1,913 matches
-
care noi am putea-o socoti inutilă: oare nu e cumva caraghios că la sfîrșitul vieții sale (inevitabil aproape, căci avea deja aproape optzeci de ani) să lase o carte despre dragoste? Filozofînd pe tema iubirii, vîrstnicul se teme de ridicol, pentru că presupune implicit o iubire asociată tinereții, desi nimic din teoria expusă în carte nu justifică asemenea conexiuni, și deci nici aprehensiunile. Dublă flacăra este perechea unui poem scris mai demult de autor, intitulat Carte de creencia (Scrisoare de acreditare
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
avea curajul să ași ucidă bărbații. Până la urmă nu o vor face, dar clipele an care contemplă această posibilitate, ăn puterea nopții fierbinți de vară, șanț cumva eliberatoare. Visăndu-se criminale, cele două femei se visează implicit libere. Nu e nimic ridicol sau, dimpotrivă, cinic, ăn această ipostază, ci mai degrabă trist. Așa cum tristă, dar fără cuvinte, plină doar de subăntelesuri, este istoria copilului ănfiat, despre care nu aflăm de fapt mai nimic. El e victima care tace, tragedia e a lui
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
gandesti că un fizician aristotelic, uitănd cum găndeai că fizician modern. Tot astfel ai poți citi pe Boyle, Newton, Lavoisier ori Dalton. ăntămplător, am facut acest experiment cu Kepler și pot spune că am devenit o kepleriană ferventa, oricat de ridicol ar suna. Uneia ca mine, ansa, nici nu ai e foarte greu (nefiind vreodată fiziciana), pe cată vreme an cazul lui Kuhn, cum spuneam, metamorfoza e oarecum suspectă, căci pur și simplu nu poți să ștergi brusc dogmă disciplinei an
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
niște cosmopoliȚI, definiți în același DEX intens ideologizat drept: "...(în faza preimperialista) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor." Temerarii lexicografi ajung, astfel, să includă în categoria citată - fără a-și da seama de ridicolul situației - adica în sfera cosmopolitismului atît de... primejdios și vai! antinațional, organisme mondiale de talia ONU, UNESCO, iar în zilele noastre Uniunea Europeană și Parlamentul bătrînului continent sedus, altcîndva, pe orbite mitologice, de către însuși Zeus preschimbat în taur alb, tocmai pentru
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
supraviețui un mort). Abia după ce supraviețuirea va fi o problemă rezolvată, abia după ce vom avea un numar crescut de premiere, o ritmicitate a difuzării, un parc de săli civilizate, o piață veritabilă, abia atunci vom putea invocă, fără teama de ridicol, alte probleme (Cum ar fi "problema scenariului", "problema actorului de film", "problema publicului" ș.a.m.d.). Din caietul program al premierei Faimosul paparazzo (am aflat că ar fi trebuit să se cheme, la un moment dat, Bietul paparazzo, dacă "specialiști
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
și acceptării jocului postmodern cu cititorul părtaș la frămîntările, la imperfecțiunile autorului a nu sînt deloc rare în carte. Amintirile nu sînt "libere" și asta nu se întîmplă doar din rațiuni de stil, ci și din pudoare și teama de ridicol. Pe de altă parte există și o alta teamă, aceea de a nu ucide din prea multa analiza sentimentul. Amintirile au două voci evocatoare, a adultului, autor și al metatextului despre care vorbeam și a copilului, care are o percepție
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
a căror vehemență apare pe deplin justificată, cea de-a doua are un caracter oarecum folcloric, a circulat și circulă în cercuri de opinie largi cu nuanțe diferite, stârnind uneori hazul și relevând nu atât suferința propriuzisă, cât absurditatea și ridicolul situației. Ciudatul mod de constituire a memoriei colective, ce degenerează adesea în paradox, a determinat sistematizarea deloc științifică a acestei critici postfactum, ca să nu mai spunem că a zădărnicit analiza, prin urmare judecarea ansamblului, cu toate laturile lui rele și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
fel, și acest fapt îi conferă siguranță de sine. Interviul constituie, însă, faptul revelator al filmului nu doar în construcția personajului în dimensiunea sa mediatică. Unele dintre întrebări transcriu și naivitatea occidentalului, anagajamentul principial și superficial totodată, perspectiva generalistă. Sesizam ridicolul și infatuarea de care e parțial conștient Walesa, însă există și un alt ridicol, cel al tribunelor democrației ridicate în spatele Cortinei de Fier. Walesa va deveni primul președinte polonez după alegerile libere, iar Tadeusz Mazowiescki primul premier postcomunist. În orice
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
al filmului nu doar în construcția personajului în dimensiunea sa mediatică. Unele dintre întrebări transcriu și naivitatea occidentalului, anagajamentul principial și superficial totodată, perspectiva generalistă. Sesizam ridicolul și infatuarea de care e parțial conștient Walesa, însă există și un alt ridicol, cel al tribunelor democrației ridicate în spatele Cortinei de Fier. Walesa va deveni primul președinte polonez după alegerile libere, iar Tadeusz Mazowiescki primul premier postcomunist. În orice caz, Wajda a reușit să construiască un personaj puternic reliefat cu o mare doză
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
de a o face să râdă pe fata distantă și aparent imună la valul de clișee siropoase. Al doilea pas pentru a o face să urce la el în apartament este un gest în care umilința se îmbină cu asumarea ridicolului. I se cere să se dezbrace complet și să iasă gol pe stradă, noaptea ce-i drept. A treia etapă constă în obținerea apropierii fizice care este mediată de un sărut, iar scena se mută în apartamentul personal, don Juan-ul
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
am de făcut”. Se împarte, frămîntat, între dorința de a scrie și refuzul de a scrie. Mîna care scrie „s-a lenevit”. Scrisoarea destinată unei tinere necunoscute devine de o gratuitate ridicolă, „un ridicul sfîșietor de trist, sinistru”. Ca și ridicolul sinistru al unui text despre romanul secolului XX, scris pentru o întîlnire la Belgrad, unde n-a mai ajuns. E scrisul forțat, gratuit, precum viața gratuită, pe care nu le acceptă deopotrivă. Acestea înseamnă înstrăinare. Așa cum devin relațiile cu ceilalți
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
vremii și pe care dascălul îl speculează abil: „Ce ar zice un părinte, pentru esemplu, când fiica sa s-ar lăsa ca Eminescu s-o ducă în codru, în loc ascuns, și acolo să-i desprindă vălul din creștet?” (p. 75). Ridicole în pudoarea lor, asemenea imputări n-ar trebui să ne amuze (păstrând proporțiile) mai mult decât cele pe care, azi, o serie de comentatori le aduc tinerilor scriitori. Să nu vedem, deci, doar paiul din ochiul Studiului critic. De real
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
fundații pe cont propriu și meșteri imbatabili în completarea formularelor ce le aduc burse din străinătate, subvenții grase pentru propriile business-uri și relații profitabile pe termen lung, sunt cu totul impotenți când e vorba de treburile publice. Înțepenirea în ridicol a lui Victor Ciorbea a constituit emblemă perfectă a acestei noi clase de profitori, a căror singură virtute e că au schimbat rusă de kolhoz cu engleza de ONG. Din nefericire, manevrele lor n-au în vedere, nici în glumă
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
ideal izvorît din descurajare, si, ca atare, el nu poate face aderenți decît punînd la contribuție patimile cele mai puțin nobile ale sufletului românesc. România piere! Sînt însă gata d-nii Iorga și Cuza să o scape!!!...Ce, la noi simțul ridicolului s-a tocit cu desăvîrșire?" - Ci de mult se potrivesc astfel de interogații unor personaje din preajma noastră, departe de importanță unui N.Iorga și chiar de consecventă în exagerare a lui A.C. Cuza!). C. Rădulescu-Motru nu pregeta a refuza și
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
tip de muncă subordonată - cameristă, fată-n casă, jupîneasă, menajeră, îngrijitoare, servitoare, servantă, slujnică etc. - au conotații istorice extrem de puternice, astfel că deplasarea lor de la o epocă sau o cultură la alta devine extrem de riscantă și permite ușor alunecarea în ridicol. Observațiile de mai sus sînt de fapt o pledoarie pentru arta (orientală) a povestirii: dicționarele noastre ar cîștiga mult dacă ar mai renunța la schematism și formalizare, făcînd loc măcar din cînd în cînd și narațiunii - care să explice modificările
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
e doar un scenariu ce anticipează viața. Wilde, Hemingway, Jack London sînt exemplele la care ne gîndim cu toții imediat. Adevărul poți să-l spui rîzînd, dar nici rîsul și nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Hemingway, Jack London sînt exemplele la care ne gîndim cu toții imediat. Adevărul poți să-l spui rîzînd, dar nici rîsul și nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Vadim Tudor, Doru Popovici sau Piliuță. Era Ceaușescu este o eră de neostalinism caracterizat; o eră însă burlescă, deoarece trecutul național nu e anexat decît pentru a transfigura un prezent închis, împietrit în contradicțiile lui absolute.(...) Dacă această inflație a ridicolului n-ar fi însoțită de renașterea unor tragice realități neostaliniste - teroare, frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de o parodie veselă a stalinismului integral. Din nefericire, "văduva" nu e "veselă", iar opereta de la București se înfundă în impasul tragicului
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
versiunea unui alt mare făuritor de teatru liric Jean-Pierre Ponnelle, pe scena Operei de Stat din Viena. Observam atunci că din cele două laturi ale dipticului "Cav and Pag" - cum îi spun americanii cu graba lor de a simplifica până la ridicol - spectacolul "Pagliacci" mi s-a părut mai rotund, mai lucrat în detalii expresive decât "Cavalleria", rămasă în granițele unei lecturi convenționale. În versiunea Ponnelle e invers: dintre cele două, "Cavalleria" este cea mai închegată. În decorul asemănător - o stradă de
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
nu înțelege că ceea ce a fost în tinerețea lui glorioasă nu mai poate fi. "Nu-nvie morții, e-n zadar, copile!"... Toată strădania sa - cu accente uneori dictatoriale, alteori isterice - de-a aduce timpul înapoi este inutilă și are ceva ridicol. în schimb, găsim și în această carte numeroase pagini demne de interes, chiar pasionante, în care eseistul amator lasă locul marelui romancier. Toată dizertația despre opoziție și despre ce are ea comun cu eternul feminin este, de exemplu, cuceritoare, amintind
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
de sine, dar care, în esență, solicita o adeziune la condamnarea a tot ceea ce era injust, josnic, blamabil. Un umor-test: Nu e important să decidem dacă rîde diaristul de el sau vrea să-i facă pe cititori să rîdă de ridicolul situației în care se află el, autorul, și astfel să anuleze ceva din penibilul biografiei. Fapt e că o face cu gustul umorului, cu talent și cu subtilitate. Funcția de insolitare a acestui tip de umor depinde de ce parte a
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată pînă la capăt lectura acestei cărți dacă nu aș fi fost cumva
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
al unei vibrații la unison. Aproape de public, fiecare gest, fiecare respirație sau tresărire sunt receptate și percepute: e nevoie de precizie și de o maximă concentrare. Apropierea de public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni, bărbați și femei, îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să-i distrugă, amînînd cît mai mult satisfacția finală. Fantezia în prelungirea procesului e nelimitată
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
ca oricare alta și că, prin urmare, ea trebuie frumos ambalată. Expresia "dreptul la imagine", descoperită de român după 1989, este ea însăși un reflex al noii realități, repede însușită de cine vrei și de cine nu vrei. E dincolo de ridicol tonul cu care canalii veroase, paiațe resentimentare, bișnițari nădușiți, escroci ce-și ascund ticăloșia îndărătul ochelarilor cu rame fine, nulități gureșe, târgoveți rătăciți prin studiourile de televiziune își clamează dreptul la sfânta, imaculata imagine! Când e vorba de o țară
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]