402 matches
-
fenomenelor respective, îndreptățesc o serie de atitudini revendicative. Alteori însă, într-o măsură apreciabilă, stările respective sunt rodul unor speculații. Spre exemplu, pe fondul unor procese reale de poluare a apelor Tisei, în iarna anului 2000, o serie de atitudini revendicative exagerate au tulburat temporar nivelul relațiilor de bună vecinătate dintre România și Ungaria. Cu o marjă alternativă de aproximație a contaminării radioactive a aerului și a poluării chimice a apelor Dunării, relații destul de tulburi caracterizează situația părților română și bulgară
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
un idol. În sensul negativ, jucătorul vedetă își arogă pe nesimțite drepturi speciale, iar pe teren caută să se remarce personal cât mai mult în detrimentul echipei. Uneori el devine liderul unui grup de jucători - adesea mai puțin valoroși, dar permanent revendicativi - împingând echipa spre dezmembrare. Uneori chiar antrenorul contribuie la formarea unor trăsături negative ale vedetei, făcând observații energice echipei și jucătorilor obișnuiți, dar menajându-l pe jucătorul de valoare. Pentru a înfrâna manifestările negative, antrenorul va începe prin a da
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
o mai echitabilă împărțire a veniturilor și respectarea unei politici de „discriminare pozitivă” din ce în ce mai evanescente. Criza finală din 1989-1991 reflectă în mare măsură această dublă insatisfacție, atât a intelectualității tehnice, cât și a muncitorilor, punând în evidență cei doi poli revendicativi, al eficacității și al justiției. INFORMARE/ DEZINFORMARE în universul leninist și stalinist, noțiunile tradiționale de adevăr și de minciună nu există. Enunțarea oricărui adevăr este comandată numai de imperativele ortodoxiei* ideologice și a liniei politice a momentului. în regimurile comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a poporului. în realitate, acestea rezultă din mesajele radiotelegrafiate trimise de la Moscova și care cer să se facă totul pentru a ajuta, oricât de puțin, „patria socialismului” aflată în primejdie. La 25 iunie, Fried primește ordinul de a organiza greve revendicative în mediile muncitorești și refuzuri de rechiziționare în cele țărănești. La 30 iunie, IC cere manifestații, greve și sabotaje. în aceeași zi, la ieșirea din ședința cu Molotov și Beria de la Kremlin, Dimitrov notează că „situația este nemaipomenit de tensionată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914, există patru modele sindicale. Modelul trade-unionist, apărut încă din anii 1830, în Marea Britanie, se bazează pe acțiunea revendicativă, organizată pe ramură profesională, cu dorința de a dobândi drepturi recunoscute de lege. Trade-Union Congress (TUC), apărut în 1868, decide în 1899 să se înzestreze cu o reprezentare politică, the Labor Party, pentru a obține de la parlament votarea legilor sociale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu patronatul, incompatibilitatea mandatelor politice cu cele sindicale, acțiune în scopul abolirii condiției salariale. Acest model este supus unor puternice tensiuni între un discurs revoluționar și, în teren, o practică a negocierii. înainte de 1914, teza priorității acțiunii politice asupra activității revendicative, și, deci, a partidului asupra sindicatului, este frecventă la socialiști, în special la francezul Jules Guesde sau la germanii Karl Kautsky și August Bebel. Ea este reluată de Lenin*, care subliniază utilitatea sindicatelor ca mijloc de educare a maselor. în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război. Aleksandr șliapnikov, singurul muncitor din grupul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale cărui direcții le urmează - linia „clasă contra clasă”, care duce la confruntări violente cu forțele de ordine, și politizarea sistematică a grevelor -, antrenând prăbușirea numerică a efectivelor. în 1931, la cererea ISR, CGMU se investește mai mult în acțiunea revendicativă. începând din vara lui 1934, politica frontului popular* autorizează o apropiere între CGM și CGMU, ajungându-se, în martie 1936, la reunificarea lor în cadrul CGM. La început benefică pentru ex-confederați, unificarea îi favorizează pe ex-unitari, foarte activi în timpul grevelor din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Subminarea și compromiterea treptată, dar sigură, a structurilor formale. Aici intră instituirea unor norme comportamentale care conduc la restricția voluntară a randamentului, la opoziția pasivă sau la sabotaj. Alteori se recurge la ostilitatea grupală deschisă prin forme sindicale cu caracter revendicativ. Greva constituie unul dintre mijloacele cel mai frecvent utilizate în acest scop. Într-o asemenea situație intră în funcțiune un fenomen foarte interesant: normele de randament impuse în urma unor revendicări sindicale nu sunt informale, ci tot formale, pentru că provin de la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
între ele. Sindicaliștii au o concepție noncontractuală asupra negocierii. Pentru ei, protocolul de negociere nu este decât un armistițiu ce poate fi oricând pus în discuție; acordul nu este niciodată definitiv, iar negocierea este, de fapt, o continuare a manifestărilor revendicative. De aici decurge cu necesitate strategia în zig-zag la care apelează (colaborează cu patronatul, dar le zic muncitorilor că nu o fac, stigmatizează acordurile, dar le semnează, trec cu mare ușurință de la un „da” la un „nu” sau invers, acordurile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a fost de altfel unul dintre autorii remarcați cu prilejul Întâlnirii de la Dakar din 1974, care a avut ca temă „Negritudinea și America Latină”. În Brazilia, pe urmele lui Mario de Andrade, s-au dezvoltat o coregrafie și un teatru specific revendicative, care afirmau valorile negre, cu dezbateri foarte asemănătoare celor care au agitat mișcarea negritudinii. Aceste dezbateri au avut loc În special ca urmare a apariției tezelor lui Paulo Freire privind specificul afro-brazilian. Astfel, cântărețul Gilberto Gil Îi Îndeamnă pe negri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
încercare tocmai responsabilitatea lor în ceea ce privește schimbarea regimului în 1938, ceea ce ar fi putut fi ușor interpretat drept un eșec manifestat al sistemului partidelor "istorice". Tocmai împotriva acestei demisii politice programul Frontului Național Democrat elaborat de către comuniști în 1946 concret, radical, revendicativ, reparator, chiar național uneori, proclamând libertatea inițiativei economice și urgența reformelor, cerând distribuirea imediată a pământurilor către țărani și ștergerea completă a datoriilor agricole se constituia ca o abilă operație de expropiere a vocației democratice a partidelor istorice 16, mobilizând
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
alegeri aveau să fie trucate în și mai mare măsură decât toate cele care le-au precedat. 7 V. Eugen WEBER: "Studenții și absolvenții români, înfruntând problemele inerente ale dezvoltării unei clase educate într-o societate needucată, formau un grup revendicativ, de nemulțumiți cronic... Între cele două războaie, ei au îngroșat rândurile tuturor mișcărilor radicale și naționaliste". În ediția Hans ROGGER, Eugen WEBER, The European Rights, Widenfels and Nicholson, Londra, 1965, p. 514. V., de asemenea, Eugen WEBER, The Men of
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
modificările teritoriale ar fi realizate pe cale pașnică, Ungaria a mediatizat că interesele britanice nu sunt prejudiciate, fiind vorba de zone din Europa centrală și de sud-est. Pe de altă parte, în cazul izbucnirii unui conflict militar cauzat de aceleași cereri revendicative, Budapesta a avut ca obiectiv neutralitatea Marii Britanii, încercând să semneze un pact pentru securitate în vestul Europei, însă fără nici o mențiune privind restul continentului. 3. Cercurile industriale și financiare britanice aveau mari investiții și interese în Ungaria, care, din 1938
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a fost expandată pentru a-i cuprinde pe toți românii transilvăneni, indiferent de starea lor socială, ideea unității politice a tuturor etnicilor români într-o singură formațiune politică nu era încă formulată și, ca atare, nici nu exista pe agenda revendicativă a liderilor ardeleni. Conștiința națională modernă - a cărei aspirație finală consta în unirea tuturor etnicilor români într-o entitate politică autodeterminată, organizată politic în propriul său stat național independent -, avea să irumpă sub forma doctrinei naționaliste din conștiința națională premodernă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Hobsbawm (1990, p. 9), conferindu-i astfel greutatea unui consens definițional cvasiunanim împărtășit. Raportându-ne la această definiție, este clar că platforma ideatică și politică a Școlii Ardelene nu poate fi considerată ca exprimând o ideologie naționalistă. Aceasta întrucât solicitările revendicative ale Școlii Ardelene nu urmăreau congruența dintre entitatea politică și cea națională, ci doar reprezentarea "națiunii" române - căreia i se refuza statutul de națiune politică, recunoscută fiind doar în calitatea oficială de "națiune tolerată", sau, periorativ, numai în cea de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de plecarea sa la Viena, unde a fost solicitat să se prezinte pentru a da seama în fața autorităților imperiale pentru acțiunile sale revendicative - în urma căruia avea să fie mazilit, fostul episcop luând calea surghiunului roman - Micu-Klein a convocat un sobor a cărui alcătuire era "cu totul senzațională pentru acele timpuri" (Blaga, 1995, p. 32). Alături de clerul unit a fost invitat să ia parte
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de natură tradițional-feudală. Pe de o parte, suplicanții revendică drepturi pentru întreaga românitate transilvăneană, pe care însă continuă să o conceapă stratificat, după modelul feudal al societății stărilor. Iată conținutul expres al celei de-a treia cerințe cuprinsă pe agenda revendicativă a Supplex-ului din 1791: "Clerul acestei națiuni credincios bisericii orientale, fără discriminare dacă gândește sau nu în toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea și nobilimea și plebea, atât cea orășenească, cât și cea rurală, să fie socotită și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină a restituțiilor, în care petiționarii (clerul, nobilimea, orășenii și militarii români din Transilvania) au fost forțați să își deradicalizeze programul revendicativ. Reformulându-și solicitările în lumina unui realism pragmatic, elita românească a urmărit să ajungă la un compromis cu sistemul feudal al națiunilor politice transilvănene, în tentativa lor de "salvare a minimului" ce mai putea fi salvat din beneficiile reformelor iosefine
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan, 1984, p. 428). Descoperindu-și trecutul, românii și-au articulat o memorie colectivă care a stat la baza construirii unei identități naționale înzestrată ulterior cu o platformă naționalistă al cărei nucleu revendicativ a fost ideea unirii politice a românilor într-un singur stat-națiune. Desigur, prin "arheologia istoriografică a trecutului", cărturarii români au "descoperit" artefacte îngropate în trecut din care, printr-un efort imaginativ motivat ideologic, au edificat proiectul națiunii române. Procesul de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suscită un răspuns imediat în acest context este dacă ideea unității politice a tuturor românilor sub același sceptru al autorității este derivată de către membrii Școlii Ardelene din ideea unității etnico-teritorială. Răspunsul este unul negativ: nicăieri în scrierile lor istoriografice și revendicative pe plan politic (cele două planuri sunt în mare măsură superpozabile) membrii Școlii Ardelene (cu excepția notabilă a lui Budai-Deleanu) nu merg până la consecințele ultime ce derivă din ideea unității etnico-teritoriale, și anume dezideratul uniunii politice. Pasul acesta, de ducere până la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Prin acest joc nominal, se operează o suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic. Tema unității politice poate fi reperată în textele școlare într-o formă mai degrabă aluzivă decât explicită, revendicativă și programatică (așa cum devine ea în climaxul mișcării pașoptiste; a se vedea proclamația-manifest Dorințele Partidei Naționale din Moldova, care revendica explicit "Unirea Moldovei cu Țara Românească" [1883, p. 31]). De exemplu, Albineț sugerează utilitatea uniunii politice, care, dacă s-ar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a secolului al XIX-lea, teza simplă a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic cărturarii Școlii Ardelene nu mai era suficientă. Simpla afirmare a continuității populaționale în epoca post-aureliană nu mai putea satisface imaginarul politic al românilor, din ce în ce mai revendicativ în direcția articulării statale și a unificării politice. Astfel, încă de la I. Heliade Rădulescu (1861) este detectabilă configurarea tezei continuității statale a românilor. Motivat de același desideratum politic, N. Iorga a elaborat teza "Romaniilor populare", iar Programul... din 1975 a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1994, p. 84; Cristescu et al., 1994, p. 30). Avem astfel o unificare revoluționară a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza cărora au fost redactate manualele alternative. Programa școlară de Istorie pentru clasa a XII-a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
calificare inferioară, dar cu un anume grad de școlarizare. b) Prezența predominantă a muncitorilor obișnuiți a caracterizat, în schimb, conflictele care au avut loc în timpul fazei mobilizării extinse, începute în toamna anului 1968. Noile forme de conflicte și noile conținuturi revendicative au pornit, în mare parte, din rîndul muncitorilor obișnuiți. Mișcarea conflictuală 3) Aceste observații, importante în sine din punctul de vedere al participării politice, se încadrează pe direcția celei de-a treia teorii, destul de influente, a mișcărilor sociale, cea elaborată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]