568 matches
-
căldură mare“ a „istoriilor“ moderne / contemporane, «de râs torid murim / dar nu ne strică», pentru că de «mâine construim / o Troie nouă», în vreme ce «Harap Alb ridică / pinul de card [...] / pierdut de Afrodita autohtonă.» (p. 63), în vreme ce «și așa poate vorbi deșertul», reverberând în timpane «vocea unui curcubeu mahmur» (p. 70), până «vitraliul în viu se sparge» și «revolut nisipul rage / pe crinolina din catarge» (p. 72), până «ne scuipă armii de parfum / și-nfloare ghilotina vastă / în cutremurul lui cum, / cu neanturi ca
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
creator de literatură umoristică. Inventează un stil și un „mecanism comic” în care aproape fiecare cuvânt e îmbibat de umor. Umorul lui Schor nu este de o singură folosință, ca un banc, terminat odată cu poanta și cu râsetele. Umorul schorian reverberează mult după lectură, te pune pe gânduri. Te îmboldește la meditație. Varietatea procedeelor folosite de Schor pentru producerea umorului și stârnirea râsului merită cercetate mai pe larg decât permite spațiul acestei pagini. M-aș gândi să revin. Merită. Schor e
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]
-
cu el. "mi-e dor de o fluturare de aripă aprind jarul în lutul hămesit amirosind a fum ard încet umbrele” (În golul brațelor e forma Ta) Din mistica experimentată, Sorin Micuțiu alege interiorul curat și frumos, alege să-l reverbereze precum mitul elin al lui Amfion: “Amfion cântând, zidurile cetății cresc, cărămizile așternându-se singure.” Întocmai Sorin Micuțiu în poezie. Întocmai. Cristina Ștefan, nov, 2014 Referință Bibliografică: SORIN MICUȚIU - Visul continuă... / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
parfumată cu dorințe, acel drog al fericirii care îmbăta sufletele și le dădea forța zborului. Melodiile și ritmul horei, când lent, când săltăreț, cu pași sincopați, mințiți, strecurate-n unduiri de șolduri și țesături de glezne, sclipeau în irizații mirifice, reverberate în sufletele îmbătate de fiorii misterioși ai plăcerii. În pantaloni scurți și cu bască albă pe cap, mă plimbam prin mijlocul horei sau în afara ei. Priveam atent, cu ochii bulbucați și mâinile la spate...Îmi plăcea să observ fețele tuturor
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
referențial, așa cum se întâmplă de multe ori, cele două coordonate (spațiu, timp), cele două entități, se încarcă și se reîncarcă semantic, de fiecare dată, relativizând cronotopul textului. Potrivit cu mișcarea “labirintului lăuntric”, înclinat spre hiperbolizări, spre deformări caricaturale, timpul și spațiul reverberează în același puzzle atotcuprinzător (cf. p.79 și urm.). Subcapitolul Scriitura istoriilor personale îi prilejuiește lui Dorin Murariu întocmirea unui interesant tablou al jocului identității, unde se poate urmări amestecul neîntrerupt dintre autobiografic și fantastic, dintre tonul buf și cel
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
aerul care mă atrage spre un loc anume ... și dintr-o dată rămân într-o nemișcare totală. Cred că nici nu mai respir de fapt nu mai exist în clipa aceea. Devin sunet și lumină ... mii de culori vibrează în mine reverberând în sonorități care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta și alta ... într-o derulare care nu mă amețește ci mă face să vibrez intrând într-o mare a culorilor și sunetelor. Nemișcarea mea ... nu este nemișcare
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
Lovind cu coada sa bătută în oțel și solzi. Orbite ce se contopesc în traiectorii rituale Oceanul cu parfumul său tălăzluind trireme Ridică norii pe fruntea munților topiți în cer Acolo e Leviathanul, sfidând imensitatea fără vreme Adâncul și înaltul reverberând cupole de eter Referință Bibliografică: Leviathan 3 / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 446, Anul II, 21 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LEVIATHAN 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354683_a_356012]
-
acestor mirifice pasteluri, învăluite în borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
și de priceperea partenerului său, maestru în arta de a face dragoste, de controlare, stimulare și de punerea în valoare a simțurilor, creând acea armonie dintre ei, de parcă erau într-un continuu vals. Nu numai corpul îi vibra, ci îi reverbera întregul suflet. Fiecare simț era pus în mișcare și stimulat la maximum. Cum se simțea ea în acele momente de bucurie senzorială? De parcă s-ar fi aflat într-o poiană plină cu verdeață și culoare, în plină lună mai, când
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamnă târzie acolo, acasă, la mine-n Ardeal.” (Toamnă, acasă, la mine-n Ardeal). O subtilă asemănare cu poezia coșbuciană, ori chiar reverberând accente din lirica lui O. Goga: „E ger și în soba-nvechită de timp... lemne ard/ Trosnește de doruri grădină, zăpezile-o-ngroapă/ Din lacrimi de cer înghețate privirea-mi se-adapă/ Și-un lujer de floare uscată zăcând sub
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
acestor mirifice pasteluri, învăluite în borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica Stroia, autoarea versurilor de borangic, se dovedește un autentic talent poetic, ce reușește să
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
mari deosebiri de stare, de manifestare, de transmitere. Când unii oameni emană iubire către o floare, ea răspunde. Aerul se încălzește și strălucește. Șiiii este molipsitor... florile din apropiere strălucesc și ele și copacii și iarba... auzi și sunete care reverberează în tine. Iar când ating cu mâna o floare și o„mângâi” este și mai frumos... explodează totul de atâta iubire. Numai pe Pământ se întâmplă asta pentru că aici există flori, și copaci și multe animăluțe și multe, multe frumuseți
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare că se scurge dintr-un pocal cu miere, atât de blândă și aurie este.Se aud pași... și, deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze foșnitoare în liniștea adâncă a pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă de porumbar ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
aude / Din adâncuri / Noi, noi, noi...// Străină mi-e poezia mea” (Străină). Trecerea de la „eu” la „noi” reprezintă o etapă importantă. Autorul nu se mai mulțumește cu acel monolog în surdină, menit să-i astâmpere orgoliul liric, ci trimite semnale, reverberate-n ecouri, spre ceilalți, „noi, noi, noi”. Și feed-back-ul nu întârzie să apară. Poetul are deja „revelația orizontului”. Dincolo de care, poezia lui se face fluture în căutarea pajiștilor unde explodează culoarea și parfumul. Trepte, pași desculți și păsări de foc
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
ți-o poate transmite la simpla lectură, așa încât, ești nevoit să nu mai lași cartea din mână ca să nu întrerupi vraja, misterul, magia născute din lucruri cunoscute și necunoscute, mărturii pierdute și regăsite, ecoul vocilor care încă mai stăruie primprejur, reverberând înaltele spații la care ai vrea să accezi, o dată cu personajele evocate. Și pentru că nimeni nu știe a reda mai fidel tăcerile pline de tâlc, ezitările, atmosfera rurală din Siliștea-Gumești, lumea satului moromețian, așa cum a fost ea odinioară, pe vremea când
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
său, doza pronunțată de nostalgie, dar și subtilitatea umorului din unele versuri ale sale, toate acestea constituie armele unei prize de necontestat la public. Poetul novăcean adună, între paginile cărților sale, simțirea acută sau gravă a poporului român, creația lirică (reverberând nuanțe evidente epico-dramatice) derulându-se spectral între momentele cheie ale vieții pământene: nașterea, pruncia, adolescența, maturitatea, senectutea și, inevitabil, moartea, căreia i se dedică o epopee aparte, abundând în ritualuri (pre/neo)creștine, bocetul cu valențe imemoriale, dar și dureroasa
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE – 9 IUNIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360532_a_361861]
-
situează întru natură, nu o privesc din afara ei,iar cum este Cornel Vana o și modelează apropiindo de firea lui și-a lumii.Pictorii aceștia integrează natura și culorile ei în propria lor natură de pe pânză,finalizând o vibrație ce reverberează prin arpegiul culorilor în sufletul privitorilor.Căpița de fân (Vezi lucrările lui Maria Cristea )nu poate fi decât o turlă de catedrală a naturii cu vârful înfipt în albastrul cerului, precum turla bisericii lui Octavian Popescu.Floarea Bulduș simte nuanțele
LUMINA MUNTELUI ÎN PROCESIUNEA ARMONIEI CULORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360677_a_362006]
-
hâr Pe crestele născute din adâncuri Imaginăm castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi zăbrelite Eu, cavaler din veacul efemer, Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din durere Când sângerează razele de soare * M-am cățărat mult prea târziu pe piscuri Privind neiertător cărarea vieții Înconjurat de nevăzute riscuri Învăluit de norii
HOHOTUL TACERII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340284_a_341613]
-
lacul plin de vise”, într-un echilibru fragil vis-realitate, a cărui rupere duce la conștiința iluziilor din vis, cu alaiul lor de regrete, dezamăgiri, deziluzii; -labilitatea stărilor și trăirilor, provocată de ruperea echilibrului vis-realitate; -apariția consecințelor acestor dezecchilibre, prin confruntări reverberate în stări extreme, contradictorii:extazul iubirii, urmat de îndoieli, temeri, disperări, supărări, ajungând până la atitudinea refuzului de a iubi, de respingere a iubitei; -revenirea rapidă în mrejele iubirii, cu elogii adresate iubitei în starea de extaz, declarații pasionale, romantice. Cam
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
mulțumi. Mai puțin contează cât înseamnă un funt, dar este de reținut reacția sensibilă a copilului, devenit mai târziu cel mai metafizic chefliu din literatură (răscumpărat viciului prin altruism). Un pachet de alune și un set de creioane pot așadar reverbera neașteptat într-o conștiință. Sau chiar și un singur creion. Astăzi nu mai e nevoie să facem eforturi chiar așa de mari pentru rechizite. Îi pregătim ghiozdanul copilului, îi cumpărăm o haină sau o pereche de pantofi. Dar putem face
Să nu ne transformăm copilul într-un asistat. Despre gândirea la plural: „Mâine începem școala” () [Corola-blog/BlogPost/338374_a_339703]
-
toate libertățile sale. Pentru care unii cred că trebuie să plătească. Fotbalul și rock-ul. În timp ce, în România, contorul morții în cazul victimelor de la Colectiv pare că nu se mai oprește definitiv, șocul multiplelor atentate comise în Paris vineri seara reverberează, la rându-i, în întreaga lume. Cele mai multe victime, la un concert rock într-o sală plină de sute de oameni. Exploziile de lângă Stade de France, unde se desfășura în aceeași seară amicalul de fotbal Franța-Germania, în prezența a zeci de
Orașul luminilor și Vălul negru () [Corola-blog/BlogPost/338423_a_339752]
-
iar întâlnirile propriu-zise cu oamenii sunt precedate de etape pregătitoare, ca aceea a privirii de pe un trotuar pe celălalt cu viitorul scriitor Mihai Zamfir în cartierul Mântuleasa din capitală, el student și prieten cu Toma, ea liceană. Amintirea aceasta se reverberează în ipostaza pe care ea o depistează în romanele scriitorului, socotit pe autore un “convins citadin”. Prin anii ’90 îl citește în revista „România Literară” și prietenia lor continua până în present. Legătura cu mama rămasă în țară înlesnește și cunoașterea
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
nu-l ocolesc.” Hamlet (Ciprian Scurtea) umblă în adidași și pantaloni largi, în carouri. Ofelia (Ofelia Popii) îi dedică iubitului său un cântec rock înamorat. Scena este dominată de un ecran imens, cer sau capac de mormânt, în funcție de scenă. Personajele reverberează în video, pe ecranul unui televizor sau pe plafon. Regina (Mariana Mihu) sărbătorește proaspăta nuntire pe ritmuri disco. Întregul spectacol stă sub semnul contemporanului: „Hamlet este contemporanul nostru.” spun regizorul Radu-Alexandru Nica și dramaturgul Oana Stoica, parafrazându-l pe Jan
Premieră Casa de productie TVR HAMLET luni 20 APRILIE 2015 – TVR 2 () [Corola-blog/BlogPost/339423_a_340752]
-
Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului În colecția LIRIK a editurii Armonii Culturale a apărut, de curând, o nouă carte de versuri, intitulată "UNIVERS DE GAND" (versuri), a poetei adjudene Elenă Păduraru. „Reverberând ancestrale doruri - sete de echilibru, letargie, vis ubicuu, romantism feminin - versurile Elenei Păduraru împletesc toate aceste stări ființiale în culorile unui spectru liric aparte. Convertindu-se pe sine în strigatul zborului către celeste înălțimi, autoarea construiește picătură cu picătură, puls
UNIVERS DE GÂND (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340884_a_342213]
-
Cu o geamănă de vis.(Onirice).Concretețea poemelor nu vine din inapetența pentru concretul-senzorial,ci din cultul ritmului ,rimei și imaginii.Materialitatea reprezentărilor se comprimă în chingile poeziei cu formă fixă,cu un spasm interior,până la transparența noțională,sunetul mișcării reverberează calm într-o muzică a ideii.Tehnica e, de multe ori, a concetto-ului.În spatele amănuntului liric, care are explozii,cel mai adesea hiperboreene,stă însă și o atitudinde de smerenie,formă morală de supunere la spectacolul lumii care face să
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]