7,490 matches
-
spitalele-pilot din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății se stabilesc doar prin ordin al ministrului sănătății, iar pentru spitalele-pilot din rețeaua proprie a altor ministere și instituții publice cu rețea sanitară proprie numai cu avizul conform al Ministerului Sănătății. Asta ca să risipesc orice îndoieli că vine cineva și face ce vrea cu un spital. În ce privește cadrele medicale, personalul existent la data începerii proiectului pilot va fi preluat în cadrul noii forme de organizare a spitalului. Salarizarea personalului preluat se va face pornind de la
Principalele modificări aduse legii privind reforma în sistemul sanitar [Corola-blog/BlogPost/94038_a_95330]
-
Ion Chichere Steaua polară Iubire mi-ai risipit memoria în lumină trupul tău subțire de iarbă m-a încolăcit răzbunător în iertare tot ce părea despărțit s-a despărțit și mai tare unindu-se fulgerător în afara ființei am atins limitele conștiinței locul unde totul stă lipit de nimic
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
învățat ardelean, pentru că despre activitatea sa poetică s-au făcut doar mențiuni sporadice (N. Iorga, Gh. Bogdan-Duică, I. Rațiu, I. Breazu, Șt. Manciulea, Radu Brateș ș.a.), dar o carte de versuri rămase de la Cipariu s-a publicat abia în 1976. Risipite în broșuri rarisime, prin coloanele "Foii pentru minte, inimă și literatură", semnate cu inițiale sau nesemnate, o mare parte rămase în manuscrise, ele au fost publicate de N. Albu în cadrul "Restituirilor" Editurii Dacia și în revistele literare de către Mircea Popa
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
doua naștere a lumii din mîna aceasta de cuvinte căzute pe asfalt. Nu-i de glumit cu semnele divine: cei care vreți să vă citiți urmele pașilor pînă dincolo nu veți cunoaște taina. De fiecare dată cînd murim îngerul ne risipește urmele pe cer, astfel încît să nu mai regăsim drumul niciodată. Doar noaptea, și cu ochii ermetic închiși, avem dreptul să fim nemuritori. Laptele din clepsidră Din timpuri imemoriale inima mea bate cuie de alge sărate în sicriul de spumă
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, împuțiți, unde ești? Izbucneai în rîs subțirel, nestăvilt, pătimaș...Chiar n-ai simțit, chiaaar n-ai simțit? Te-am strîns de fir, băi! Cîte dulci jocuri risipite-ntr-o fragedă dragoste... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decît atunci cînd te vedeam aievea... și nici atunci, cîteodată... Mi se părea că-i un soi de vis, o fantasmagorie, un chilipir de psihopat, mă străduiam să
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
zorilor. Există un cuvînt oricît de mult traversat, oricît de mulți l-ar rosti, mereu ca întîia oară este, însă afară huiá máșter pădurea în vîntul rece departe, unul zăcînd într-o odaie restrîns de-o lampă, alții cei mulți, risipiți pe un mal, durerea unui neam o sită a iubirii amarul, ei așteptînd la cap de drum, așteptînd la capul de geamăt al rostirii, oare ne va adopta dumnezeu? Și-au cosit deja de trei ori iarba peste martiri, peste
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
gata; panică grea. Cultură? Neantul culturii. Ce urmă poate lăsa existența mea, dragostea mea, drama mea în univers? Deși mereu îmi spun toate astea, - azi noapte, trăindu-le într-un vis lucid deveniră deodată, pentru mine, covîrșitoare, implacabile. Aburii visului risipindu-se, am putut scrie asta. Risipindu-se din ce în ce, se liniștesc toate, într-o claritate goală, claritatea nelucidă a zilei, și nu-mi mai dau bine seama ce grozav este să știi lucrul acela. Acum dorm parcă, și
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
Ce urmă poate lăsa existența mea, dragostea mea, drama mea în univers? Deși mereu îmi spun toate astea, - azi noapte, trăindu-le într-un vis lucid deveniră deodată, pentru mine, covîrșitoare, implacabile. Aburii visului risipindu-se, am putut scrie asta. Risipindu-se din ce în ce, se liniștesc toate, într-o claritate goală, claritatea nelucidă a zilei, și nu-mi mai dau bine seama ce grozav este să știi lucrul acela. Acum dorm parcă, și nu atunci. Care este locul meu
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
fac nimic), trebue să mă sbat, să mă svîrcolesc, să fac imposibilul, pentru a descifra sau pentru a ajunge să cred; pentru a mă orienta, în sfîrșit spre ceea ce este esențial, nefacil, necotidian. în timpul zilei (și al zilelor) însă, se risipește această luciditate, intră în penumbră. Și atunci, mă mulțumesc, să fac din toate astea o pagină de jurnal. (Nici măcar bine scrisă, Am citit pagina scrisă ieri și o văd, neutră, goală, încercînd să exprime substanțialități). Toate astea devin și rămîn
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
la poarta primăverii având culoarea unui birou / pe nisipul orășenesc spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale vorbe blajine / pe care totuși ca un făcut le risipește mereu / în coșuri de hârtii în receptoarele telefoanelor / pe scări pe tejghele de băcănii le uită / în metrou în taxiuri / așa cum uiți de regulă / obiectele utile // poetul F. M. cu barba lui inocentă / ca un trandafir încărunțit / ce rușine! pierzându-și
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
chipurile acelea era o fată fără făptură și se numea sylvia - și în jurul meu era o lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea. deci, nu mai este acuma posibil să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Cartea aceasta, scrisă cu o simplitate care te pune pe gînduri, vrea să spună tot, să fie pînă la capăt sinceră, firească, dobîndind acea prospețime nu de loisir "subțire", ci de vacanță în care au căzut niște bariere, s-au risipit niște convenții, aproape și aceea, atît de purtată pe-atunci, a autenticității. În fond, e ceea ce ne face îndată simpatic micul roman: nici urmă de "poză", de îngîmfare mallarmeană, cum că lumea există pour aboutir au livre, doar fapte și
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr... FIUL NOSTRU Sper ca fiul nostru să înmulțească talanții pe care i-am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
refractar, totuși, la fixarea în formulă. Giurgiuvean ca și Tudor Vianu, cu care mai are în comun prin pură coincidență și anul morții, Ion Vinea (Ioan Eugen Iovanache - 1895-1964) va fi, prin excelență și pentru destulă vreme, creatorul fără operă. Risipit prin periodice, "prințul" avangardei românești are o traiectorie evolutivă în zigzag, cu dese evadări de la principiile sale teoretice. Debutează sub steaua lui A. Samain (din care și traduce) în revista Simbolul fondată în 1912 sub impulsul puternicului Schwung juvenil de către
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu, de-atâta luminoasă osteneală uitând încet, uitându-se în toate, în aur tot și pentru totdeauna. Deltă Într-o vară, pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-o anumită demnitate a cuvântului, care mai putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de artificii, nu le risipește orgiastic, ci le păstrează intactă autoritatea pe care o au în dicționar. El se exprimă clar, analitic, ca și cum ar ține un discurs. În loc să-l epateze pe burghez, îl cucerește prin seriozitate și distincție chiar în momentul săvârșirii actelor de teribilism
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
loc de jertfă, ascult rumoarea trupurilor ce ard în memoria zilei de mîine și în cîntecul meu de roabă abia înfiripată din bereșit, floare de cenușă din floare de cenușă, shoah din shoah, pesah din pesah și floare de shoah risipită în pesah arată-mi-te în floarea de shoah, Rabbi, căci încă nu am părăsit desăvîrșirea cu gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
se asigure, înainte de toate, că e posibilă menținerea suplă a potențialului originar de sensibilitate, că-i este îngăduit să păstreze intacte antenele receptivității, inclusiv zestrea de ingenuitate, în pofida adversităților ivite. Încă la 26 decembrie 1928, lua măsuri preventive ca să nu risipească nimic din experiențele precoce acumulate: „Închin acest caiet sufletului meu de acum și mai cu seamă celuilalt, al copilăriei. Aci îmi voi scrie toate bucățile în proză și versuri pe cari le-am scris până acum și pe cele viitoare
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
unei “mașini de scris pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, se alătură palpitului culorii câte unui morcov care vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
găini vii și curci, fluiere, răcoritoare ( "șampanie"), fărașe, grătare, găleți, sticlărie, violete, cocaină. Vînzătorii ambulanți sînt cele mai cunoscute figuri anonime ale Capitalei. Îi poți urmări pe timp și pe anotimp. În zori, de la sediile principalelor gazete de dimineață se risipesc, ca gîngăniile, în toate direcțiile, micii vînzători de ziare, cu mari pachete legate cu sfoară, sub braț. Le vor împărți fiecare într-un perimetru precis delimitat, toată săptămîna, tot anul și în orice sezon. În diminețile de primăvară și de
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia Xanadu cu care despic pustiul acesta de umanitate. cine știe, poate că suflul său va scutura definitiv incertitudinile agățate cu nouă cârlige de cianură pe o frânghie între Scyla și Caribda din mine, risipind într-un moment de sinceritate totală luxoasele umbre ce-nvăluie trupul imaterial al morții. aș mai adăuga, onorată instanță că ursitoarele îmi preziceau altceva cu totul altceva. viață trăită în umbra unei cocoașe ca un fel de bășică supradimensionată umplută cu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
rog să brodați un autoportret, un medalion... Opera vă e așternută pe mai bine de jumătate de veac. Ați servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseați undeva, cîndva - nu fără o ușoară undă de regret - că v-ați prea risipit în toate genurile literare. Pornesc de la această afirmație a domniei voastre; dacă ar fi s-o luați de la început, de care muză v-ați apropia mai mult? Victor Eftimiu: Ușor regret", pentru că nu m-am risipit și mai mult. Dac-
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
că v-ați prea risipit în toate genurile literare. Pornesc de la această afirmație a domniei voastre; dacă ar fi s-o luați de la început, de care muză v-ați apropia mai mult? Victor Eftimiu: Ușor regret", pentru că nu m-am risipit și mai mult. Dac-ar fi s-o iau de la început, m-aș risipi cu și mai multă dăruire. D. T: - Care dintre speciile literare vă sînt mai apropiate? V. E.: - Pun mare preț pe cugetări. Îmi plac aforismele. Găsesc
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
domniei voastre; dacă ar fi s-o luați de la început, de care muză v-ați apropia mai mult? Victor Eftimiu: Ușor regret", pentru că nu m-am risipit și mai mult. Dac-ar fi s-o iau de la început, m-aș risipi cu și mai multă dăruire. D. T: - Care dintre speciile literare vă sînt mai apropiate? V. E.: - Pun mare preț pe cugetări. Îmi plac aforismele. Găsesc că este arta cea mai sintetică, în care un om, dacă are ceva de
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]