876 matches
-
depozite, sucursale și filiale, poziția pe piață etc. Analiza variabilelor de stoc din bilanțurile sectoriale ale economiei (active și pasive ale firmelor financiare, firmelor nonfinanciare, gospodăriilor, guvernului și subsectoarelor acestor sectoare), precum și bilanțul agregat consolidat al economiei pot contribui la revelarea legăturilor intersectoriale și pot furniza informații semnificative privind adecvarea structurii financiare și asupra posibilităților instabilității financiare. Analiza bilanțului se focalizează asupra determinanților și evoluției stocurilor de active și pasive, precum și asupra șocurilor posibile ale variabilelor de stoc, care pot declanșa
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
i la urmă, u mut (oiu)” (Fl. Ilioasa, 1939: 46). XIV. Problema stilului Această problemă nu cunoaște o prea mare dezvoltare teoretică, dar Papadopol surprinde două aspecte esențiale ale acestui concept complicat: caracterul de unicitatea ce-l conferă persoanei și revelarea acestui caracter nu numai la nivelul limbajului individual, ci și la nivelul literaturii în general: „nu le îmbogățiți [elevilor n.n. M.S.] - prin urmare vocabularul cu o nouă abstracțiune, în stare să-i rătăciască prin subordonatele ei, ci faceți-i să
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
estetica hegeliană, cunoscută fie direct, fie prin intermediari francezi. Delimitată net de știință, care se dedică utilului, arta se bazează, în concepția criticului român, pe principii absolute, deduse din evoluția literară. Situată între percepție și inteligență, ea are ca scop revelarea unei „aparințe frumoase”, a unei „forme a idealului”, pe care o ia din lumea înconjurătoare. Manifestare a spiritului omenesc, arta nu este imitație, ci creație, iar influența ei socială e mare, teatrul mai ales fiind un mijloc de educație. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
raționalitatea universală centrată pe subiect și întemeiată pe teorie”) cu unul nou, al raționalității practice. Noul chip al raționalității „nu elimină logosul, ci mai degrabă îl reconfigurează cu ajutorul practicii comunicative, în care cerințele rațiunii devin efective prin critica, articularea și revelarea orientată pe praxis” (Schrag, 1999, p. 237). Abordarea integrată a curriculumului și varianta concretă a temelor cross-curriculare (numite uneori, nu întâmplător, teme transversale) se încadrează, credem, în orientarea acestuia ca praxis. Din multe puncte de vedere, curriculumul ca praxis este
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
lucru, să rămâi la ea ceasuri în șir Ă nu, chiar și ultimul animal e mai aproape de adevăr decât omul” (I, 97). Așadar, nu opera îl interesează, ci doar mântuirea. Cum salvarea nu-i este posibilă, nu-i rămâne decât revelarea sau instituirea ființei. Prin urmare, nu este vorba de criza ori de critica modernității. Nu modernitatea e în discuție, ci omul, condiția lui de ființă fără sens, căzută, din ființă, adică din adevăr, din Dumnezeu, în istorie. Dacă e calcul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
platitudini și amendează câteva vechi păreri care circulă în legătură cu prozatorul nostru. Transcriu aici o frază a lui Ungheanu care-mi pare esențială: „Mihail Sadoveanu descoperă acel fel de conflict și spațiu pe care l-am numit convențional londonian, deschizând prin revelarea unei geografii umane, nesesizată de precursori, largi porți unei proze eliberată de ticurile intrigii sentimentale și ale solilocviilor psihologice” (subl. n.). Stilul lui M. Ungheanu e un stil rezistent și dur, fără suplețe, dar cu ascuțișuri de silex. UN PEDAGOG
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a Vechiului Testament, este timpul lui Dumnezeu-Tatăl de la Adam la Noe. Atunci, oamenii trăiau după legile trupului, în frică și în sclavie. Cea de-a doua, vârsta grației divine, a Noului Testament, este timpul Fiului: el ține de la Elizeu până la revelarea lui Hristos; în cursul acestor veacuri, oamenii trăiesc după trup și spirit în credință; o a treia epocă, decurgând dialectic din cele două precedente, se deschide pe timpul monahismului sfântului Benedict: timpul Sfântului Duh care va fi trăit în milostivire în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trăiesc dacă tot trebuie să mor, eu Michel de Montaigne - și o și știu, dat fiind că am experimentat îndeaproape acest adevăr devenit de atunci nu atât o seninătate cât o proximitate crescută. Accidentul nu-i o reconciliere, ci o revelare; nu o pace dobândită, ci o declarație deschisă de război. încă de la vârsta de douăzeci de ani, Montaigne afirmă că experimentează corporal acțiunea morții asupra lui: începutul declinului, anunțarea sfârșitului. Această problemă n-a fost niciodată rezolvată în timpul vieții. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâlnește în cuvântarea la Întâmpinarea Domnului. V. știe să umanizeze lumea divină, apropiind-o de înțelegerea populară. În partea a doua a Cazaniei miraculosul hagiografic și extazul religios nimbează protagoniștii „jitiilor” - sfinții, ca instrumente pământene de luptă și jertfă în revelarea adevărului creștin. Biografii legendare și date istorice se îmbină în predicile ce povestesc viața lui Simion Stâlpnicul, faptele împăratului Constantin în apărarea creștinilor, prezența apostolilor Petru și Pavel în timpul lui Nero, caznele Sfântului Gheorghe sub împăratul Dioclețian ș.a. Legenda sfântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
mult, îl ridiculizează punându-l în ipostaze care scot în relief iluzionarea neroadă, ignoranța, așteptările și frământările vane, întreg comicul situației îndrăgostitului naiv. Metamorfoza de la imaginea purității virginale a sorei medicale de care se îndrăgostește militarul cu termen redus la revelarea brutală a adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber este trăită cu înfrigurare de personaj și cu evidentă satisfacție a persiflării de narator. Capacitatea de a fixa o psihologie și de a reface discursul interior al personajului, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
își povestește propriile experiențe sexuale. Această predilecție pentru tematicile de ordin sexual se poate explica parțial prin pierderea influenței literaturii, care o face să apeleze la ingrediente din ce în ce mai picante pentru a face să se vorbească despre ea: violență, erotism, rasism, revelarea unor secrete... Există însă și un avantaj: operele literare au menirea să arate ce trebuie să-i preocupe pe contemporanii lor, forțele care circulă în lumea care-i înconjoară. Literatura nu trăiește într-un turn de fildeș. Istoria demonstrează că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
pe acest tată irațional. Invenția dublei paternități Îi Îngăduie lui Marcion să renască În chip de om liber. Harnack a arătat că cel mai frecvent cuvînt din scrierile lui Marcion (și dintr-ale lui Luther) pare a fi novum, „nou”. Revelarea unui Dumnezeu nou aduce după ea un „nou legămînt”, revelînd o „viață nouă”, o „dărnicie nouă”, o „Îmbelșugare nouă”53. Vestea cea bună (euangelium) constă În răsturnarea valorilor pervertite ale unei lumi vechi și În Înlocuirea lor cu noile valori
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dă Taubes afirmației lui Hegel din 1802 (Glauben und Wissen) potrivit căreia Dumnezeu ar fi murit. Hegel Însuși este un ioachimit: aparține tradiției milenariste și Își concepe propria filozofie ca pe ultima posibilă. Taubes subliniază rolul jucat de Reformă În revelarea forțelor istoriale autentice. Pentru el, Münzer este un teocrat revoluționar, ca și Profeții Vechiului Testament. El urmărește să instaureze Legea lui Dumnezeu pe pămînt, prin violență și subversiune. Dimpotrivă, Luther este un marcionit moderat, ușurat să lase În seama statului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
povești ("Hospitalitas Deo grata. Baucis și Filemon fabula docet hospitalitatem ac frugalitatem Deo gratam esse..." scrie în secolul al XVI-lea Georgitus Sabinus). Ovidiu, moralizat și creștinat, a făcut din Filemon și Baucis o imagine a poporului evreu în așteptarea revelării lui Dumnezeu (coliba fiind imaginea bisericii creștine). Se spune că acești doi oameni cumsecade au fost transformați în arbori, care au durat multă vreme: pentru a arăta că reputația oamenilor de bine este ca un copac nemuritor, din care fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a morții, a sinelui ca sine, ia forma unei inițieri într-o serie întreagă de încercări, punctată de o serie întreagă de transgresiuni care favorizează ritualul morții inițiatice 178. Dacă să fii inițiat înseamnă să înveți să mori, aceasta înseamnă revelarea condiției umane. Moartea simbolică pregătește renașterea la capătul unei lungi gestații, de la peștera lui Calypso până la sosirea sa în Itaca. "Ulise se trezea în patria sa". Această trezire este un preludiu pentru o nouă naștere după un ultim somn. Este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
socialisme africane" care se impuneau în aceeași perioadă. Abordarea metodică bazată pe recentrarea analizei atât asupra procesului de muncă și de producție, cât și asupra inegalității privind accesul la bunuri și resurse (de subzistență, de prestigiu, matrimoniale) duce imediat la revelarea raporturilor de dominare, cu precădere a celor care se exercită în cadrul rudeniei "reale", simbolice sau metaforice. Examenul conținutului material al raporturilor bărbați / femei și primul născut / frații mai mici îi permite lui Meillassoux (și celor pe care-i inspiră ulterior
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
simplității ce corectează trăirea umană, Debussy tinde spre misterul identificării sale cu muzica Universului. Credința aproape mistică în capacitățile expresive ale muzicii nu conduc actul creativ al compozitorului francez spre o simplă descriere a frumuseții reale a acesteia, ci spre revelarea „lumii de dincolo”, evocată prin graiul inefabilului. Revelația descoperirii muzicii javaneze, cu ocazia Expoziției Universale de la Paris din 1889, va redirecționa în mod definitoriu traiectoria creației componistice a lui Claude Debussy. Astfel, sonoritățile rezonante și complexitatea structurilor poliritmice ale percuției
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau mici nuvele care mobilizează personaje din lumea spitalelor (medici și bolnavi), dar și din afara acesteia, din mediul citadin provincial și din cel rural, cu oameni ale căror „dureri înăbușite” sau episoade biografice dramatice sunt examinate compasiv, cu preocupare pentru revelarea demnității umane și, în legătură cu aceasta, a condiției feminine. Prin Ultimul Mușatin (1984), roman istoric care îi evocă, de fapt, pe ultimii doi Mușatini - Alexandru Iliaș și fiul său, al cărui destin fără noroc e schițat succint -, P. dă o lucrare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
fost așadar luată prin surprindere de noile tehnologii. Încă din 1936, papa Pius al XI-a consacră cinematografului o enciclică, Vigilanti cura; succesorul său, una televiziunii, Miranda prorsus, în 1957: "Așteptăm de la televiziune consecințe de cea mai înaltă importanță prin revelarea tot mai strălucitoare a Adevărului pentru inteligențele credincioase. S-a spus că religia este în declin, dar, cu ajutorul acestei noi minuni, lumea va vedea triumful grandios al Euharistiei și al Mariei" (Pius al XII-lea). Biserica a îmbrățișat secolul vizualului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în revelarea sensibilităților fiecărei epoci, un avans față de istoria ideilor și chiar a evenimentelor? De ce e mai bine să mergi într-un muzeu de artă contemporană decât într-o bibliotecă publică de informare pentru a intercepta semnele prevestitoare ale schimbărilor de mentalitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în puritatea sa primară, atunci când era una cu realitatea, în fapt, muncă de anamneză 64. Comunicarea, semnificația, privesc numele proprii utilizate ca nume comune, limbajul degradat; economia de limbaj înseamnă semnificant, literă moartă, "[...] scriitură pură, hieroglifică, în așteptarea descifrării, a revelării adevărului său, pe care viața subiectului i-o va acorda" (tr. m)65. Numele propriu sacru aparține istoriei sacre, pe când numele comun sau numele propriu oficial, timpului istoric. (Ceea ce amenință aceste nume este reificarea: numele devin lucruri.) "Fericita credință" în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade"60, Sorin Alexandrescu găsește fantasticul în "prezența neștiuta a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
expresii: a doua oară, expresie aparent banalizată printr-o excesivă uzură, și deci profanizare a limbajului, dar care păstrează totuși, bine camuflate, fragmente dintr-o revelație primordială"78. Oricum, intenția mărturisită a lui Eliade este de creație, în sensul de revelare a "unor lumi paralele Universului cotidian unde ne mișcăm"79, iar preocuparea majoră (mărturisită) este salvarea de istorie ("simbolul, mitul, ritul - arhetipurile"80), atât în lumile arhaice ale istoriei religiilor, cât și în cele ale "literaturii fantastice", definită nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
camuflajului mă obsedează pentru că nu mă hotărăsc s-o adâncesc, adică s-o prezint sistematic și s-o discut pe planul care îi este propriu, cel al meditației filosofice". (Mircea Eliade, Jurnal) "Irecognoscibilitatea, camuflarea și uitarea (precum și opușii lor, recunoașterea, revelarea și amintirea spirituală sau anamneza) sunt cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultuoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade". (Matei Călinescu, op. cit., p. 148) Despre povestirea Ghicitor în pietre I. P. Culianu afirma că este centrul inefabil al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ruptura de nivel, trecerea de la un fel de a fi la altul 333, de la profan la sacru, de la istoric la mitic. Universul pe care îl fundează nuvela, "noua specie de realitate care mi se dezvăluie citind "aventura" lui Gavrilescu", crearea/revelarea unor lumi paralele "Universului cotidian în care ne mișcăm", asemănarea, din punctul de vedere al posibilității de a fi "o lume "reală"", cu un mit polinezian sau nord-american sunt lucruri citate de fiecare dată când se interpretează nuvela La țigănci
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]