2,125 matches
-
stare să treacă dincolo de mode și timp. Am și scris, cu bucurie, un fel de prefață-întâmpinare, înainte de apariția cărții ce urma să inaugureze un destin nu tocmai comun. După aproape patru decenii, poemele de atunci nu par a avea nici un rid, iar ceea ce a scris Adrian Popescu până în ziua de azi n-a făcut decât să le prelungească, în armonioase polifonii, inconfundabilul ton fundamental. Mi-a plăcut, ani de zile, să citez, cu diverse ocazii, multe dintre versurile acelui ciclu de
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
Ce piept m-a hrănit?/ La ce burticică am gângurit?// Viața mea a curs din mine în afară./ S-a făcut alții./ S-a făcut fiul meu./ S-a făcut o dansatoare din buric./ Cu clipsuri. Barbară./ S-a făcut riduri prin alte femei./ S-a făcut amintire. și uitare./ S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii./ Ca iarba să crească, să iasă de sub/ creasta lumii și să străpungă.// Viața mea s-a făcut un banc
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
pricini, de bună seamă, diferite. Primul e Bucureștiul anilor '35, dintr-o carte cu numele orașului, scoasă de Mircea Damian la Fundații. Unul pe care îl vizitezi ca să-l uiți pe-al doilea, sau ca să-i mai poți ghici, în riduri, netezimile fostei frumuseți. Bucureștiul e azimutul speranțelor provinciale, de care cu-atîta superbă neîngăduință își bate joc: "București! București!... Câte visuri se sting, flămânde, pe străzile tale; câte bucurii mor în lăcrămi, la sânul tău; câte tragedii se zvârcolesc, mute, în mijlocul
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
zi. Mai este și un cunoscut politician de toate culorile și din toate circumscripțiile, care a cerut să nu i se dea numele și să fie filmat doar din profil. Poartă ochelari negri și un fular roșu, care-i ascunde ridurile de pe gât. Nu trebuie uitat nici Ahmed, care-l ține de braț pe politician, al cărui simpatizant a fost de pe vremea când acesta era troțkist pe față și frontist prin spate. Ahmed poartă un costum gri, pe care n-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dulci umplu întreaga ta tabără de luptă, norocul revine în trupul și în mintea ta, îți continui drumul cel plin de stavile. șase deasupra: încercarea foarte grea a trecut, acum fukurokuju redevine capul tău, cu piele întinsă pe față, fără riduri, cu labirintul creierului tău intact, fără urme de măcel, jurōjin se întoarce în gâtul tău, răsucitorul atent al capului și ochilor tăi, care detectează cele mai mici detalii ale cărării tale anevoioase, bishamonten se face la loc brațul tău drept
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale civilizate se deschid nuferii, cântă canarul, peștii înoată, cap peste cap chiar și delfinii noștri turcoaz se descurcă și dimineața oftează că vine atât de devreme și devreme se definește în funcție de tine, de contracția mușchilor gambelor tale durată de ridurile mâinilor tale, așteptând numai o mângâiere, o strângere, o aliniere cu acest univers mic, dar tandru, al mușcăturilor noastre din mărul cu zahăr al întâlnirii pielii cu cuvintele din vara scurtă a unor urși panda îmbrățișați din socoteala simplă că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ții cu tine, te apucă cu gheruțele lor mici de obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi, să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra: ești neclintită în onestitatea ta, în adorația ta. adormi gândindu-te la cavalerul tău majestuos, apoi în toate episoadele de somn REM îl visezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dat greș în a mi le sincroniza corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta; eu, însă, spun că sunt semne ale degradării trupești, adică îmbătrânirea, dar, totodată, ale înnobilării sufletești, adică înțelepciunea. Și, lipsit cu totul de înțelepciune, parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi putut altfel să hrănească atâtea guri, să pună la punct o casă, să conducă o filarmonică unde fiecare se crede un geniu. Dar ce o stânjenise cel mai tare fusese gestul lui, acel gest de mângâiere, de căutare a ridurilor, a puținelor depuneri, a împuținării "masei musculare". Încercase să se țină cu firea, dar își jurase în sinea ei că nu va mai veni la nicio întâlnire de acum încolo, poate dacă el va insista, se va ruga din răsputeri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca un mort la propriul său trup, le privesc cu umor deși știu exact cât m-au durut, dar acum, în această rostogolire însorită, îmi permit să le îndepărtez de corpul meu, ne apărăm de durere cum ne apărăm de riduri, îndepărtezi oglinda să nu le vezi, dar știi că ele sunt tot acolo, că imaginea din oglindă este un fals, între tine și ochiul care te vede ai pus suficient spațiu ca să obții imaginea pe care o vrei. Folosești acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
meu care ascundea frumos pistruii și petele de la soare. Am ales o culoare deschisă de ruj și am încercat să umplu toate striațiile adâncite în buze. Ochelarii de soare cu rame foarte mari nu lăsau să se vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul coti la stânga și o făcu să treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o umbră în colțul gurii, coborând ca un rid adâncit spre bărbie. Se enervă și încercă să șteargă rujul cu degetul mic, însă îl întinse pe toată bărbia și se făcu brusc bătrână și hidoasă. — Bă, aia parcă a mâncat gem de căpșuni și a uitat să se șteargă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în jos spre tâmple și spre obraji, întinzându-se până spre ceafă. Ne uitam cu coada ochiului unii la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau și se adânceau mai mult între riduri. În jurul patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu îndrăzneam să spunem. Apoi intră mătușa Aura și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian avea să adoarmă. O urmăream cu privirea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
picior peste picior pe canapea, rezemându-și un cot de brațul din dreapta al acesteia. Este încruntată și gesticulează din când în când. În curând va începe să plângă, sau măcar așa pare din cauza nervozității ce i s-a întipărit în ridurile fine de pe frunte. X este și mai nervos, căci nu suportă o femeie plângând, și mai ales când aceasta plânge din cauza lui. — ți-am mai spus. De ce nu vrei să mă crezi? Nu știe de la mine. Dar atunci de la cine
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
devreme, ea e gravidă și nu poate face efort. Ce zici de asta!? - Ce să zic, așa este! - Tu ești de partea mea sau a ei? - De partea adevărului. Și mama o privi o clipă. Fața fiicei ei se crispase, ridurile de pe frunte se adânciseră, încât era de nerecunoscut. Îi pierise până și glasul. Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de isop, măslinuță, extrase de lemn-dulce, camfor, frunze de strașnic, ulei de granat, ulei de dafin, semințe de in, de pin și alte fleacuri. Starea sănătății mi se înrăutăți. Doar doica mea - era și doica ei -, cu fața plină de riduri și cu părul gri, venea și se așeza la căpătâiul meu, într-un ungher al camerei. Îmi umezea fruntea cu apă rece și-mi aducea infuzii. Îmi vorbea de copilăria mea și de a târfei. Îmi spunea, de pildă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele copilăriei mele. Ca să mă simt ca înainte de a mă îmbolnăvi, ca să mă simt sănătos. Aveam din nou impresia, în astfel de momente, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de incendii mocnite, altele, pulverizate de exploziile violente cauzate de instalațiile de gaze, cele mai multe degradându-se Însă Încet, ca inșii a căror Îmbrăcăminte de piatră fuseseră cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor, ca și cum și-ar fi pierdut și ele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora sau ale nimănui. Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut pentru ultima oară traversând strada, zgribulit de ploaie și cu gulerul fulgarinului ridicat. S-a auzit un zgomot. Trebuie să deschid ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ridică nehotărîtă din umeri. — Bine, dacă ții cu tot dinadinsul, citește-mi, acceptă ea. Dar, iartă-mă că te Întreb, de ce scrii tu toate astea, crezi cumva că ai mai putea schimba cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu pe Agneta să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
compromisul ăsta pentru că rezultatul era excelent. Nu folosea aceeași lamă de două ori, numai așa pielea îi rămînea perfect netedă. Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile semne care-i trădează vîrsta, riduri, brăzdături, negi, și totuși nu poate fi decît o iluzie, își zice, lobul exagerat de mare al urechii drepte, pomeții proeminenți, mărul lui Adam ascuțit, închide ochii și hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu poate să mai piardă timp cu descifrarea acelei hărți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spele? Nu are pe nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie și cercetându-l centimetru cu centimetru, ca și când ai vrea să descoperi neapărat ceva Nu descoperi decât riduri și un nou rictus pe care nu-l văzuseși până acum decât Într-un portret de bărbat pictat chiar de ea, cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a întâmplat? — Alexander, iubitul meu frate, se însoară cu Georgie Hands. Nu! exclamă Antonia. Surprins de vehemența acelui „nu”, de nuanța de uimire și refuz categoric, m-am uitat la fața ei: devenise dintr-odată însăși masca brăzdată de riduri a durerii. Vestea o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred că ar trebui să fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]