221 matches
-
lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu cunoscuți, pe casetă video (și niciodată la cinema, niciodată princeps: problema interpretării realității reapare. Filmul impregnează cu substanța sa virtuală realitatea, asimilând-o și-l acroșează pe protagonist definitiv. El ajunge să venereze filmul, sacralizându-l: de unde și refuzul său reverențios să-l privească la cinematograf, În original, tot astfel cum misticii nu acced la transcendent decât În negativ, la o formă de absență a acestuia). Un film echivalent pentru straniul spectator cu Biblia pentru civilizația occidentală, un film care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment al înrădăcinării îi animă poezia. Satul se înfățișează în toată tradiția de datini și obiceiuri; învierea, moartea lui Isus, suferința sunt relatate într-o atitudine reverențioasă: "Încă mă rog,/ Mă închin celui de o ființă/ Pasăre care mă auzi în bătăile trecerii tale,/ Veneam bătrân, mă așezam în credință și plângeam prin râpile medievale." D. M. Ion utilizează și el un univers grațios, populat cu îngeri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și spaima în fața lui este mai puternică decât spaima în fața morții: "Dialogul vântului cu marea" continuă stările afective ale poetei, ea va cânta încă "de dragoste"; astfel, sentimentul devine fluid, înalt: "Din albie ies/ Să fiu vânt." Sau capătă secvențe reverențioase, psalmice: "Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire/ Pentru aceste zilnice semnale/ Și voci ale mărinimiei tale." În "Sărbătorile zilnice" (1961), poeta, așa cum mărturisește, trăiește simultan toate vârstele: copilăria, adolescența și tinerețea. Devine însă, pe parcurs, retorică și imaginile create
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin peisajul acvatic, care nu rareori atinge sublimul. Un exemplu îl poate oferi descrierea furtunii, în care se măsoară cu gradele, așa cum se măsoară puritatea alcoolului, rătăcirea de zări, de faruri, de vele. Dar "Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton emoțional. "Eu plâng scriind a X-a esențială către Republica socialistă/ de parcă aș scrie către tine îngenunchiat lângă țărm" O ciudată nostalgie a chemărilor spre largi, depărtări pare să dezvăluie o adevărată boală
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am stâlcit-o,/ de din alb am dezalbit-o/ de din rece am încălzit-o/ și am pierdut-o și am pierdut-o." ("Cântec"). Doamna blândă, doamna ce poartă lumina dintâi (L. Blaga), doamna rosturilor este aceea în fața căreia, supus și reverențios, poetul încearcă patima teribilă care să o înnobileze: " Scoate pielea de pe mine/ poate vrei o amforă/ poate vrei să bei dulbine/ Doamnă Verde Camforă?..." ("Dulce cupa mea de piele"). Cert este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al poeziei optzeciste trimite, mai întâi, seria de referințe livrești de tot felul risipite din texte sau din peritexte: primul text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui Radu Petrescu", iar un Pastel, "Memoriei lui A.E.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ambiția sa e să producă un obiect autonom grație unei sinteze al cărei model se află în vis". Iar după ce construiește, poetul Emil Brumaru scenografiază, regizează, joacă și chiar îndrăznește să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iubito, mai adu-mi un măr, Editura Timpul, Iași, 2013; Vorbește-mi, Editura Timpul, Iași, 2013. Toate, în felul lor, sunt niște "cărți-spectacol", sau cel puțin așa îi apar ele criticului de artă Valentin Ciucă, ale cărui prefețe calde, ușor reverențioase, punctează, aproape de fiecare dată, faptul că pentru autor "poezia și pictura nu sunt altceva decât fețele distincte ale unei monede, care poate fi privită, metaforic desigur, ca talantul care i-a fost dăruit la naștere pentru neîncetată înmulțire...". Privite strict
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezie al Asociației Scriitorilor din Iași (1994). Premiul al III-lea la Festivalul umorului ,,Constantin Tănase", Vaslui (2004). Filonul din care își extrag substanța primele cărți scrise de Dumitru Spătaru este, neîndoielnic, livrescul tratat însă în cheie diferită: fie grav, reverențios față de opera considerată paradigmatică, fie parodic ori burlesc. Colocviile (Editura Cronica, Iași, 1993), Ruga pentru anotimpurile din noi (Editura Cronica, Iași, 1995), Cel ce ridică piatra (Editura Helicon, Timișoara, 1995) sau Ultimul paradis (Editura Spiru Haret, Iași, 1993) dovedesc îndeosebi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
jur, unora le amintește cu o precizie uluitoare întâmplări de demult. Tot timpul vorbește limpede, are umor și, ca și cum ar vrea să-și bată joc de teama superstițioasă a celor de față, cântă cântece de lume și vorbește foarte puțin reverențios despre tărâmul de dincolo. La un moment dat, strigă uneia dintre fiice să îi aducă furca. După deces se petrec lucruri grotești: o femeie se sperie și țipă, alte două, cuprinse la rândul lor de spaimă, dau să fugă afară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
aduse modului nostru de a folosi rațiunea științifică. Pe scurt, această carta va încerca să nu sufere nici de "complexul lui Astérix" știința franceză asaltată în universalismul ei de niște cow-boys răi veniți pe peste Atlantic -, nici de complexul "referințele reverențioase": nu va fi opera unui adept fanatic al vreunei secte sau mode. Se va fi înțeles până acum că nu intenționez să-mi refuz o abordare critică pe care mulți reprezentanți ai acestui curent pragmatic o adoptă. N-am de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a venera divinitățile. Este mărturia unei inimi pure și vesele. Este când vesel și ritmat, semn al bucuriei pe care o aduc împărtășirea credinței și a fraternității oamenilor, fie emoționant și trist, făcând apel la iertare, la ispășire, la adorare reverențioasă. A cânta este deci un semn de fericire și de armonie. În vis, indică starea bună de sănătate fizică și psihică, speranța, încrederea, grația și bunăvoința. Deși cântecul este în general expresia bucuriei, uneori e legat și de amenințare, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul își găsește perechea potrivită, în postura bătrânei metamorfozate, și bunăstarea. Bătrâna respinge ierarhia socială și aristocrația bazată doar pe legăturile de sânge în același discurs, cu toate acestea se adresează reverențios reginei pentru a i-l încredința pe cavaler.439 Percepția târgoveței din Bath asupra suveranității dovedește din nou aceeași neconcordanță: uneori dominarea însemna pentru ea câștigul economic, cu toate acestea de la al patrulea soț 433 Ibidem, p. 22. 434 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu Carr cu aceeași exagerată, evidentă afecțiune, atât în public cât și în viața particulară.“ (t. n.) Acest comportament este sursa principală de inspirație pentru autorii de literatură apocrifă, care se grăbesc să facă o serie de comentarii mai puțin reverențioase la adresa regelui:„între timp regele se făcea de râs acasă printro nebunie de alt fel, prin acceptarea unui nou favorit, demn de dispreț, pe care îl vom urmări îmbogățindu-se pas cu pas. Acest favorit era un tânăr frumos, pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, cearta dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea vălului de sobrietate, misticism și teamă reverențioasă care de regulă îi înconjură pe monarhi. Datorită acestor memorii, cititorul are ocazia să descopere în Ludovic al XIV-lea un copil normal, care s-a bucurat de protectori care îl iubeau, îl respectau și doreau să contribuie la educația
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul evident al textului însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune servil ciclului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
materiale Ă biblia sa de zi cu zi atunci când venea vorba despre livrarea comenzilor Ă nu era disponibil din cauza unei defecțiuni a sistemului. Întrebându-l dacă are vreo sugestie În legătură cu acest lucru, răspunsul său nu a fost nici pe departe reverențios. De atunci, mi-am dat seama că atitudinea companiei față de noul sistem friza anarhia. Așteptați-vă la Împotrivire A-i conduce pe alții În decursul unor perioade de schimbări este una dintre cele mai importante sarcini ale unui manager. Modul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
până la starețul Eugipiu. În anul 404, prin traducerea pravilei monahale pahomiene, Fericitul Ieronim sensibilizase societatea nobiliară din Roma față de Orientul creștin, oferindu-i satisfacțiile inedite ale ascetismului de acolo. Destinată unei respectate doamne, cum reiese din folosirea unor termeni reverențioși de adresare, epistola însoțitoare cuprinde în mod obligatoriu complimentele și politețea obișnuită: „respectata și întru Hristos, preadistinsa Doamnă”. Ea trece apoi pe neobservate la amintirea unui doliu, la care a dus groaznica realitate socială și politică a zilei. Critica este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
procedeul sfărâmării clișeelor mentale prin dezmembrarea structurilor lingvistice și literare osificate, poate fi cheia decriptării "paginilor bizare". În ciuda caracterului cooperant al textului narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]