245 matches
-
Vincent să Înceapă cartoful dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru și fața galbenă ridată, ca o lămîie stoarsă, Îi amintea lui Jim de Basie, dar domnul Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd o să se termine războiul, adăugă el. Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mă simțeam înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio ținea la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Doamnă, dacă nu ieșiți, voi fi silit să folosesc clopoțelul» (deși nu am așa ceva). Auzind cuvintele astea a Început să râdă din nou, un râs delicat și plăcut, ca apa proaspătă susurând Într-un izvor. Avea umeri Înguști, gâtul ușor ridat, Însă pieptul și pântecele erau frumos rotunjite, iar pulpele strânse În ciorapi de mătase cu modele circulare. Combinația de rotunjime și vulnerabilitate era atrăgătoare și Înduioșătoare totodată. Sau poate emoționant era doar contrastul dintre chipul de Învățătoare obosită și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sau cel puțin să ne dăm seama de neputința noastră de a Înțelege. Fima și-l Închipuia uneori pe creatorul universului, În care nu prea credea, ca pe un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea Sa dispus să se gândească la Frații Karamazov? La disputa dintre Ivan și Diavol? La visul lui Mitia? Sau la episodul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dragi. E greu să suporți atâția morți tot timpul. Gulaș pentru domnul doctor azi? Sau supă de pasăre? Fima se gândi o clipă, apoi comandă gulaș, omletă cu salată și compot de fructe. La altă masă ședea un om scund, ridat, care i se părea lui Fima deprimat și bolnav. Omul citea relaxat ziarul Yediot Aharonot, Întorcând paginile, holbându-se la ele, scobindu-se Între dinți cu o scobitoare și Întorcându-le din nou. Părul său părea lipit de frunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care se strânsese pe taburetul său, Îmbrăcată În pantalonii uzați din catifea reiată și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el, mirosind a pâine neagră și măsline și săpun simplu de toaletă. Și spuse cu mirare, cu un zâmbet Încordat, vorbind parcă nu cu el, nici cu ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
coperte Începeau să se Îndoaie de bătrânețe, o fotografie decolorată a lui Moșe Daian Îmbrăcat În uniformă militară, În fața Zidului Plângerii, pătată și ea de muște, compasuri, rigle, penare ieftine din plastic, unele din ele având imprimate pe capac figurile ridate ale unor rabini așkenazi 2 sau ale unor Înțelepți sefarzi 3 În caftane bogat ornamentate. Printre toate acestea, ochiul lui Fima zări un caiet gros, cu copertă de carton gri, având poate câteva sute de pagini, În genul celor folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În clipa magică În care, pregătindu-se să danseze grecește cu mîinile ridicate-n aer, au auzit saxofonul lui Parker. Într-un film foarte lung, Bird, Clint Eastwood, un regizor surprinzător și mai Înalt decît actorul cu același nume, mai ridat, demonstrează ca la tablă cît de puțin pricepe din ce se-ntîmplă cu artiștii, mai ales dacă sînt de geniu. O experiență similară am trăit și-n Doors, unde Oliver Stone Își expune și el goliciunea pe-o astfel de temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit ca înfățișare, cu excepția unei bărbi albe, frumos îngrijită, care înconjoară obrajii ridați. Ușurat, Darie pune pistolul mitralieră la spate. Nu te teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o cafeluță alături, lângă o veioză potolită, care să te facă să n-o vezi că nu mai e, desigur, o fetiță, dar nici atât de bătrână cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și să depeni cu ea vechi amintiri, dintre cele care sporesc tandrețea sufletului, topesc asperitățile, nasc dorința unei intensități prezente a clipei, mai încărcată de voluptăți decât îmbrățișările tinerilor care nu au un trecut și nu-i cunosc valoarea... Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Emil BRUMARU Fluturi asasini. Cine ar fi crezut! În verdele înspăimântător de albastru, întins blând, lânced, indecent, pe pajiștea jilavă, lunecoasă în jumările slăjite Ăresturile balurilor de binefacere ale adolescenței!)... în spațiul translucid din fața conacului dilatat la colțuri de burlanele ridate Ăsimulând burdufuri borțoase de acordeon cu jde mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cu mare vizibilitate. Aici se adună seara puștii cu skateboard-uri și role. De jur împrejur sunt panourile cu picturile lui Gorzo: figuri de țărani, mai ales bătrâni, cu pălării boțite sau cu batic în cap, cu papornițe în mâinile ridate sau cu un lighean de rufe la picioare. Țăranii lui Gorzo poartă, cu naturalețe, întocmai ca în realitate, bascheți sau cizme de cauciuc, ori pulovere cu model. „Îmi plac mult bătrânele“, spune artistul. Într-adevăr, „doamnele“ domină peisajul rural-urban. Scopul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
când bea și când bea rece. 2. MĂNÂNCĂ BINE DAR ESTE EMACIAT: a. Abrotanum - emacierea afectează mai ales membrele inferioare. Copilul este incapabil să-și țină capul datorită slăbiciunii musculaturii gâtului. Este prezent un inel albastru împrejurul ochilor. Fața pare ridată și palidă. Este o dorință marcată pentru pâine și lapte fiert. Pielea este flască și atârnă. Mereu, o constipație severă. b. Iodum - caracteristica emacierii de Iodum este progresul ei rapid. Notă: în tireotoxicoză, pierderile în greutate ale pacientului apar rapid
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
mundi erau înlănțuite logic și convingător. În timp ce se îmbrăca mecanic, în capul doctorului se perindau discursuri minunate, emoționante, convingătoare și foarte elevate din punct de vedere lingvistic. În oglindă s-a emoționat și cîteva lacrimi s-au slobozit pe obrajii ridați. Nu, nu trebuie să plîng. Un bărbat care plînge nu provoacă milă. Și nici nu cer milă, este sub demnitatea mea... Doctorul a fost neplăcut impresionat de gogoașa din fața ușii primarului, formată din oamenii veniți în audiență. Se scufundă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
erau inspirate din arta Africii, artă inegalabilă în ceea ce privește stilizarea. Eleganță, mișcare, accentuare, sînt doar trei din punctele forte, excepționale, ale acestei superbe arte, provenită din continentul negru. Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz era și el negru ca abanosul, cu fața ridată dar cu o superbă dantură albă, cum numai continentul negru ți-o conferă. Atletic și consumator de alcool, o combinație nu prea des întîlnită. Lucra cu încetineală și romul sorbit cu înghițituri mici și la distanță în timp, nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și am venit singur, să cunosc lume și să-mi încerc priceperea de a înțelege cubanezii. Nu-mi este foame și o lungesc cu un pahar de rom "Havana Club". Pe ușa îngustă intră un omuleț negricios, cu fața mai ridată decît un sîmbure de piersică. Are o privire iscoditoare și-l cataloghez imediat ca fiind "un șiret pleșcar". Se apropie prudent de masa mea. Rîde. Spre surprinderea mea, văd că are o dantură albă ca fildeșul și nici un dinte nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că îi iubea poate peste măsură, ziceam eu. Potrivită de statură, nu mai înaltă ca mine, purta părul tăiat scurt, dar pe care și-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vilă ultramodernă și un sac de bani. ERICH BECK ȘI BUCOVINA 1 Înalt, masiv, monumental și meditativ, cu o privire încordată și gravă, concentrată spre interiorul ființei sale și protejată de sticla transparentă a ochelarilor, cu fruntea înaltă și ușor ridată, aureolată de o diademă de păr rarefiat și ruginiu, încă sârmos și viguros care se armonizează cu sprâncenele groase și stufoase, septuagenarul Erich Beck, împreună cu soția sa, Ursula, au poposit pentru câteva zile la Suceava la mijlocul lunii octombrie 2003, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în trecerea de la tinerețe la bătrânețe pot să întârzie, să tărăgăneze cu cochetărie, pentru ca apoi să-și facă ferm apariția, dintr-o dată. Gilbert, în pragul dintre cele două vârste, arătase trandafiriu la față și adolescentin. Acum avea un chip complet ridat, hazos și uscat, cu acel vag aer de cinism ironic pe care-l adoptă instinctiv oamenii vârstnici inteligenți, în chip de expresie nouă, de finală apărare. Când îl văzusem ultima oară, degaja un aer de proaspătă și inconștientă îngâmfare puerilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pur și simplu să-mi explici? De astă dată s-a uitat drept la mine. Observasem că azi nu avea buzele rujate, ceea ce mă ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un aer hotărât, aproape prudent; acum părea extrem de atentă, ochii vii își pierduseră privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
una cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
complimente, am fost bolnav. — N-ar mai fi trebuit să stai la pat? — Nu, mă simt bine. Ce surpriză să vă văd pe amândoi aici! — Bună, scumpul meu Charles? exclamă Gilbert apropiindu-se de mine. Fața lui frumoasă, stingherită, foarte ridată avea expresia de iminentă desfătare, nervoasă și vinovată, a unui câine care a făcut o poznă. Dacă l-ai fi atins ușor cu mâna, ar fi sărit și ar fi lătrat. — Charles arată foarte rău. — Sper că nu-i ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns: „Familia noastră are longevitate și-o să trăiesc și eu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cât să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întâmplarea a făcut ca exact următoarele trei sau patru zile să le petrecem împreună. Eu, fascinat de chipul fin ridat, de moliciunea incredibilă a părului și de ținuta perfectă, de felul în care știa să țină capul. Participam la o conferință, la Universitatea Rutgers, și nu m-am putut opri să nu-i povestesc emoția pe care-o resimțisem pe când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]