272 matches
-
hă-hă-hă... Ba bine că nu, Elenuța o anunță pe Roșioara că frate-său a dat cu sare-n urmă la orfani de mai bine de un an. Lucrează la ziar acum Rafael, mă rog, domnu’ ziarist, așa că vezi cum vorbești, Roșioaro, iar Rafael că n-are a face, oricum văd că mă confunzi cu vreunul dintre ăia care ți-au făcut copiii, prea îți permiți și prea ești obraznică, și Roșioara rânjea cu ochii fugindu-i într-o parte, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum Rafael, mă rog, domnu’ ziarist, așa că vezi cum vorbești, Roșioaro, iar Rafael că n-are a face, oricum văd că mă confunzi cu vreunul dintre ăia care ți-au făcut copiii, prea îți permiți și prea ești obraznică, și Roșioara rânjea cu ochii fugindu-i într-o parte, ca și cum ar fi dat să se ascundă, și uite-l, Getuțo și Vasilico și Elenuțo, că domnu’ ziarist nu știe de glumă, păi, vorbim și noi, glumim, ce aia mă-sii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se încurce cu vreuna dintre ele, iar în situația asta poate le-ar fi înțeles și le-ar fi suportat precum un soț sau un amant care își poate permite să insinueze amenințări. Amenințase sau doar i se păruse Roșioarei, fiindcă altminteri Rafael e băiat bun, e de-al nostru, păi, dacă noi ne strângem aici la soră-sa, uite că-i place și lui să dea cu nasul... Ce să ne facem dragă, deh, mai curios ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
uite că-i place și lui să dea cu nasul... Ce să ne facem dragă, deh, mai curios ca o femeie, mai rău decât madam Belciu care una-două îi pute c-o vorbești pă la spate, și uite-o pe Roșioara c-a prins din nou curaj, e din nou călare pe situație și îndreptățită să-l ia din scurt, adică dacă tot râdem și glumim, ce glume ar putea avea el cu boarfa de Mirela? De ce face pe avocatu’ ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
târziu, să-l caute pe Velicu, să-i spună... Prin decembrie a fost asta, pe un ger uscat, cu zăpadă puțină și lunecuș pe jos. S-a dus la fabrică la el, păi, să-i facă hatârul proastei ăleia de Roșioara. Pășea ca pe ouă, Doamne ferește s-alunece și să cadă ca să se-ntâmple ceva cu copilul. Abia aștepta, bucuria aia care creștea în ea odată cu copilul n-o mai încercase la prima naștere, deh, și tocmai că acum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cerșeală, oftau, se uitau strâmb sau i-o luau repede înainte cu văitatul, că n-au de nici unele, până să apuce ea să se plângă și să ceară. 19. O făcuse pă treabă. Copil îi trebuise, aha, și una ca Roșioara i-ar fi plâns de milă acum. Ce să mai zici de Getuța, care-o pusese c-un italian. O lălăia cu el de vreo jumătate de an, da’ de bună seamă că omu’ avea intenții serioase, nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Te-ai tras, ai slăbit, arăți rău... — Las’ că nici tu nu ești prea grasă. — Da’ nu mi-am pus mintea să postesc, că dădeam în primire... Las’ că mai bine slabă, mă mențin, Roberto mă place așa... Nu ca Roșioara. Ai văzut-o c-au început s-atârne cărnurile pă ea? Oricum, ea e destul de mare față de noi. Are aproape patruzeci, mi se pare. Ce pretenții să mai ai? — Ce ziceai că vrei să-mi spui? Cu fetița ta, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine, finuțo, că nesimțirea-i mare... Și-acuma încă ți-e ușor c-ai douășcinci de ani, arăți bine încă, da’ nu te gândi, că timpu’ zboară, se duce dracului, și noi cu el odată... Ca mâine te văd ca Roșioara, falită și borșită și chiaunită de puradeii ăia, de nu s-ar mai uita nici dracu’ la ea. Crezi că ei îi e bine dac-o vezi rânjind și umblând de chiaună încolo și-ncoace să bată la toate ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
peste o lume străină, ostilă, de la o zi la alta, tot mai străină și ostilă... Ea ieșea probabil la alte ore decât el sau stătea mai mult în casă, tot așteptându-l pe Velicu, iar după ce a rupt-o cu Roșioara și cu celelalte, a început probabil să iasă tot mai rar. N-ar fi fost de mirare că se întâlniseră doar de trei-patru ori într-un răstimp de patru ani. Dăduseră nas în nas prin zonă, întâmplător, de trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De bună seamă că nu-i priau statul în casă, singurătatea, izolarea, supărarea pe lume. Era alt gen, și bucuroasă nevoie mare să dea peste Rafael s-o asculte, aparent dezinteresat. Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune, prietene ori foste prietene de-ale Mirelei, pe care se întâmpla să le știe și el - tovarășe de bârfă de-ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune, prietene ori foste prietene de-ale Mirelei, pe care se întâmpla să le știe și el - tovarășe de bârfă de-ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și ele bârfite. Păi, Roșioara cu copiii ei crescuți vai de capul lor, care o șantajează de nu-ți vine să crezi. Păi, să-l vezi p-ăla mare cum o amenință cu bolovanul că-l aruncă-n televizor dacă nu-i dă bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă iei cu dumneavoastră și domnu’ Rafael, că mă faci să mă simt nu știu cum, bătrân, ca un moș d-ăla care umblă cu bale la gură după fetișcane ca tine, și ea, râzând, că n-a ajuns chiar așa, ca Roșioara, să se uite la bătrâni pă interes... Amintindu-și și retrăind pas cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ziua aș fi stat numai în apă, ca rața, da’ acuma gata, s-a dus... Era delicată, mă rog, îl complimenta subtil cum că n-ar fi chiar așa bătrân față de ea, friptă cum era să se lege de viața Roșioarei, care mereu pă interes și care n-ar mai avea mult până să-i dea fiu-său cu bolovanul în cap ca să scoată bani de la ea, și c-o știe ea pe Roșioara ce-i poate pielea încă de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cum era să se lege de viața Roșioarei, care mereu pă interes și care n-ar mai avea mult până să-i dea fiu-său cu bolovanul în cap ca să scoată bani de la ea, și c-o știe ea pe Roșioara ce-i poate pielea încă de pe vremea când lucra la cantină și-i ținea copiii pe mâncare, și drept răsplată, s-a apucat să umple cartierul cu minciunile și mizeriile alea. El o întrebă care mizerii și ea dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se agraveze, ba și mai și, a avut nouăzeci de kile, și pe atunci mânca, nu se încurca cu doi mici, și Rafael că bine, bine, ia-mi patru. Îi spusese de vreo două ori că a tăiat-o cu Roșioara și cu celelalte, dar lui Rafael îi era limpede că le duce dorul. Până și Getuței, da, cu italianul ei care o tot duce cu vorba, altă proastă. A tras nădejde c-o ia ăla, da’ vezi de treabă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plătească chirie... Ce mare lucru să-i fi sugerat că se grăbește și că, oricum, nu agreează genul ăsta de conversație? Să fi făcut pe mojicul, deh, poate asta ar fi meritat puștoaica aia gureșă, care o întrecea și pe Roșioara în pasiunea ei pentru intrigăraie. N-ar fi vrut s-o jignească, dar nici să-i dea apă la moară. Replicile lui distrate, într-o doară, aveau menirea de a ocoli bârfele pe care le frecau la sânge musafirele soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi acceptat. Îl aștepta, cu gura căscată, ca broasca gata să-l înghită, asta el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le căina și le plângea de milă, că rezistau mai bine decât ea. Rafael, la rându-i, se dădea de ceasul morții să-i plângă de milă, luând aminte cât de slabă de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
farfurie de colivă. Să-i facă pomană lu’ tac-su, cică, păi, mie-mi spui ce zace-n asta? Mirelei îi e limpede. Păi, bineînțeles c-a venit să dea cu nasu’, ca să-i mănânce de cur pe-amândoi cu Roșioara și cu spurcatele alelalte, Rafaele, ce-or mai râde ele când s-or strânge la soră-ta. Ce-or mai freca-o ele că iar a pus-o curva aia de Mirela cu-n copil, și uite că de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mi trebuie. Am pus la foc ceaunul acela mare cu apă, să fiarbă. Mi-am pregătit peștele, legumele și zarzavatul. Când a început să clocotească apa, am băgat peștele mic, curățat, spălat și fără capete: carași și pui de crap, roșioare, bibani, mari cât palma și bucățele de știucă. Era de unde! Apoi am băgat legumele: ardei gras, țelină, morcov rondele, pătrunjel rădăcină și ceapă. Când au fiert bine, am acrit-o cu sare de lămâie și am adăugat peștele mare, bucăți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adaptat la singurătate și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să mă concentrez, să scriu mai departe, să te prind de undeva. Când eram mic prindeam fluturi, codița rândunicii sau roșioare, și le înfigeam în corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu cele șase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
descurci cu banii ? — Destul de bine, răspunde Jack grav. Mama Îl privește o clipă, apoi Începe brusc să caute În coșul de picnic, din care scoate altă quiche Sainsbury, Încă În cutia ei. — Uite, ia asta, spune, Întinzîndu-i-o. Și ia niște roșioare. Nu strică. Să fie acolo. A, nu, spune Jack imediat. Serios, nu pot să... — Te rog nu mă refuza. Insist ! SÎnteți extrem de amabilă. Jack Îi zîmbește cu căldură. — Vrei un sfat profesional gratis, Jack ? spune Kerry, luptîndu-se cu o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gheșeft. Șalăi cu gura strâmbă și avați cu ceafa groasă mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii, văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mult pentru faptul că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită la fața femeii, roșioară, îngrijită, cu o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite de-a lungul plimbării prin magazin, se feri să se mai atingă de ceva, deși vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undițele. Preocupați de acest lucru nu am observat că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de pescar n-am putut crede că în trei ore să nu bată nimic. Sigur
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii, bibani dungați, cu spinări împodobite de țepi, lini cu stropi violeți și mustăți de nisip, plătici și lipani subțiri, de-o palmă, fântânei cu aripioare de păsări, mrene și roșioare, văduvițe și păstrăvi împestrițați, somni mătăhăloși, tolăniți pe paturi de gheață. Carașii deschid gurile, se zbat în coșuri de rafie. Urechile mi s-au umplut cu apă. *** - Ați luat tot? Ați strâns sforile? Ați adunat scripeții? Ați legat cutiile? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]