față de țările revanșarde se înscriu demersurile pentru acceptarea cunoscutului plan al Directoratului în patru, propus de Mussolini, acceptat de MacDonald și salutat cu entuziasm de Adolf Hitler. Se dorea să se obțină și adeziunea guvernului francez, în ciuda opoziției unor importante cercuri și partide
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de asemenea au aprobat acțiunile puterilor agresoare a fost și Eduard Daladier, unul dintre semnatarii Acordului de la München (septembrie 1938). Datorită defetismului conducătorilor politici ai marilor puteri occidentale, după venirea la putere a lui Hitler, acesta a afirmat deschis politica revanșardă a Germaniei, între altele, pe baza principiului "spațiului vital", precum și printr-o politică economică agresivă de presiuni și de impunere a condițiilor proprii în cadrul acordurilor economice și comerciale cu alte țări. Trebuie menționat că marile companii occidentale au acordat credite
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
pornind de la explicații profunde, la nivel trei, bazate pe dezarticularea balanței de putere internaționale din sistemul interbelic și reafirmarea Germaniei ca mare putere, continuând cu cauze intermediare legate de ascensiunea extremei drepte pe fondul deprecierii economice și al climatului public revanșard în Italia, dar mai ales în Germania, și terminând cu rolul personalității lui Hitler, Stalin, Churchill ș.a.m.d. Similar, o explicație comprehensivă a intervenției militare din 2003 în Irak ar trebui să integreze, inter alia, factori legați de structura
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
etalări urbane, între intoleranții imobilelor colective și apologeții locuinței individuale, se stabilește totuși un consens pentru a face din reversul urbanismului progresist emblema tehnocratică a viitorului orașelor. Aceste dezbateri sunt prezentate în numeroase lucrări despre oraș, adesea pe fondul exhumării revanșarde a principiilor unui urbanism culturalist, până atunci ironizat de moderniști. Urbanismul modern nu a fost cruțat de suflul contestației șaizecioptiste*. Critica făcută de mișcarea din mai 1968 societății de consum în numele "vieții adevărate" însemna denunțarea orașului-bidon și a posturii savante
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fi dificil de realizat. Exemplul Statelor Unite ale Americii era bazat pe o cale comună și pe eforturi susținute, dar Europa era împovărată de trecutul ei. Dezarmarea nu constituia pentru Iorga un element abstract, dar a pus totuși întrebarea următoare: "Are colți?" Existau revanșarzi plini de ură și alții care erau puși pe jaf. Nu se ajunge la dreptate socială prin dezarmare, dar prin dreptate socială se poate ajunge la dezarmare", conchidea Iorga 171. Suspiciunile lui față de Germania îl obsedau. Atunci cînd, la Rapallo
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]