896 matches
-
al IV-lea, a fost un nobil ambițios, care a sperat să devină regele Italiei de Nord mărindu-și teritoriul. În 1826, Francisc a precizat că el nu va acționa împotriva celor care erau împotriva unificării Italiei. Încurajați de declarație, revoluționarii din regiune au început să se organizeze. În timpul Revoluției din iulie 1830 din Franța, revoluționarii l-au forțat pe rege să abdice și au creat Monarhia din Iulie cu încurajarea noului rege francez, Ludovic-Filip. Ludovic-Filip le-a promis revoluționarilor ca
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
de Nord mărindu-și teritoriul. În 1826, Francisc a precizat că el nu va acționa împotriva celor care erau împotriva unificării Italiei. Încurajați de declarație, revoluționarii din regiune au început să se organizeze. În timpul Revoluției din iulie 1830 din Franța, revoluționarii l-au forțat pe rege să abdice și au creat Monarhia din Iulie cu încurajarea noului rege francez, Ludovic-Filip. Ludovic-Filip le-a promis revoluționarilor ca Ciro Menotti că va interveni dacă Austria va încerca să intervină în Italia cu trupe
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
național al Principatelor Române . Basarabia, însă, pentru o perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se află sub dominație rusească, a fost privat de a avea drapel . În 1848, steagul adoptat de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus, galbenul la mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate (cerul albastru), Dreptate (ogoarele aurite), Frăție (sângele poporului”). În 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni din
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
după încheierea celui de-al doilea război mondial. De exemple, Jacques Delmas, alias "Chaban", a devenit Jacques Chaban-Delmas. În interiorul partidelor comuniste și a organizațiilor troțkiste, pseudonimele erau cunoscute ca nume de partid. Aceasta a fost o măsură de prevedere, deoarece revoluționarii erau persecutați de oficialitățile statului, iar în cazul troțkiștilor, de către Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Unele dintre cele mai faimoase pseudonime sunt: Unele dintre cele mai faimoase nume de partid sunt: Când este folosit de un actor, interpret sau model
Pseudonim () [Corola-website/Science/298577_a_299906]
-
Alecsandri, Leon Cantacuzino, Alexandru Cantacuzino, Alecu Russo, au scăpat de poliția domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849) și s-au refugiat la Hangu "„cu speranța să ridice plăieșii și să pornească cu toate satele asupra Iașului”". Planul lor nu a reușit, iar revoluționarii au fugit în Transilvania și în Bucovina. Evenimentele acelea sunt relatate și de Vasile Alecsandri în "„Un episod din anul 1848”", fragment apărut în 1869 ce reprezentă partea a doua a romanului neterminat "Dridri". Revoluționarul căruia autorul îi dă numele
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
El le vorbește țăranilor chemați la curtea prințului Cantacuzino, îndemându-i să pornească la luptă. Auzind că prințul G., unul din șefii miliției, plecase cu un regiment de soldați și cu o ceată numeroasă de slujitori pentru a-i prinde pe revoluționarii refugiați la Hangu, ei hotărăsc să se retragă "„mai în fundul munților, în schitul Hangului, unde sunt ziduri, unde sunt patru turnuri și unde apă este”". Prințul, revoluționarii și țăranii pornesc a doua zi dimineața către schitul Hangului, care "„era întărit
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
soldați și cu o ceată numeroasă de slujitori pentru a-i prinde pe revoluționarii refugiați la Hangu, ei hotărăsc să se retragă "„mai în fundul munților, în schitul Hangului, unde sunt ziduri, unde sunt patru turnuri și unde apă este”". Prințul, revoluționarii și țăranii pornesc a doua zi dimineața către schitul Hangului, care "„era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
pregătit pentru apărarea fortificației. Câte opt pușcași au fost așezați în fiecare turn, iar o gloată de țărani au fost postați împrejurul schitului. Un preot de la Schitul Durău a deschis biserica și a ținut în acea noapte slujba de Înviere. Revoluționarii au vegheat toată noaptea, dar știrea că vin soldații s-a dovedit a fi falsă. Membrii familiei Cantacuzino au acumulat în timp mari datorii, iar domnitorul Grigore Alexandru Ghica le-a scos moșiile la licitație. Moșia Hangu a fost cumpărată
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
în interesul oamenilor muncitori. Revoluția apăra astfel și interesele armenilor din Iran. Între 1907 și 1908, în perioada în care Junii Turci ajungeau la putere în Imperiul Otoman, armenii din Caucaz, Armenia Occidentală și Iran au început să coloaboreze cu revoluționarii și constituționaliștii iranieni. Partidele politice, printre acestea și Dashnaktsutiun, doreau să înfluențeze revoluția spre o democrație mai profundă și pentru apărarea drepturilor deja câștigate. Contribuția FRA a fost în primul rând militară. Federația a trimis o serie de fedaini renumiți
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
au variat foarte mult, de la colaborare la relații încordate. În ciuda acestor fapte, FRA a colaborat cu el și, împreună, au câștigat o serie de victorii importante, printre acestea aflânduse cucerirea orașului Rasht în februarie 1909. La sfârșitul lunii iunie 1909, revoluționarii au ajuns la Teheran și, după mai multe lupte, au preluat controlul asupra Parlamentului și a moscheii Sepahsalar. Yeprem Khan a fost numit mai apoi comandantul poliției capitalei. Numirea a provocat apariția unor tensiuni între Khan și FRA. FRA a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
îl detroneze pe sultanul Abdul Hamid al II-lea au fost Federația Revoluționară Armeană și Comitetul Unității și Progresului, cea de-al doilea fiind o organizație a turcilor educați în Europa.. ARF a recunoscut în cadrul unei adunări din 1907 că revoluționarii armeni și turci au obiective similare. Deși în perioada Tanzimatului fuseseră adoptate o serie de reforme care asiguraseră armenilor mai multe drepturi și accesul în parlament, ARF dorea să câștige autonomia pentru regiunile otomane populate de armeni, care să funcționeze
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
care sunt îngropate personalități catolice importante din istoria Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care a murit la 9 septembrie 1849, după ce participase la despresurarea Timișoarei în același an, în timp ce cetatea era asediată de revoluționarii maghiari. Casele canonicilor sunt un ansamblu de patru clădiri monument istoric, aflate pe latura nordică a pieței, fiind lipite una de alta. Ele sunt atestate încă din anul 1758, deci este probabil să fi fost construite înainte de această dată. Caracteristice
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
revendicările studenților printre care: Începerea războiului din Suez la 29 octombrie 1956 i-a descumpănit pe cei care voiau să treacă la acțiune. Pentru unii, mai avizați, era un semnal clar că occidentul nu avea intenția să intervină și că revoluționarii maghiari, ca și eventual cei din România, nu trebuiau să conteze pe un sprijin exterior. Unii mai prudenți considerau că, fără un asemenea sprijin, șansele de succes erau minime. Alții exprimau păreri contrare, arătând că trupele rusești nu interveniseră și
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
și administrativ; nu a apărut ca prin minune nicio constituție, deși s-a vorbit foarte mult despre așa ceva. În 1848, naționaliștii au căutat să remedieze această problemă. Revoluțiile din 1848 din Germania au căutat unificarea și o singură constituție germană. Revoluționarii au presat diversele guverne, mai ales în Renania, să formeze o adunare parlamentară care să aibă responsibilitatea întocmirii de constituții. În cele din urmă, mulți revoluționari de stânga sperau că această constituție va stabili votul universal pentru bărbați, un parlament
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
că această constituție va stabili votul universal pentru bărbați, un parlament național permanent și o Germanie unificată, posibil sub conducerea regelui Prusiei, care părea cel mai logic candidat: Prusia era cel mai mare și cel mai puternic stat. În general, revoluționarii de dreapta cereau doar o lărgire a dreptului de vot din statele lor și, poate, o formă de unificare slabă. Presiunea lor a avut ca rezultat mai multe alegeri, bazate pe diverse sisteme de vot, care a dat unor grupuri
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
și din Ungaria, a promovat înfrățirea româno-maghiară, dar, îndată după capitularea de la Șiria, Arad a revoluționarilor maghiari kossuthiști, l-a sprijinit, în mod public, pe Francisc Iosif I, împăratul Imperiului Habsburgic. În toiul luptelor dintre trupele de intervenție țariste cu revoluționarii maghiari conduși de Lajos Kossuth, l-a găzduit, în mod călduros, pe generalul țarist Erivan Paskievici, la Beiuș. În anul 1849 i-a fost prezentat de acesta împăratului, care l-a decorat și făcut baron, ca și pe Andrei Șaguna
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
declarația „prafului de pușcă” pentru a susține că Priestley și alți disidenți doreau să răstoarne guvernul. Burke, în lucrarea sa faimoasă "Reflections on the Revolution in France" (1790), i-a legat pe filozofii naturali și în special pe Priestley de revoluționarii francezi, scriind că radicalii care au suportat știința în Marea Britanie „au considerat oamenii din experimentele lor cu nu mai mult decât fac șoarecii într-o pompă de aer”. De asemenea, Burke a asociat principiile republicane cu alchimia și aerul imaterial
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Căderii Bastiliei, o acțiune provocatoare într-o țară în care mulți au dezaprobat Revoluția Franceză și s-au temut că vor trebui să plece în Marea Britanie. În mijlocul fricii de violență, Priestley a fost convins că prietenii săi nu vor participa. Revoluționarii s-au adunat în afara hotelului în timpul banchetului și au atacat participanții după ce au ieșit. Aceștia s-au mutat la bisericile New Meeting și Old Meeting, arzându-le din temelii. Priestley și soția sa au fugit din casa lor; deși fiul
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
împăratul Francisc Iosif I, în vârstă de nici 20 de ani, deschisese în jurul anului 1850 o prăpastie, care a fost adâncită și mai mult de re-separarea Voivodinei, a Croației, a Slavoniei și a Transilvaniei (care, în 1848, fuseseră unite de revoluționarii maghiari cu Regatul Ungariei, ceea ce a însemnat implicit și sfârșitul autonomiei regionale) precum și de instaurarea în restul Ungariei a unei administrații militare sub comanda Arhiducelui Albert. Cu eliberarea iobagilor în 1848, în cele din urmă Casa de Habsburg și i-
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Armata e cu noi!!!”, ” Fară violență!!!”. După lăsarea întunericului, demonstranții s-au împrăștiat, din cei peste 80.000 rămânînd în centru numai în jur de 100 de revoluționari, contra a aproximativ 1000 de militari. In timpul nopții armata a împins revoluționarii rămași către clădirea CEC-ului, eliberând piața. Zorii zilei avea să găsească o mână de revoluționari rămași în fața mitralierelor. Unii membri ai comandamentului unic, în primul rând Ilie Matei, Eugen Bădălan, Heredeanu și Dumitru Marcu a vrut să-i lichideze
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
s-au lovit de opoziția sau pasivitatea primei secretare Elena Pugna și a unor comandanți militari, ca de exemplu mr. Neculae Diaconescu. Mai târziu, s-a constituit primul comitet local al Frontului Democratic Român din Arad, din care făceau parte revoluționarii: Voicilă Valentin, Crișan Mircea, Onofrei Dănilă, Dima Traian, Gurilă Constantin, Chiș Claudiu, Popa Maria, Groșan Titus, Țâșcă Gheorghe, Nemeș Găvrilă, Pencea Ramona, Bordea Corina, Timar Traian, Gancea Alexandru și Onofraș Vasile. Evenimentele din Timișoara au fost descrise în jurnalele de
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgență, Spitalul Colțea și secția de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală și Direcția Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul - la fel cum s-a procedat și cu revoluționarii uciși la Timișoara - de incinerare a cadavrelor, dar acest ordin nu a mai fost executat. Bilanțul reprimării: 50 de persoane ucise, 462 rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava. Nicolae și Elena Ceaușescu au rămas în acea noapte
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
entuziast care singur și-ar fi făcut stindardul pe care l-a fluturat mulțimii. El era, din zisele biografului, îmbrăcat în haine de sărbătoare cu eșarfă tricoloră la gât și purtând o pălărie împodobită cu pene, așa cum au fost înfățișați revoluționarii de Costache Petrescu în lucrarea sa de la Academie. Dan Grigorescu nu a pomenit niciun fel de sursă documentară în susținerea afirmațiilor sale. Cum Grigorescu a folosit ca bibliografie și lucrarea lui Marin Nicolau din moment ce o amintește ca referință în alte
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
aflat la Paris, să-i trimită 150 de franci care reprezentau contravaloarea unui manechin și a unui cal de bronz, cal pe care voia să-l înfățișeze pe sultan. Cum planul sultanului de înființare a unei "Legiuni Române" formate din revoluționarii români în exil la Constantinopol a dat greș, vizirul Rașid Pașa având deja avizul necesar pentru dezvoltarea acestui demers necesar contracarării degenerării relațiilor ruso-otomane, proiectul pictării portretului ecvestru a eșuat. În aceste momente Iscovescu și-a făcut autoportretul. A pictat
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
pildă George Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și 1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decît filiala de peste hotare a „Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști. Între 1848-1850 colegiul Sfîntul Sava este închis. Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile, ignoranța și totala
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]