2,803 matches
-
sînt tot 42!) Testament este expresia și istoria unui cult pentru Eminescu: de o cu totul altă factura (sau, poate, natura) decît acela pe care national-comunismul l-a lăsat moștenire epocii actuale. Petru Creția se referă el însuși la desfigurarea ridicolă de care are parte poetul, ieri, ca și azi, dar probează, în carte, un devotament însoțit de spirit critic care e moștenit, la rîndul lui, de la Maiorescu, Chendi, Perpessicius, Călinescu, si ațiți alți truditori asupra textelor eminesciene. Cartea se deschide
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
a mai avut o întâlnire "politică" din 2008, după ce s-a demonstrat că a mai avut întâlniri cu Traian Băsescu. Liberalul a precizat că acele întâlniri au fost de situație și nu au discutat probleme politice. "Este o dezbatere publică ridicolă nu pentru că se face o mare istorie dintr-o presupunere, pe care nu o să v-o spulber dintr-un motiv simplu. Nu vreau să creez un precedent, ca mâine să mă întrebe, 'păi ne-ai spus cu Iohannis, spune-ne
A fost Klaus Iohannis acasă la Traian Băsescu? "SPP distruge evidențele după 24 de ore" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/22058_a_23383]
-
bune pînă aici, dacă e să nu ținem cont de sumedenia de cuvinte stîlcite, pocite, morfolite, care îți zgîriau auzul, precum și de calchierile și stridențele presărate cam la fiecare întorsătură de frază a celor de la microfoane. E de-a dreptul ridicol să auzi cum cineva urcat pe podium, cu sau fără voia lui, te îndeamnă "să ne atîrnăm foarte serios de limbă și necătînd la toate piedicile să nu ne lăsăm duși în eroare", încheindu-și sacramentalul opus retoric cu un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
Eminescu, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Gabriela Melinescu, Denisa Comănescu, Nicolae Prelipceanu, Constantin Abăluță, Miron Kiropol, George Astalos, Virgil Mihaiu, Gabriel Stănescu (redactorul-șef al acestei reviste și autorul unui editorial cam avîntat în romantismul său desuet și în revolta ridicolă împotriva invenției "americane" a copy-right-ului. Cel puțin în România nu cred că e cazul să ne revoltăm, nici chiar retoric, împotriva a ceva ce vrea din goluri a se naște.) Textele, traduse cu precădere în engleză, sînt alternate cu eseuri
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
nu ne înțelegem nici noi seismele interioare. Așadar, ne identificăm cu un personaj precum Anna Karenina în măsura în care ajungem să ne apropiem de tulburarea ei, de stările ei agitate și confuze, fără să înțelegem. Altminteri, Anna Karenina devine pentru noi o ridicolă femeiușcă, cuprinsă de o gelozie absurdă care în final îi va distruge la propriu viața. Omnisciența auctorială, convenție literară a realismului literar, nu-l deranjează deloc pe Updike, atîta vreme cît ea nu se manifestă ca psihologism. Tolstoi ne descrie
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
nu atît în specularea suferinței pentru dobîndirea trofeelor MTV, cît în spectacolul secund al înfrîngerii acestui simpatic cinic detestabil de către ingratul îndrăgostit înflăcărat care-și anticipează în mod categoric victoria, respectiv happy-end-ul! Și o face plin de o senină chiar ridicolă încredere blindată de ferma convingere în forța de-a dreptul mistică a iubirii sale. Conform refrenului ce a inspirat titlul românesc, pasiunea e ritmată prin muzică (A.R. Rahman), versuri (Anand Bakshi), imagine (Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
cu o intensitate greu de bănuit înainte. Franc spus, este vorba de o luptă pentru putere, fie ea și pur simbolică". Nimic nou sub soare, fenomenul e normal și prezent în toate culturile, numai că acum și aici capătă accente ridicole: "Niciodată[...] "bătrânii" nu s-au simțit mai amenințați, fiindcă tinerii intră în jocul simbolic al luptei cu niște arme pe care generația vârstnică nu le cunoaște. Și sunt și mulți - deschiderea are avantajele sale -, cohorte lacome să se afirme. Status
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
Cronicar Cult și cultură În APOSTROF nr. 7-8 e tipărit discursul pe care Gelu Ionescu l-a rostit, în deschiderea unui recital de poezie eminesciană, la München, în urmă cu o lună. Ocazia festivă l-a incitat să respingă festivismul ridicol și să demonteze tocmai cultul monoteist, al cărui obiect e un Eminescu insuficient cunoscut. Analizînd factorii care au dus la această formă dogmatică de apreciere a "omului și operei", Gelu Ionescu e de părere și el că un rol important
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
de cuvinte și pe surpriză - "Săptămînal de moravuri grele" (Academia Cațavencu), "Săptămînal al românilor de aiurea" (Cațavencu Internațional), "Săptămînal de tranziție" (Dilema), "Supliment de post(tranziție)" (Vineri) etc. De fapt, situația actuală e manifestarea unei tradiții: subtitluri hazlii, bizare sau ridicole existau deja la noi, și întreruperea totalitară nu le-a suprimat cu totul amintirea; le regăsim în utilele dicționare de care dispunem acum (Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești, 1731-1918, 1995; I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești, 1790-1990, ed.
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
șanse doar dacă ar candida împreună! Ceea ce, bineînțeles, nu se va întâmpla, măcar pentru motivul că ei nu sunt ce par a fi: ei sunt doar ceea ce șefii lor dintotdeauna le-au cerut să fie! Discuția aceasta - necinstită în intenție, ridicolă în conținut - are și un aspect pozitiv. Scoțându-i în prim plan pe șefii de guvern, se induce ideea că polul principal al puterii în România, președinția, tinde să treacă în planul al doilea sau, în orice caz, să-și
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere. Pînă unde poate merge acest foileton ridicol? este permis de a pune întrebarea, cu atît mai mult cu cît această romancieră leșina de rîs în brațele chefliului." (p. 33) Nepăsătoare la cei din jur, pentru scriitoare totul este foarte clar: "Tot aurul din lume, este Jim, punct
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
ai fi tentat să crezi că o serie din temele postmoderniste cele mai la modă au fost lansate pur și simplu ca reacție la sobrietatea analitică și productivă a filozofilor tradiționaliști sau a oamenilor de știință. Dintr-o competitivitate ușor ridicolă, filozoful postmodernist se ocupă de regimul social al quarck-ului doar pentru că astfel poate aspira să intre într-un dialog cu fizicianul. Dialogul, însă, e imposibil nu numai datorită unui dispreț reciproc, cît mai ales din pricina unei neînțelegeri fundamentale privitoare la
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
un scandal public, într-un circ birocratic lamentabil. Toți stăm și contemplăm vîltorile unui incendiu, nimeni nu pune mîna pe tulumbe să stingă întîi focul și abia după aceea să-i caute pe vinovații care l-au produs. Un spectacol ridicol regizat de Ștefan Damian. Domnia sa avea puterea - s-a dovedit că nu și competența - să pună capăt unei stări nesănătoase pentru Teatrul Nottara și pentru teatru în general. În acest moment există tabere pro și contra, atacuri ale unor oameni
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
acestui cugetător ortodoxist (să ne amintim, în treacăt fie spus, că a polemizat și cu Blaga, tot din perspectivă ortodoxistă). Definiția lui Stăniloae despre specificitatea românismului e de tot hazul (dl Preda afirmă direct că "textul său ajunge la expresii ridicole"): "O notă specifică a sufletului românesc și a manifestărilor lui artistice, unanim remarcată, e simțirea unei legături mistice cu natura animală și vegetală. "Miorița" e numai un exemplu în această privință; cel mai frumos. Românul e frate cu codrul, se
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
precum aceea de la Mangalia de la sfîrșitul deceniului inaugurat de Teze) pentru a se obține, niciodată însă deplin, punerea în practică a prevederilor Tezelor. Ceaușescu a făcut tot posibilul ca să înfrîngă cerbicia scriitorilor. A încurajat, bunăoară, naționalismul cel mai josnic și ridicol, protocronismul, deși acesta se bătea cap în cap cu ideologia comunistă clasică, în speranța de a-și atrage o parte dintre intelectuali. Nici așa n-a reușit. Protocronismul și-a primit replica meritată și cenzura n-a putut, oricîte șicane
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
zece sau douăsprezece ore diferență de fus orar. Îi desparte de fapt teama de necunoscutul viitorului, de incertitudinea iubirii în timp. Femeia e cea la care această teamă apare explicit, în vreme ce la bărbat necunoscutul e reprimat cu o încredere aproape ridicolă în moment, în iubire, în ceea ce-i așteaptă împreună. Conversația e hilară total, mai ales cînd legătura telefonică e bruiată de diverse alte voci - cineva care fredonează o melodie, un fragment de dialog în japoneză, ceva mai tîrziu altul în
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
S. Mehedinți, M. Ralea, Ibrăileanu, Blaga - noua generație spiritualistă (Cioran, M. Vulcănescu, Noica), legionarismul de la doctrinari la funeștii militanți, toți, de fapt, au fost preocupați absorbant de această dilemă fundamentală. Și o regăsim, în fond, și în deceniile comuniste de la ridicolii lor conducători, la ideologi și gînditori. Aici, repet, în această dilemă fundamentală, se consumă, de fapt (cu rare excepții, ca, de pildă, amintita carte a lui Mircea Florian sau cărțile de indianistică ale lui Mircea Eliade) zbaterea întregii cugetări românești
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
piesă, Tărîmul celălalt, la Galați; al doilea - al unei teme axate pe o anumită perioadă politică și istorică a țărilor fost-comuniste, demers pornit cu Portret de criminal, în stagiunea trecută, la Brașov. Lumea lui Kovacevic colcăie de tare, de obsesii ridicole, de miza mică a unei societăți închise, captivă a unei gîndiri dirijate ideologic. Mulți contemporani sînt de părere, astăzi, că trecutul nu mai trebuie răscolit pentru că mirosurile putregaiurilor sînt dezagreabile. Trecutul trebuie asumat numai cunoscîndu-i fața adevărată. Nici contorsionată, nici
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
bucurat de privilegiul de a vedea această unică reprezentație. Prin ochelarii lui Mrozek (chiar titlul rubricii sale ținute săptămînal în Przekrój între 1953 și 1968), lumea se vede ca o caricatură. Cu bunele și cu relele, cu erorile și stupizeniile, ridicolă și absurdă, bîntuită de sublim și derizoriu, reprezentînd ironic sau satiric în desen prin acele linii care subliniază tenta negativă. Tango, una dintre cele mai jucate piese a lui Mrozek este mai mult decît atît. Ea conține comentariul cinic și
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
taclalei mondene cu grupuri de intelectuali fără nici un impact asupra conștiinței publice. În schimb, încă din prima lună a înșfăcării puterii, 'emanații" s-au bulucit spre Paris, dornici să-și satisfacă pe loc reveriile occidentalizante. îmi aduc aminte de-o ridicolă debarcare în masă a scriitorilor români în Orașul Lumină, într-o perioadă în care încă se mai trăgea pe străzi iar cadavrele celor împușcați la revoluție erau proaspete. Din toată această navetă n-a rămas decât o păruială între 'mâncătorii
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
victima confuziei regretabile dintre memorialistică și document. Este clar că nu poți da drept certă o afirmație diaristică - eventual, pui sub semnul întrebării anumite certitudini personale (cum foarte sugestiv face Andrei Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult sau mai puțin reușită, un patos exagerat. De la reproșurile de mai sus pînă la iritările
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
mai fascinant decît o autoritate total și eficient manifestată - iar cînd obiectul autorității e femeia, cititorul comunist își va descoperi valențele hrănite tradițional în ordine patriarhală pe deplin satisfăcute. 2. Numitorul comun Un bărbat extrem de locvace, dizgrațios sau cel puțin ridicol, prea înalt și (eufemistic vorbind) lipsit de stil sau posesor de burtă, agitîndu-se ca posedat și transpirînd din abundență, mare consumator de alcool și neîntrecut pedagog de dame (pe care le învață să fie femei) "atacă" și "seduce" (ambele verbe
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție îndelungată și descoperindu-și, victorioasă, feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte teoretizări pe temă). Dar adolescentinismul nu se oprește aici. întregul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
o spicuire din problemele cu care se confruntă ziariștii, cred că performanțele presei românești sînt cu adevărat remarcabile și nu avem a ne rușina de comparația cu colegii din oricare parte a lumii. Pe de altă parte, mi se pare ridicolă nemulțumirea clasei politice (dar și a unei părți din populație), care se plînge că presa oferă un tablou sumbru al societății, afectînd imaginea României în străinătate, respectiv moralul populației. Presa este menită să prezinte lucrurile ieșite din comun, ne-banale
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
trecut ce mă melancolizează, pe care aș fi preferat să-l uit. Însă nu-l pot uita! Mă văd abia ieșit de pe băncile facultății, năucit în fața unei existențe guvernate de alte legi decît cele ce i le atribuisem cu o ridicolă naivitate, în anii de studiu pătimaș, sub astrele unei morale didactice, nu mai puțin artificiale decît cele confecționate din hîrtie sclipitoare pentru pomul de Crăciun. Tratat cu perfectă indiferență de profesorii mei din universitate, care-mi puseseră "note mari", ca
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]