727 matches
-
aceasta este cuprinsă pe jumătate de beția imaginației, cealaltă jumătate este produsul autorului ca viață liberă, spiritual. Iar dacă spiritual sfințește- reflectarea, spune Novalis- atunci orice carte adevărată este Biblie. Rar în literatura română poți găsi un roman cu prozodie rimată fără să alunece în poetizare inutilă este “Planeta insulară” de Mircea Pavel Morariu, apărut în anul 2013, la Editura “ Napoca Nova”. Acesta face parte din specia romanescă ce are o mitologie proprie și fragmente livrești cu substanță epică genuină. Autor
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
lui Macedonski: „Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns“. Aici nu scriitorul vorbește, ci limbajul se vorbește pe sine, limbajul ca operă și opera limbajului. Prozatorul care rimează prozodia face ca opera de pur limbaj iar limbajul din această operă este întoarcerea la propria-I esență. Frumosul aici nu este o idée teoretică, ci o idée exprimată în formă sensibilă. Cartea are două părți, fiecare cuprinzând capitole cu
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
Iat-o acum, tânără adolescentă, elevă în clasa a IX-a a Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, pășind cu sfiiciune și curățime pe drumul scrisului, mai închegat, mai profund, uneori chiar tulburător prin tematica socială abordată, dar fidelă versului rimat de început. Ne dăruiește astăzi o carte în care adună poezie scrisă cu gingășia și puritatea lacrimii călduțe de copil când sufletu-i se îmbată cu miresmele amintirilor copilăriei și, mai nou, a adolescenței timpurii, semnând cu toată încărcătura de
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
Podaru De-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în urmă, Cum arata gloata de uzurpatori... Epigoni frustrați ce îngroașă turmă, Ți-ai dori să vezi, chiar de-ai vrut să mori Pentru poezie...pentru buni poeți, Pentru versul clasic, rimă cea curată, Glossă ori balada...ți-ai dori să-i cerți Pe acei ce cred că n-au nici o pată Când își etalează spiritul murdar Lăudând mizerii, clevetind cu ură, Îngropând talentul ce-a născut din jar, Acum sunt că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
către EminescuAna PodaruDe-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în urmă,Cum arată gloata de uzurpatori...Epigoni frustrați ce îngroașă turmă,Ți-ai dori să vezi, chiar de-ai vrut să moriPentru poezie...pentru buni poeți, Pentru versul clasic, rimă cea curată,Glossă ori balada...ți-ai dori să-i cerțiPe acei ce cred că n-au nici o patăCând își etalează spiritul murdarLăudand mizerii, clevetind cu ură,Îngropând talentul ce-a născut din jar,Acum sunt că lupii, spumega la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
și manipulare, atâta sofism ...greu mai deosebești minciuna de adevăr. Noi încercăm să „diseminăm” adevărul, așa cum îl percepem noi, în lumea în care trăim. - „prietenie” - sigur, ce vreți mai mult - prin înțelegere, prin cunoaștere și poezie se creează prietenie (chiar rimează !). Avem prieteni poeți în multe țări ale lumii și „cultivăm” aceste prietenii. Am publicat o poezie și de la secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, cum am spus mai sus. - „pacea” și prietenia merg „mână în mână” ... Dacă ne împrietenim cu
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
prezentat nimeni atunci. Nici acum nu se cheamă că se bucură de o prezentare a cuiva. La urma-urmei, n-are nevoie de așa ceva. Simți că scrie și poezie - altfel spus că visează în ritmurile pe care le numim convențional (când rimează ori nu) versuri: moare un țipăt prozodic în unele gâtuiri lucide, pe care orgoliul îndreptățit al creatorului le uită în articulațiile frazei. Aceste șase trepte, rânduite aici, urcă la pragul pe care îl merită”. De atunci și până acum anii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice și danubiene, respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați - coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică și comercială, culturală și spirituală a bătrânului nostru continent. Născut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu, Adrian Păunescu
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
de aventuri metaforice, cititorul avizat. ...Mâinile creierului (cf. Literă de lut) - nefericită alăturare de cuvinte: un creier cu mâini nu mai are nimic poetic, ci doar...proletar! La fel, prea simplisto-pașoptistă și sintagma: câmpiile mesopotame (cf. idem). De ce mesopotame? Ca să rimeze cuideograme? Vorba lui nenea Iancu: Nu face pentru ca să... Sunt prea izbutite poemele, în general, pentru astfel de eclipse poetico-supralingvistice! ...Interjecții scabroase devine mult prea banal... - după superbele suburbii lexicale (metaforă mustind de rosturi și tragedii metafizice ale Logos-ului contemporan
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem antrenamentul. Am avut o ridicare de sprânceană, neîncrezător. Centrul și prietenia rimau În mintea mea ca Bin Laden cu castraveți. - Dacă ați fi puțin mai relaxat și n-ați aștepta tot timpul să vă cadă În cap o bombă atomică sau o cărămidă refractară, ați putea evita și câteva riduri, și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trezea, boierul găsea cana cu cea mai limpede și rece apă de izvor, teancul cu jalbe frumos aranjat și netezit pe noptieră, iar proțapurile orânduite pe lângă perete. în picioare, la căpătâiul patului, îmbrăcată în catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea miros de iasomie, Măriuca îl privea cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă mai are nevoie de ceva. Sigur că avea, fiind singur și burlac, dar de fiecare dată, suind la timp din adâncurile ființei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea multe. Câteodată, scria chiar el poezii. Redactorul ziarului le publica, dar nimeni nu înțelegea ce vor să zică. Ei, unii care se pretindeau mai deștepți spuneau că le înțeleg, dar eu știam că nu e adevărat. Poeziile lui nu rimau așa cum credea toată lumea că ar trebui, așa că domnul Watkins i-a trimis o scrisoare redactorului cerându-i să înceteze să mai publice gunoiul acela. Redactorul era însă din est și a răspuns că poeziile erau foarte bune, dar că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de aia te făceai mai isteț și mai îndrăzneț, învățai într-o lună ce alții învață într-un an, taică-tău murea și învia de bucurie, zicea că ești procopsit ca Solomon Împărat, era ca-n poveste, începuși chiar să rimezi uneori, simplu mai întâi, pă-du-re/mure!, apoi, Dum-ne-zeu/zău!, apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din caiet. — Un poem Închinat victorienilor, domnule, a spus sec. Profesorul a luat curios foaia, În timp ce Amory a ieșit grăbit pe ușă. Iată ce scrisese: „Cântece În vremuri de ordine Ne-ai lăsat de cântat, Dovezi cu centre excluse, Răspunsuri rimate pentru viață, Chei ale temnicerului Și străvechi clopote de bătut, Timpul era sfârșitul ghicitorilor Noi eram sfârșitul timpului... Erau aici domestice oceane Și-un cer pe care l-am fi putut atinge, Tunuri și granițe păzite, Mănuși - dar nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adolescenței temperamentale și scriau Împreună versuri la cină. Când Vanity a sărutat-o pe Vanity, acum o sută de luni fericite de iunie, s-a minunat de ea cu răsuflarea tăiată și, ca s-o știe toți bărbații, i-a rimat ochii cu viața și cu moartea. „Prin timp Îmi voi salva dragostea“, a spus el, dar Frumoasa a dispărut o dată cu suflarea lui și a murit, cu iubiții ei cu tot... ...Mereu spiritul lui și nu ochii ei, mereu arta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a rugat Contesa. Mi-a zis că dacă nu vreau, pot să nu scriu. Măcar atâta să fac și eu, dacă mă gândesc câți bani cheltuiește cu mine! Da oare de unde o fi având atâția bani? Platonic. Hm... Oare ce rimează cu „platonic”? Platonic-polonic. Platonic-clinic... Sper că-i merge bine sarcina neveste-mii! Platonic-cronic. Ei, asta-i bună, numai tâmpenii îmi vin în cap! De-aia sunt nebuni poeții, că se gândesc aiurea la tot felul de lucruri, în loc să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ai încotro. Nici acum Rainer n‑are încotro și trebuie, trebuie să asculte cum țipă Anna: mai, mai, mai, oh da, așa‑i bine, așa, iar Hans bolborosește și el: o, pizda ta, Anni, ce bună e ea, uite că rimează. Hans zice că ar trebui să facă asta mereu și e păcat că nu se poate prea des. El ar putea mereu, dar problema e cu părinții ei. Cea care scoate asemenea sunete să fie oare sora mea, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
judecătorul m-a declarat genial și, seara, s-a culcat cu multe parale în buzunar, câștigate mulțumită împrumutului făcut în împrejurările mai sus povestite. Cred că voi mai avea prilejul să povestesc cititorilor acestei reviste și alte glume ale mele rimate fără nici o pretenție și totdeauna improvizate, glume ce se țin bine minte în orașele prin care împrejurările m-au făcut să pribegesc. Sinaia Referință Bibliografică: Patru Epigrame / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
mai stinse și ei toți se așezară, mulțumiți că se atinse unanimul de-altă oară, un sfrijit luă cuvântul - neica nimeni în congres - și le spuse: “Sunt cu totul uluit de-acest demers. Ce vreți voi? O altă lume să rimeze-n necuvinte? O avem cu vechiul nume și cu oameni fără minte!” Făr-a fi aplaudat, vorbitorul a pus punctul și la țanc a demonstrat că-s neoameni în tot locul... VENI-VA ZI ! Când soarele s-a stins pe cer
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu-i așa? Unul din ei avea pantaloni baggy lăsați pe vine... de i se vedea crevasa dintre munții fesieri. Celalat, purta niște nădragi army style cu vreo patru numere mai largi. Or fi fost de căpătat!? Poate! Dar, hai
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
mai muzicali și sonoritățile lor răzbat peste tot! (Comentariu dintr-un tabloid: N-am înțeles dacă dânsa era virgină, în orice caz a țipat...) o J.S. Bach - Little Fugue în g-minor... Ce bazaconie au tipărit, șocantă pentru iubitorii muzicii clasice! “Rimează” cu fuga maestrului din dormitor, atunci când l-a surprins soțul doamnei... o N. Iwai - Christmas Festival, potpuriu de cântece de Crăciun, mai ales americane, un pic de zvon franțuzesc și slabe urme de melos est-european; se vede (și se aude
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
prinsă ea speranța vie că voi mai fi vreodată om în patru labe-alerg prin viață când mă ridic lovesc un stâlp de falsitate prea grețoasă să-mi fie zare-n zidul strâmt și mă-nconjor de veșnicie în fals port rima-n piept râzând am scris "ceva"-ul dimineață acum îl șterg și plec arzând mă doare-un vis mă doare luna asta în care mă-ntrebam cât va mai fi iubirea noastră lăsată vie pe pământ copil cu ochii din
CINE CULEGE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363170_a_364499]
-
citindu-l peste zeci de ani, ne transmite tuturor, mesaje de dincolo. Este cu adevărat extraordinar. E uimitoare, de asemenea, ușurința cu care autorul versifică mituri și legende vechi, cum e „Cetatea păgânilor (Balvanyos)”, folosind versul clasic în structură endecasilabică, rimând versurile 1-4 și 2-3, cu o perfecțiune a versificației, în ritm iambic, fără să greșească măcar o dată ritmul, deși poemul este de largă întindere. E cu adevărat o măiestrie a poetului. Măcar pentru acest poem și poate fi socotit un
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
de liniști interioare, un cer azurit; un râu de stele și unul de vise, un câmp de floare împletit, multă nostalgie, toate într-un timp nedefinit, alcătuind anotimpurile sufletului acestei poete. Poemul clasic, structurat în strofe de câte 4 versuri, rimă încrucișată sau împerecheată și muzicalitate, alcătuiesc universul liric al Alexandrei Mihalache - tânăra poetă care s-a remarcat încă de la primul volum de versuri ca o voce distinctă în poezia tânără de azi. Autoarea așează după un desen iscusit, sintagme comune
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
obârșii precreștine. Tatăl, avocat, și mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea și adolescența sub crugul valorilor fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice, danubiene respirând aerul tare de sub sprânceana păduroasă a neclintiților Munți Carpați - coloana vertebrală a Europei - rimând cu Dunărea, străveche axă economică și comercială, culturală și spirituală a bătrânului nostru continent. Născut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu -, Corneliu Leu
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]