11,877 matches
-
tărîmul natal, a cărui emblemă e Coasta Boacii, consideră "provincialismul" său drept incurabil: "Cioran va rămîne de altfel în sine mai toată viața un provincial, iar opera sa, cu toate performanțele pe care le-a cunoscut, a izvorît tocmai din revolta radicală față de această nefastă însingurare (...) a provincialului". însă cum rămîne cu bifurcația pe care o stabilește Cioran în legătură cu condiția de provincial? închiderea într-un eu etanșeizat sau distrugerea realului advers? Poate că, mai în adînc, cele două rețete nu se
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
a realului. Implozia interiorității duce la explozia exteriorității, criza intimității duce la o criză a ambianței - corelație întruchipată cum nu se poate mai bine de Cavalerul Tristei Figuri, nu de florile mărului invocat. Oare nu orice creator animat de o "revoltă metafizică" poartă o notă mai mult ori mai puțin fățișă de donquijotism?
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Gheorghe Grigurcu Era un răstimp în care masele se impuneau ca un actor principal al istoriei, fenomen înfățișat de-o altă scriere celebră, Revolta maselor, a lui José Ortega y Gasset, amenințînd a atenta la condiția intrinsecă a individului, la calitatea personalității, la statutul intimității sale: , Problema lui Faust, spunea atunci Nae Ionescu, e foarte simplă concluzia la care trebuie să ajungă Faust, dacă
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
a nebuniei distructive nu poate fi decît autodisctrucția. În 1996, cam așa arăta România: un teritoriu făcut tabula rasa de demența "social-democraților" iliescani. Nemulțumiți doar să distrugă, ei au început să emită tot felul de legi menite parcă să provoace revolta. N-aș duce, azi, comparația foarte departe, pentru că pesedeii n-au mai avut de distrus mare lucru în ultimii patru ani; desăvârșiseră acestă acțiune în perioada 1989-1996. După 2000, alta a fost prioritatea lor: să fure absolut tot ce întâlnesc
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
biata cumințenie" era asumată cu o vădită autopersiflare) trece într-un inconformism manifest: "N-ar avea/ nici un rost să-mi cer/ ca pe vremuri, scuze/ pentru cutare surprinzătoare/ comparație" (Oră). Programatic, poetul nu mai acceptă convențiile, denunțîndu-le însă cu o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
mele", își propune a le sili să stea "drepte și neclintite/ în rama și-n marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce se vede prin mine, prin mine se va vedea" (ibidem). Pe de altă parte, revolta poetului se manifestă prin tendința contrară, a lepădării de făptura carnală imperfectă și perisabilă ("mlaștină unde mi se-mpotmolesc zodiile"), incongruentă cu identitatea sa profundă, esențială. "Boala este eliberarea de ceva străin", scria Rainer Maria Rilke, și poetul nostru pare
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
trebuia să gândească Ia fel ca el. Apele au crescut în continuare, Gheorghe s-a înecat și astfel a ajuns în fața Domnului. Și atât de mare îi era credința în dreptate și adevăr încât imediat s-a și repezit cu revolta: "Bine Doamne, eu am crezut în Tine până în ultima clipă și Tu mi-ai luat viața?!..." Se spune că Dumnezeu i-ar fi răspuns: "Gheorghe, Gheorghe, de ce mă osândești? Eu cu tot dragul am trimis după tine, în două rânduri
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
comunismului. Publicate imediat după revoluția din decembrie 1989 (Radiografia clipei în 1990, Cămașa de forță, 1992) cele două cărți ale rezistenței anticomuniste au trecut aproape neobservate. Era vremea acțiunii, a marilor schimbări, timpul în care istoria se scria în stradă, revoltele se strigau în gura mare, presa scrisă și cea audio-vizuală puteau folosi exprimarea directă, lipsită de inhibiții, pentru a rosti cele mai incomode judecăți și prea puțini mai rămăseseră cei dispuși să-și piardă timpul cu citirea unor opere fictive
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
n-avea de acel român, oricum erau bolnavi de plămîni, aerul acela îi nenorocea, nu?" (p. 26) Chiar dacă atmosfera generală a azilului, nesfîrșitele flirturi și conversații cotidiene pe cele mai diverse teme trimit cu gîndul la romanul lui Thomas Mann, revoltele și aspirațiile de libertate ale lui Inochente (nume plin de sugestii), veșnicul conflict cu medicii (imaginea redusă la scară a puterii politice și a aparatului represiv) care intenționează să controleze gîndurile și comportamentul cetățenilor-azilanți, apropie Cămașa de forță de romanul
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
în literatură izbutea să treacă, devine neinteresant în concurența cu presa orală și scrisă. Apoi, cultura are nevoie de o anume distanță reflexivă. După cum cultura are nevoie de un cadru organizat, stabil, fie și pentru a-și manifesta neliniștea sau revolta. cred că avea dreptate. Dovada este că, în foarte multe din țările estice, literatura trece printr-un moment de cumpănă. De dezorientare. M.I.: Când v-am întrebat dacă revista pe care o scoateți acum sub egida Fundației Culturale Române este
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
mitul lui Sisif (Perec dă aici un Sisif urban memorabil) pînă la Proust (în titlu), Kafka, Sartre ș.a. Brusc conștient de predeterminarea socială, eroul lui Perec alege automatismul subzistenței, se transformă într-un Oblomov modern care refuză totul, inclusiv asumarea revoltei. Renunțare, detașare, indiferență și, în sfîrșit, libertate. Peregrinările infinite prin oraș sînt un exercițiu de platitudine existențială, somnul devine o stare de grație letargică, iar camera un centrum mundi personal. Este perceptibilă aici o critică a logocentrismului, dar eșecul sublimării
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
din ultimii ani se caracterizează prin tonul de confesiune directă (persoana I singular este omniprezentă) și prin totala dezinhibare verbală care conferă textului o tentă violent anticalofilă. În subsidiar, proza tinerilor de azi poate fi privită ca o formă de revoltă în fața ipocriziei din societate și/sau ca o violentare a unor formule literare percepute ca vetuste în dinamica socială și informațională a începutului mileniului III. Privind cartea de debut a lui Filip Florian din această perspectivă, devoratorii textelor publicate de
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
pe Arghezi, prin ,contradicțiile egolatre", dar sunt mai aproape de Heliade datorită diminuării sentimentului liturgic (p. 179-183). Foarte bune pagini de analiză sunt rezervate psalmilor arghezieni (p. 184-239), pe care Al. Andriescu se străduiește să-i apropie, în ciuda sfidărilor aparente din revoltele poetului, de matca lor originară: Cine vrea să înțeleagă imaginarul arghezian trebuie să-i citească poemele cu Biblia alături" (p. 188) - notează criticul, acceptând parțial doar glosele lui Nicolae Balotă. Arghezi este numit ,apostatul mântuit" (chiar în titlul capitolului), deși
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
scrie Alex. Ștefănescu în R.L., nr. 19, despre ,demonizarea" Uniunii Scriitorilor), acolo , în acele medii, îngrămădindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut și de azi: lașitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaboraționismul și poate, în cel mai bun caz, revolta în genunchi. Cine cultivă această imagine, măcar excesivă, despre comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? Prea adesea tinerii gazetari ignoranți și cinici, doritori să se ilustreze, fie ce-o fi, prin lovituri de presă, prin demascări de senzație etc. Dar
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
de fapt, imediat după 1990, dar nu înaintea instalării, pentru un timp, a acelei inerții agonizante pe care am descris-o deja. Vechea formulă de organizare s-a stins, așadar, atît din cauze interne, în rîndul cărora trebuie trecută și revolta explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe care creația însăși a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi dezagregarea structurilor administrative și deplasarea interesului de pe
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
șansa tânărului - ca și a adultului - de a supraviețui în socialism fără a se altera, moral, ireversibil. Salvarea nu e în soluția eroică, ci în aceea stoică. Părinți și copii, vârstnici și școlari își joacă rolurile sociale date, păstrându-și revoltele în forul lor interior sau, cel mult, într-un cerc foarte strâmt, bine verificat. Cu cât nebunia lui Ceaușescu crește, cu atât simpla normalitate, individuală, familială și colectivă, se apreciază, căpătând luciul și valoarea metalului nobil. Și cu cât agresiunile
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
valoroase către care regimul de exploatare burghezo-moșieresc a îndreptat lentilele lui deformatoare."; În opera sa răsună suferințele maselor, dragostea de patrie, dragostea de munții și câmpiile, fluviile și pădurile țării noastre; în cântecele lui se zbate șsic!ț jalea și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
îndreptat lentilele lui deformatoare."; În opera sa răsună suferințele maselor, dragostea de patrie, dragostea de munții și câmpiile, fluviile și pădurile țării noastre; în cântecele lui se zbate șsic!ț jalea și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
pe spații exagerate). Imaginați-vă un Primo Levi cu mai puțină vocație a tragismului și a gravității, poate cu o doză de umor negru în plus și cu o pasiune pentru subiecte ca Holocaustul, venită, pînă la urmă, tot din revoltă, durere și mirare neputincioasă. Săgeata timpului e fluctuantă, iar limitele și cuantificarea vieții sînt relative. Pe scurt, trăim într-o realitate entropică. Postmodernism /-itate? Meserie!
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
trepte - dar marele public literar va fi luat, masiv, cunoștință de acest tezaur de texte lirice abia prin ediția postumă din 1962. La Pompei, mulajul unui câine s-a ,conservat în materia morții", într-o atitudine teribil de agresivă, o revoltă animală contra pieirii. Poetul interpelează divinitatea, punându-se în locul patrupedului: Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă din muntele cerului cotropitor. Uluitoare este economia de mijloace a poetului, atât de la locul ei într-un
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Cozma. Gesticulația e aceeași, ideologia identică - amestec maladiv de comunism violent, nazism fanatic și fascism atroce. Ion Iliescu a retezat orice posibilitate de a se lăsa apărat de eventuale acuzații privind contextul în care a fost inculpat. Încăpățânarea, agresivitatea, obtuzitatea, revolta împotriva acuzațiilor e atât de respingătoare stilistic și penibilă moral încât îți iscă dorința de a-l vedea cât mai repede dispărut de pe scena publică românească. Mai mult: oricine îl apără, în acest moment, pe Iliescu, apără nu doar "comunismul
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
contestație, de neploconire în fața dogmei. în zilele noastre, afirma criticul, nu mai e la fel agreată retorica exaltată. De ce vorbesc personajele atât de mult, de ce sunt invadate de simțăminte extreme, târâte fără relaxare în conflicte fatale iscate de dragoste, de revolta contra tiraniei, de amenințarea morții? Publicul și-a modificat preferințele, crede criticul. înclină spre bâlbâiala ordonanței care nu izbutește să lege o propoziție și e victima unei păcăleli stupide (Woyzeck de Büchner)? La Becket și Kafka indivizii au repulsie față de
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
civic." E benefică transformarea săvârșită, indiciu de speranță. Liceanul supraînzestrat (nu avea decât 19 ani când a încheiat cea dintâi piesă, Hoții) i-a uluit de la debut pe spectatori prin dubla percepție a gestului dramatic. El a intuit nevoia de revoltă (nu mai puteau fi suportate condițiile de subjugare și de umilire și totodată a avut premoniția golului care survine ulterior. Cum a putut să prevadă zădărnicia proiectului utopic un tânăr neumblat încă prin lume, îndoctrinat de educația militară, fără să
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
în picioare nu mai este copil - e un bărbat. Acum eram și eu ca tata. Cărțile mele se adresau atenției celorlalți." Singurul criteriu de a-și aranja mica bibliotecă a fost înălțimea cărților, cel mai la îndemîna ordinii unui copil. Revolta paternă s-a formulat rapid. După descărcarea emoțională, a urmat o lecție esențială, de viață și de filosofie a ei, de la citit, la iubire: "}i-ai ieșit din minți? Să aranjezi cărțile în ordinea înălțimii? Dar ce, pentru tine cărțile
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
inițiative existențiale, ale cărei motive autorul nu le formulează explicit. Un blocaj ambiguu dar puternic îi ține pe protagoniștii monologurilor în afara fluxului vieții sociale. Nu sunt niște ratați, dar voluntar inadaptați și blazați, mai mult martori decât actori sociali, iar revolta, atunci când poate fi detectată, se consumă muțește, undeva într-un for interior. "Criza" este oarecum confuză, poate doar o bizară stare mentală. În Be Cool Honey-Bunny vocea narativă se întreabă chiar asupra rostului "povestirii". Rătăcirile lui Picu vorbesc, în fond
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]