412 matches
-
să-i zdrobesc această încăpățânare. Nu vrea. Anume îmi spune „eu nu sunt nebun” ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el. Eșecul meu profesional îl suportă alții, se vede. 22 decembrie Ar trebui să plec neapărat de aici. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bărbații sunt ființe superioare, aidoma zeilor, Fran avea tendința să observe într-o clipită că aveau picioarele - și nu numai picioarele - de lut. Prin urmare, la treizeci și patru de ani, deși înaltă (prea înaltă, își spunea Fran) și subțire, cu părul roșcovan ca un bănuț de aramă și cu ochi gri-verzui, tulburători, Francesca nu trecuse niciodată de pragul magic de șase luni și rămăsese, în chip hotărât, celibatară. Mama ei zicea că era din cauză că nu-și putea ține gura și că bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l predea pe fiul ei mai mic. În mintea evreului, fratele putea să ia asupra lui crima: scăpa ușor, doar cu școala de corecție, fiind minor. Interviul i l-am luat la trei jumătate și l-am întrebat pe roșcovanul ușor bâlbâit: „Ce înseamnă ora trei jumătate pentru dumneavoastră?“. „O oră jumătate până la Știrile ProTV“. Nu mi-a cerut nimic. În cartea de telefon figurează și-n 2004 numele de Drăgilă Lucia, ultima victimă, și adresa din Golescu. Oamenii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul care a ieșit, transportat cu grijă pe targă, a fost un pasager bolnav, însoțit de două asistente medicale. A urmat un străin roșcovan, înalt, între două vârste, care cobora grăbit, făcând semne cu mâna. Știau, după vârstă, că nu e Gaston. Apoi, un student japonez care purta un costum nou-nouț. Familia îl luă imediat în primire, strigându-i: — Hei, Ken-chan, suntem aici! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era rudă cu siguranță. Era Elifaz, fiul cel mare al lui Esau și vărul meu, care semăna atât de mult cu Iuda că a trebuit să-mi duc mâna la gură ca să nu scot un țipăt de uimire. Era la fel de roșcovan și de arătos ca Iuda, doar că un pic mai înalt, la fel de înalt ca Ruben. Avea de altfel gesturile lui Ruben atunci când vorbea, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu mâna stângă în șold și cu mâna dreaptă gesticulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dușuri, pândind astfel vreo cincizeci de femei, iar când m-am strecurat înapoi era să fiu prins, dar pentru că eram plin de săpun, le-am alunecat printre mâini, și atunci Feri m-a întrebat dac-am văzut și blonde sau roșcovane, iar eu i-am zis că sigur că da, și atunci m-a întrebat dacă ele au părul de la păsărică de aceeași culoare cu părul de pe cap, și eu i-am zis că sigur că da, are exact aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unui tînăr muncitor de a se retrage sub coca vasului. Făcîndu-i semn lui Stéphane să meargă mai departe fără ea, dădu rapid ocol navei pentru a-l prinde pe muncitor din direcția opusă. Și a-l lua din scurt. TÎnărul roșcovan nu avea mai mult de șaisprezece ani. Chipul său plin de pistrui fu năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să te chem la poliție? - N-am făcut nimic rău, Îngăimă ucenicul, voiam doar să-i arăt vasul prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a durat cel puțin zece minute. L-am auzit discutînd. - Era cineva cu el? Întrebă aprig tînăra polițistă. - Păi, nu. Vorbea la telefon. - Ce spunea? - Habar n-am. Doar l-am auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tresări, dar, Înlăuntrul ei, simți că parcă ar fi căzut Într-un gol de aer care Îi făcu greață. Lucas Îi aruncă o privire neliniștită și interveni rapid. - Mi-i poți descrie mai exact pe naufragiați? - Cei doi tineri erau roșcovani, semănau unul cu altul. Fata era frumoasă, avea un păr lung și negru foarte frumos..., dar eu vedeam mai ales rana adîncă de la gîtul ei, și tot sîngele ăla... Am fost bolnavă de toate cîte am văzut, iar bietul Pierric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puterilor. - Îmi vine, ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată un vânt rece, iar cerul se acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Preferam să mă gândesc la moartea lui Rakhmiel. Așadar, i‑am trecut În revistă viața și opera ca să‑i schițez un portret, În timp ce Ravelstein zăcea pe pernă cu ochii Închiși, gândindu‑și gândurile lui. Rakhmiel era, sau fusese cândva, un roșcovan, dar părul roșu Îi căzuse și nu‑i mai rămăsese decât o față roșie - În fiziologia medievală, sanguină: aprinsă și uscată. Sau, mai corect zis, colerică. Fața lui avea o expresie de polițist și, adeseori, când mergea repede, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah, îi vine să... De dimineață i-a mai picat pe cap și-un fraier, un roșcovan din Iowa pe care l-a ușurat un taximetrist de vreo cinci sute de dolari, după ce-l purtase toată noaptea în jos și-n sus pe Ștefan Furtună. Omul se alesese și cu banii dați și cu ochii scoși, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
arăt cuiva, cuiva aflat încă printre cei vii, ce lucru minunat făcusem. Așadar, stârnit de băutură și de puterea creatoare, am coborât la parter și am bătut la ușa vecinului meu, neștiind cine este acest vecin. Vecinul era un bătrân roșcovan ca o vulpe numit George Kraft. Acesta era doar unul dintre numele lui. Numele adevărat al bătrânului era colonelul Iona Potapov. Acest ticălos antic și de demult era agent rus, operase neîntrerupt în America din 1935. Nu știam lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a dat aprobare, nu gândi că s-a făcut o cununie ilegală. Mănânc și eu anaforă și beau aghiazmă, așa că cunosc sentimentele astea cu care vii acu’ să mă contrezi. Privea concentrat spre dulapul pe lângă care dispăruse adineauri insul acela roșcovan. Ridică de câteva ori din umeri, ca și cum s-ar fi certat cu cineva care îl tot dojenea. - Părinte, eu te-am chemat să fii de față la evenimentul cu oasele recepționate de la pușcărie, tocmai pentru că te știu creștin și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doi bărbați scunzi, în costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu să spună ceva. Încercă să se agațe de lanțul gros ce-i spânzura aceluia pe,un gherdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un ins durduliu, cu o lanternă în mână. - Vandaxoane, strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se apropie de scaunul lui. „Am avut și eu unul din ăștia“, îi șopti conspirativ. „Ca un fel de înger personal. Venea din când în când și mă mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În Bucureștiul Ăsta, o gâsculiță ca tine din provincie, fărĂ apartament, fărĂ minijup și cu un salariu cât un haiku ?“. „ia nu mă mai mărita tu așa de repede“, i-am spus eu lui iustin. iustin Ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe față, Adina Dabija 64 absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra În publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nime- riserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aibă loc În acea seară. Holul hotelului m-a Întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta În lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările În engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? Începu olandezul după ce Îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta Îi spuse repede ceva În olandeză, ceea ce păru să-l calmeze pe roșcovan. — SĂ-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că e foarte mare cerere În Europa, În special În Finlanda și În Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în Bucureștiul ăsta, o gâsculiță ca tine din provincie, fără apartament, fără minijup și cu un salariu cât un haiku ?“. „Ia nu mă mai mărita tu așa de repede“, i-am spus eu lui iustin. Iustin ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe față, absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra în publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nimeriserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aibă loc în acea seară. Holul hotelului m-a întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta în lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările în engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? începu olandezul după ce îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]