1,284 matches
-
schimbarea de ton, ce avea să urmeze - de fapt, chiar se Întrebase cât de repede avea să se Întâmple. Amory a Întins brațul pe deasupra capetelor lor lipite și a stins lumina electrică, așa că se găseau acum În Întuneric, cu excepția dungii roșietice care venea de la lămpile de citit, prin ușa Întredeschisă. El și-a făcut curaj: — Nu știu dacă știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
mișcări dezordonate, am reușit să deschid robinetul cu apă rece. Pe celălalt n-avea niciun rost să încerc să-l deschid. Precis că nu era apă caldă. Apoi am încercat să frec dârele, lăsând restul de nas plutind în apa roșiatică. „Al cui ar putea să fie”?, m-am întrebat în timp ce mă priveam în oglindă, cu ochii limpeziți de apa rece cu care-mi răcoream fața. Aveam fața întreagă. Iar nasul înroșit de-atâta frecat cu apă rece și cu prosop
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ușor măsliniu. Părul drept îi era pieptănat pe spate. Deasupra ochilor albaștri, împrejmuiți și umbriți de gene negre, tronau o pereche de sprâncene negre și dese, care îi dădeau un aspect de seriozitate, împreună cu nasul lung și puțin arcuit. Buzele roșiatice și frumoase ascundeau pe moment o dantură albă și îngrijită. El era din Orșova și-l chema Sandu, iar ea era din Timișoara și-o chema Adriana. Coborâră din mașină, se luară de mână și priviră în jurul lor. - Oauuu! Sandule
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Era Ajunul și, dacă ar mai fi ținut-o picioarele, ar fi rămas îngenuncheată sub icoana ce străjuia peretele din spatele casei, să se roage pentru toți cei pe care îi iubea. Aprinsese fitilul din candela agățată sub icoană iar lumina roșiatică, se întindea spre pat, dogorind parcă o căldură ireală. Închise ochii zâmbind și i se păru că vede alături de ea chipuri drăgălașe de copii care semănau leit cu Mihăiță al ei. Afară se lăsase seara deja. Nu mai ningea! Cioban
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
în cârlige. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrățișarea tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice de la razele soarelui ce reușea să se strecoare printre întunecimea adâncurilor tenebroase ale mării, spre norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane îndrăgostite, de buzele vreunui fericit flăcău, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
poziția ei pe harta comunei a fost cea mai frumoasă și regret după ea. Am ajuns prin străinătăți unde am trăit șapte ani. Și aici gândul tot la grădinărit. Pământul în statul unde sunt stabilite felele mele, are o culoare roșiatică, este cam sărăcăcios parcă ar fi bauxită de Dobrești. Dar prin stăruință omenească și putere dumnezeiască și acest pământ poate fi ameliorat pentru a deveni roditor. Proverbul spune că nu este pământ rău ci numai lucrător nepriceput. La casa copiilor
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
deja de necontrolat. Era prea excitată, prea pornită pe drumul fără de întoarcere al viciului. Atmosfera devenise încinsă și aceasta nu datorită căldurii degajate de șemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate, deasupra cărora pâlpâiau limbi de foc roșietice, ci din cauza trăirilor intense dintre cei doi. Pendulul din perete bătu ora douăzeci și trei și jumătate, jarul și flăcările din șemineu creau imaginea unei scene din Dante, în care doi diavoli își satisfac poftele trupești încolăciți între ei. Luând
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
de ceața care s-a îndepărtat spre larg. Se vedea din nou tot litoralul. Mă aflam cam la doi kilometri de mal. Adâncimea mării depășea aici nouă metri. Când dădeam de zona nisipoasă, plină de alge, găseam în cârlige strunghili roșiatici, care sunt cei mai gustoși guvizi și cei mai cărnoși. Prinzi nouă-zece bucăți și gata kilogramul! Iar vânzarea merge mai bine când peștele este mai mare. Până la urmă, n-a fost chiar așa de slabă captura! Dar nu știam că
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
a cărui acțiune combinată de sare și/ apă le-a șlefuit cântecele, finalurile de strofă vor renaște firesc./ Tocite, vor merge spre moartea lor naturală, precum aceste grăunțe de / somn de care ne/ sprijinim capul pe aceste plaje, aceste furtuni roșietice în/ vis. Noapte bună nisip, fără un poet care să-ți termine cântecul”. O secvență destul de consistentă este intitulată “Sudul din mine” și cuprinde poemul “Omilie”. Corespondența dintre viață și muzică este filonul fierbinte care conduce la izvor, precum ansa
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Amândoi, atât de calzi și apropiați, atât de culți, de erudiți, atât de valoroși nouă! Doamne, cum pot fi oamenii atât de oameni și de plini de substanță, de măsură și de tact?! Iar vinul de Chianti imprimă luminii reflexe roșietice, aduse-n scântei cu unduiri de bordo. Și ni-l aduce-n gând, în paralel cu discuțiile de lângă masa joasă, pe Dante Alighieri, născut în minunata Florență, nu departe de viile din Chianti. Ei vorbeau, dar eu la asta mă
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
internațională. Prima care a sunat la ușă a fost Emanuela. Nu știa că Brigitté încă nu ajunsese și că va fi singură în casă cu profesorul. Când s-a deschis ușa și a pătruns în interior, șemineul cu flăcările lui roșietice dansând în semiobscuritatea încăperii în care a fost poftită, i-a captat interesul. Atmosfera intimă ce domnea în salon a luat-o prin surprindere, iar naturalețea gestului prin care profesorul a îndemnat-o să intre și să ia loc pe
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
te vei renaște într-o lume nouă în care va dăinui zâmbetul și încrederea între oameni... Am zâmbit gândului și m-am întors cu pași încrezători pe drumul spre casă. Cerul încetase să mai...plângă și orizontul căpătase o culoare roșiatică, plăcută. © D. Theiss Referință Bibliografică: Alungă îndoiala! / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 998, Anul III, 24 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
cu zgomot din zid, de foșnetul mătăsos al mării, privirea de verdele matur al magnoliei, de albul, rozul și roșul trandafirilor crescuți în grădina ce merge paralel cu marea, de albastrul cu nuanțe de smarald al mării, reflexele aurii sau roșietice ale soarelui, mirosul de parfumul fin al florilor amestecat cu cel sărat al mării și dacă este prea cald afară întregul corp îți poate fi răcorit de umbra magnoliei și de briza mângâietoare a mării. Mergând înspre răsărit, paralel cu
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
firav de țărm, stoluri de pescăruși se adună pe țărm, pregătindu-se parcă de somn. Soarele începe să își piardă din strălucire, stâncile devin alb-gălbui. Dealurile din partea de vest încep să se lumineze. Cerul dobândește reflexe aurii cu slabe nuanțe roșietice. Soarele devine o pată aurie cu margini difuze și chip strălucitor. În preajma lui cerul se înseninează. Chipul luminos al soarelui se restrânge și se apropie din ce în ce de dealuri. Fâșia strălucitoare de pe mare se restrânge și ea. Soarele
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
prins de ploaie și furtună. Ne continuăm drumul spre centrul orașului, în pas normal. Un spectacol cromatic inedit ni se dezăluie pe cer, pe stânci și pe mare. Marea este foarte liniștită, de culoare albastră cu nuanțe de verde sau roșietice. Deasupra noastră cerul este bleu senin, acoperit spre orizont de nori albi. Valurile au strălucirea cioburilor de oglinzi. Orizontul pare difuz, contopindu-se în alburiul norilor. Dealul din spate, împădurit își pierde conturul. Pe marea strălucitoare și pe cer se
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
mult coarda. Trebuia doar să-mi fixez bine arcul încordându-mi brațele, să ciupesc scurt coarda și să nu ratez. Nu am mai făcut-o, dar nici Ba-Kema nu rată. Înainte de a patra săgeată, se întoarse spre mine, cu luminile roșietice ale primului răsărit jucându-i pe obrazul crestat de cicatrice. Mă privi misterios, îmi atinse cu palma stângă brațul drept în care încă țineam arcul, după care rată una după alta ultimele două săgeți. În chiuitul meu eliberator, pământul prinse
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
de ceața care s-a îndepărtat spre larg. Se vedea din nou tot litoralul. Mă aflam cam la doi kilometri de mal. Adâncimea mării depășea aici nouă metri. Când dădeam de zona nisipoasă, plină de alge, găseam în cârlige strunghili roșiatici, care sunt cei mai gustoși guvizi și cei mai cărnoși. Prinzi nouă-zece bucăți și gata kilogramul! Iar vânzarea merge mai bine când peștele este mai mare. Până la urmă, n-a fost chiar așa de slabă captura! Dar nu știam că
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
trebuie avertizat! Am plecat la mare, din nou, la un curs. Camera mea, de la etajul 4, din Eforie Sud, de la Hotel Excelsior, oferea o priveliște unică a răsăritului. În fiecare dimineață, “câinele deșteptător” din amintirea mea, mă trezea. Cerul era roșiatic la 6,21...iar la 6,26 tot globul sângeriu era pe buza mării. Niciodată nu m-am gândit cât de puțin durează râvnitul răsărit de soare, la mare. De ce ne plac lucrurile efemere? E răsăritul un fapt efemer? Raportat
CÂINELE-DEŞTEPTĂTOR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364683_a_366012]
-
un repetabil entuziasm pe tărâmul unei zone fabuloase), cu arta însăși a scrisului, transformând de multe ori reporterul călător în poetul tărâmului plin de mister - Japonia. Călătoria povestită este viață imediată, aventura trăită, totodată moment de creație: ”Ieri, frunzele galben roșietice încă mai îmbrăcau copacii dar peste noapte s-au așternut într-un covor pe aleile grădinii. A venit frigul...Păsările, în cârduri disciplinate zboară spre zorile pline de soare. E vremea ofrandelor. Anul a fost bogat, zeii trebuie mulțumiți prin
ELISABETA IOSIF CONSEMNĂRI DESPRE CĂLĂTORIILE HANEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349639_a_350968]
-
-i să creadă. Fraiera doarme. A durut-o atât de tare încât n-a putut să articuleze niciun cuvânt, n-a mai avut puterea de a schița niciun gest. A strâns doar perna tare, foarte tare, în timp ce oboseala și băutura roșiatică își făceau efectul, trimițând-o într-un somn adânc. L-a visat pe scriitor singur într-o cameră de hotel, ascultând muzică la un player de pe calculator, apoi privind prin fereastra demodată peisajul nocturn, respirând aerul proaspăt al serii. Apoi
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
internațională. Prima care a sunat la ușă a fost Gabriellé. Nu știa că Brigitté încă nu ajunsese și că va fi singură în casă cu profesorul. Când s-a deschis ușa și a pătruns în interior, șemineul cu flăcările lui roșietice dansând în semiobscuritatea încăperii în care a fost poftită, i-a captat interesul. Atmosfera intimă ce domnea în salon a luat-o prin surprindere, iar naturalețea gestului prin care profesorul a îndemnat-o să intre și să ia loc pe
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
mele vieți în hăul imens și destul de colțuros parcă al vămilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de către regizor și actori, deopotrivă, într-un spațiu cu o istorie personală sălășluind, în integralitatea sa, printre faldurile somptuoase ale cortinei roșietice de catifea și în aerul cu adieri de metaforă solemnă al sălii de spectacol. Aici mi se amestecau, cu intensități lăuntrice inegale, și râsul, și plânsul, și bucuria, și clasica durere fără margini a sufletului, oprindu-mi-se aproape organic
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]