282 matches
-
În cele din urmă, părăsește încăperea, revenind cu o sticlă de șampanie și un chelner, care se grăbește s-o deschidă. Când Selwyn declamă ultima strofă: „deși în acest crepuscul european/ ne vom sparge lirele/ eheu!“, ea deschide dopul care ricoșează în peretele de lângă capul lui. Selwyn se sperie și-și pierde controlul, ridicând piciorul de pe suport, căzând șI lovindu-se de mama sa. Lady Tredgold o fixează pe Star cu o privire ucigătoare, în timp ce obrajii și fruntea ei trec distinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aș fi spus. Cetățean. Hei, ce-ai pus la nouă orizontal? — Sudate. Unite cu un fier Încins, Îi spun eu. Uitiaici una ca dracu de bună pentru tine. Doișpe orizontal. Îngâmfat. TOAL! Păcat că are cinci litere. Râsul lui Gus ricoșează În biroul tip hală aidoma unui burghiu al unui muncitor Într-o zonă de aglomerare urbană. Dau la paginile cu fotbal. DEZASTRUL DIN A DOUA ZI DE CRĂCIUN este titlul. o performanță mediocră și lipsită de strălucire a lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
m-am deplasat Înspre Bestie. — Ce vrei! Ce vrei! a cotcodăcit el la mine, simțindu-mi ura și intențiile care duceau Într-un singur punct. Când ofițerul s-a Întors, mâinile mele erau În jurul gâtului Bestiei, iar capul lui spart ricoșa de perete. Gardianul m-a oprit. M-a luat din locul ăla. Bestia Încă mai putrezește acolo, În Închisoarea aia psihiatrică. Obișnuia să fie agresat de personalul Închisorii, dar sper că de Împrejurarea aia Își amintește ca de ceva special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cantitatea de alcool erau potrivite. Ce-i drept, planul Omului Magic includea și evadarea de după. Când Grady va apărea, Hobbs va trage cinci rafale, una după alta, spre geamul blindat. Poate că primul glonț va sparge doar geamul și va ricoșa, dar restul de patru sigur îi vor veni de hac procurorului. Apoi, îi explicase domnul Weir, Hobbs trebuia să deschidă o ușa de incendiu, dar să nu iasă pe acolo. Asta îi va face pe polițiști să creadă că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dar procurorul stătea jos, iar polițistul în picioare. Se gândea că dacă l-ar împușca pe bărbat în spate, glonțul ar trece și l-ar lovi pe Grady în piept, de vreme ce stătea așezat. Dar exista și riscul ca glonțul să ricoșeze și să-l rănească doar pe procuror, putând apoi să se ascundă în spatele unei mașini. Nu mai avea mult timp. Trebuia să facă ceva. Polițistul vorbea prin stație. În curând, vor veni cu sutele. Haide, soldat, își făcu el curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unde ești? Strigătul abia se auzea. Newt căzuse oare în cealaltă conductă? Puțul se termina întivo fundătură verticală. Lanterna se afla pe jos, întreagă, dar copilul, nicăieri. Ripley se aplecă pentru a-și recupera lanterna când auzi un alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Îndepărtându-se ca un ecou de fața ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimann strânse cocoloașele de pe podea și, frământându-le În palme, le aruncă În tavan. Bucățile ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
punct de plecare către calea cea bună. Trăiești o singură dată, se auzi Nina, dar dacă trăiești drept o singură dată e destul. La naiba, nu se alegea chiar cu nimic, era ca un zid de piatră nevăzut, informațiile lor ricoșau. Un alt tablou în față căruia staționau: un morman de frunze veștede, strânse lângă un coș de gunoi și el de culoarea ruginii. Era și ea una dintre frunzele acelea. Își aminti cu precizie: pe Ovidiu îl reîntâlnise spre toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină efervescență, să spună „salut” și brusc se făcea liniște în Univers pentru o secundă sau două, cei două sute sau trei sute de oameni tăceau interlocați, iar sunetele pronunțate de Paul parcurgeau de cîteva ori spațiul în lung și în lat ricoșînd ca niște mingi de ping-pong lansate cu o forță ieșită din comun. Ca și mine, Paul era un provincial. Cînd ne-am văzut pentru prima dată la primul curs de istoria filozofiei, într-un amfiteatru plin ochi, un fel de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Da, membrana Bruce Willis - Harrison Ford era ca un scut antiatomic. o țesătură de convingeri și de modele, un strat extrem de gros de tentații mimetice... orice rachetă trasă din exterior de o mînă răuvoitoare se izbea de acest scut și ricoșa imediat. sau, dacă respectiva salvă emoțională-informațională reușea să penetreze membrana protectoare a lui Victor (ca o bombă perforantă destinată să atingă un adăpost subteran aflat la 90 de metri adîncime), ei bine, dacă se întîmpla totuși acest lucru, agresorul era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tăcerea ei. Dacă ies pe balcon și las un pahar să cadă pe trotuar zgomotul se amplifică într-un mod înfricoșător, se propagă în aer ca și cum întregul oraș s-ar afla sub cupola unei catedrale cu o acustică desăvîrșită. ecoul ricoșează de la un acoperiș la altul și se stinge extrem de încet, după zeci și zeci de minute. Din cauza absenței vîntului și a lipsei de curenți de aer, frunzele au suferit o mutație genetică : atît timp cît nimic nu le perturbă încremenirea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu chițcăitu lor la superficialu hau-hau care le-am aruncat dă pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă ocupați, monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray! Oh, eu... eu... mă ocup de aspectele spirituale ale vieții. Se balansa sprijinindu-se când pe vârfurile ascuțite ale pantofilor, când pe tocurile înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cheremul francezului. Iar Napoleon nu mai sprijinea de mult aspirațiile lor de independență. Chiar dacă nu se uitau spre el, toți așteptau ca prințul să se pronunțe. Aveau încredere în părerea lui, pentru că era un om bine informat. Manuc zâmbi și ricoșă cu eleganță. ― Din păcate, soarta unui război se decide întotdeauna cu ultima victorie sau cu ultima înfrângere. Deocamdată cred că ar trebui să ne bucurăm de surpriza pe care am înțeles că ne-a pregătit-o gazda noastră. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta, soarele pitit ricoșează un far de raze pe o scoarță de cristale de-a lungul căreia gonesc funigei de platină. La dreapta, cerul violet, fără game, pare o ficțiune, așa cum e lăsat, ca un fond ultramarin în filigrama de argint a brazilor eșalonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce trebuia să-i ardă inima, ricoșă în ultima secundă, izbind mortal pe Nora: O rugai pe aceasta să-mi dăruiască o șuviță din părul ei „atât de verde”, s-o port în sân, ziua și noaptea, pentru ca să am și eu o speranță, care să nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avea un istoric de probleme mentale“. — Probleme mentale! Parc-ar putea fi vorba de altceva! Zâmbetul Îi dispăru de pe față. Sigur că are probleme mentale: omoară copii! Mototoli profilul și-l aruncă drept În coșul de gunoi de lângă ușă. Acesta ricoșă În perete și se rostogoli pe covorul albastru, oprindu-se sub cel de-al doilea rând de scaune. Insch mormăi nemulțumit. — În orice caz, zise el, se pare că inspectorul McPherson nu se mai Întoarce cel puțin Încă o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tatăl tău bun, un om cult, un doctor, nu un prieten al curvelor și golanilor... Stefan răsturnă măsuța de lângă el și fugi din cameră, oprindu-se exact în brațele lui Mal, care bloca holul. Puștiul micuț și gras aproape că ricoșă din înaltul său tată vitreg, de peste un metru optzeci și cinci. Apoi îl strânse de mijloc și își îngropă capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Avansarea ta și misiunile curente ar trebui să-ți asigure o amânare. Cred că strategia lui Jake Kellerman e solidă. AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Mal făcu ghemotoc coala de hârtie și o aruncă fără să se uite unde. Foaia ricoșă din peretele separeului și ateriză în farfuria lui Meeks. Buzz zise: — Oho, partenere! Mal își înălță privirea și îl văzu pe Danny Upshaw apropiindu-se încet. Îi spuse pe un ton destul de nervos: — Stai jos, detective. Apoi observă că puștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul tatălui său ca un animal flămând, repezindu-se la gâtul lui. Buzz ținti spre capul acela lacom de sânge. Mal îl blocă și trase din nou, iar glonțul ricoșă în zigzag din perete. Buzz se eliberă și apăsă pe trăgaci. Coleman se apucă de umăr. Mal scose cătușele din buzunar și alergă într-acolo. Buzz se aruncă pe burtă și căută alt unghi. Picioarele lui Mal, apoi poalele hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a dat roade pentru că, în minutul 17, echipa lui Gheorghe Poenaru a deschis scorul prin Doboș, care a prins un șut de senzație de la aproape 20 de metri, mingea a lovit bara stângă a porții lui Stoica, după care a ricoșat în plasa din partea dreaptă a porții gălățenilor. După marcarea golului, elevii lui Poenaru au încercat să dea lovitura de grație, dar Stoica, portarul “studenților”, s-a opus în dese rânduri torpilelor lui Doboș&comp. După pauză, “studenții” au ieșit mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și-au revenit cu greu, iar prima lor fază periculoasă s-a produs în penultimul 259 minut al primei reprize, atunci când Apostol a centrat din lovitură liberă, Vraciu a reluat cu capul din 8 metri în portarul advers, balonul a ricoșat la Lozneanu, care a înscris, dar golul a fost corect anulat pe motiv de ofsaid. Oaspeții au ieșit de la cabine cu o altă atitudine, deciși să întoarcă rezultatul și, în minutul 52, au reușit egalarea, Lipovanu înscriind cu un șut
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
șterg transpirația care mi se adunase pe buza de sus. Aveam nevoie de spațiu ca să îmi întind picioarele. Încă se mai uita fix la mine, cu acea privire de bufniță, dar eu nu mă puteam uita la el. Privirea mea ricoșa prin cameră, căutând ceva de care să se agațe. Simțeam cum funiile Burghezilor din Calais se strângeau în jurul gâtului meu. Atunci am văzut-o. Stătea pe raftul unei biblioteci scunde, în spatele lui. Nu îmi puteam imagina cum de îmi scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
văzuse sau Își imaginase o asemănare cu Ussher Arkin și se implicase cu afecțiune, se potrivea cu obiceiurile minții sale să-l vadă și sub alt aspect, ca pe o curiozitate răsăriteană, un mic demon oriental, stufos, bâzâind În jurul planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal din geam. Întrebându-se dacă tipul n-ar putea fi un șarlatan până la un punct. Nu, nu, asta nu. Nu aveai timp de făcut observații amuzante sau mărunte; trebuia să fii hotărât și Încrezător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ta reală, alcătuită din carne, sânge și oase, pentru a dispărea În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimamn strânse cocoloașele de pe podea și, modelându-le În palme, făcu din ele niște bile pe care le aruncă În tavan. Bilele ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]