4,067 matches
-
strînge zvîcnind impetuoasa și plină de energie. Împerecherea imită acul fatal. Părerea unui cinic. Duioșia este contra vieții. Ea este în orice caz viața lăsîndu-se dezarmata datorită unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște inspiră duioșie. Ele se înmulțesc, rod iarbă, pomii, arborii, tot, dezastru ecologic, pînă ce oamenii încurajează înmulțirea lupilor în vederea restabilirii echilibrului naturii. O banalitate, dar... Că să vezi ce se ascunde sub sentimentele nobile și sub morală ce ia apărarea șoriceilor contra pisicilor crude din filmele
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
le-a fost rânduit, împlinindu-și acolo posturile, rugăciunile și celelalte bune deprinderi cu care erau obișnuiți. Unii au ales pentru un timp ascunzișurile munților, câmpurile, deșertul pustiurilor, unde au făcut roditor pământul cel nisipos și neroditor, oferind lui Dumnezeu rod foarte plăcut și foarte frumos, virtutea, pe care și-au impus-o ca lege127. Oriunde se aflau, Părinții socoteau locul plăcut, fiindcă nu le lipsea nimic celor ce le prisosea credința 128. Țelul nădejdii lor era dragostea Lui129. Nu-și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
fagi, de emoție obrajii i se înroșiră. Un fag subțire, foarte înalt, convulsionat în creșterea lui liberă, vitregă în acel loc sterp, pietros, îi aținuse calea, făcîndu-i complice cu ochiul... Iar inginerul de atîta singurătate și gîfîind de urcușul abrupt, roși de efort la amintirea aventurii ciudate... Fagii strîmbi, dramatici, răsuciți de impulsurile neprevăzute ale maladiilor lor fitologice anevoie învingînd mediul muntos, ostil, totuși ușori în aparență ca aluminiul aparatelor de zbor, rătăciți în pădurea de brazi negri plini de mătreață
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față/ și mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în față." (Pumaho
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în față." (Pumaho). Treptat, poeta se va scufunda în propria dramă, ridicându-se tot mai rar și mai greu la suprafață. Volumul Mutilarea artistului la tinerețe
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
îl porți cu tine. Este turul ghidat al unui fel de muzeu al mutanților, din care autorii nu se exclud, dimpotrivă, se "propun" ca "materiale" pentru o mereu amînată vivisecție. Ceea ce scriu ne privește în măsura în care îi privește, îi transformă și, rozînd învelișul, iese la suprafață, în accese de nu o dată decepționată sinceritate. Mult mai "studiate" (dar cu același farmec al "ineditului"...) sînt mărturisirile indirecte, "desenate" prin însemnări de lectură, din cea de-a doua carte, Explorări în comunismul românesc, de fapt
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
mișcătoare ipostaze, cercetează situația omului în stările vârstelor, ale locului, anotimpurilor: poetul este un dunărean de robustă structură psihică, mai apropiat de luptător decât de veșnicul învins, concomitent conștient de vulnerabilitatea ființei umane, de traiectul acesteia către moarte și chiar ros de sentimentul unei culpabilități cu sursă obscură: "în somn, îngerii nopții venit-au perechi/ Cu vorbe m-au biciuit, m-au judecat/ ești vinovat, ești vinovat, vinovat". Acești îngeri negri, damnatori așadar "aveau în ochi lacrimi pietrificate și reci". Ei
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
menit a sublinia enorma presiune vitalistă: "Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de iridium printr-o armură din foiță de mică/ sub masca de carton alune coca-cola și filme de duzină îngrașă/ refugiul într-un imperiu-miraj/ trenul roade visul prin defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe iarna își depune platoșele ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Inspir arome cu iz de primăvară, Refuz amintirea anilor banali Ce deseori mă împresoară. Nimic nu pare azi la fel, Îi dau iubirii întâietate, Amorului îi sunt fidel Da, inimă, tu ai dreptate! Mai des decât m-am așteptat, Sunt ros de apăsătoare gânduri, Mă paște o porție de oftat și lacrimi printre rânduri. Tu ai plecat fără să spui, Fără să-mi dai o îmbrățișare, Mi-e greu, mă simt al nimănui, Mă simt un oarecare. Pierd nopțile gândind la
MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382788_a_384117]
-
înainte - morunul uriaș, cu forma lui aerodinamică amenințătoare... Cei mai mulți, contemplînd peștele gigantic, spărgeau semințe de bostan. Tînărul teolog, cu Ilvi de mînă, priveau și ei morunul. Doar băiatul părea că mănîncă și el semințe; dar nu erau semințe; Ilvi își rodea înverșunat unghiile, scuipînd în jos cojile. Ceilalți duceau de zor mîna la gură, aruncînd cu pumnul în ea semințele de dovleac, scuipîndu-le peste bărbile lor, majoritatea adulți. Veterinarul dădea semne de nervozitate... Haide, făcea, gata, luați-l și duceți-l
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
ruși uciși, ca să răspundă cu entuziasm propagandei. Iar "moldovenizarea" românei pare să fi rămas în stadii relativ precare, urmarea fiind o limbă cu gramatica imprecisă și o ortografie nesigură. Strategia reversă, aplicată în anii '30, nu a dat nici ea roade mai bune: revenind la alfabetul latin și eliminînd dialectalismele din limba literară nu a dus decît la o confuzie amplificată. După anexarea Moldovei la USSR, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, eforturile anterioare s-au văzut, din păcate
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
seniori ai paradoxului, ca și ai scrisului caleidoscopic, aranjîndu-se în figuri subtil-atracțioase, răspunzînd unui vitalism structural, contagios. La celălalt capăt se află, evident, personajul de cafenea, imortalizat de Caragiale, care "pune țara la cale", făcînd "politichie subțire", critic peste poate, ros de-o nemulțumire cronică, de-o revărsare elocutorie ce nu cunoaște granițe. Mitică e capabil de elevație și sublimare (mai puțin de transcendență), putînd ajunge la virtuozități speculative și expresive cu totul remarcabile. Agerimea nativă i se poate consolida prin
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
rupte și gâfâie. E clar că are o știre care va zgudui lumea. Tensiunea e deja insuportabilă. Prezentatoarea își face aer cu niște hârtii. Le ține cu scrisul invers. Se prinde că nu-i OK și le întoarce. Prezentatorul își roade surescitat mouse-ul de la laptop. Se prinde că nu-i OK, lasă mouse-ul și ia pixul. Câțiva telespectatori leșină. În cele din urmă, reporterul special se adună din șanț, se ridică, își șterge mucii cu mâneca și, clătinându-se, grăiește: “Stimați
Breaking breaking breaking news! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19619_a_20944]
-
sub tratament psihiatric și tocmai ce-a primit un concediu medical, să-și odihnească nervii zdruncinați. La ușă îi sună Pleașcă Marinică, organ al poliției aflat la vânătoare de bolnavi falși: Vasilescu Georgel (încercănat, nebărbierit, nespălat pe cap, cu unghiile roase până la sânge, privirea în gol și două țigări aprinse, una în mână și una în gură): Pleașcă Marinică: Bună ziua, sunt agent de stradă Pleașcă Marinică. Am venit să vă verific dacă sunteți în concediu medical pe bune sau sunteți plecat
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
grâu și otravă, nu mâncare de om. Noi de ce nu mâncăm otravă și boabe, ca să îi placă la șoricel??????? Noapte bună, jurnalule, te iubesc ca o nebună de la spitalul de nebuni, adică mult. P.S. Unde face caca șoricelul care ne roade de stomac? La noi în stomac????????? DE AICI.
Unde face caca şoricelul care ne roade de stomac? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19998_a_21323]
-
firmă pot fi găsite în magazinele de tip outlet”. Muream dezbrăcat și nu știam de unde îi ia Bobby Păunescu pantofi iubitei. E așa de ieftin la Dolce &Gabbana Outlet că bugetarii își pot lua o curea de piele, s-o roadă de foame, sau să o strângă în jurul gâtului, de ciudă că n-au plecat în Spania înainte să înceapă criza. Adevărul a descoperit un articol din Wall Street Journal: falimentara Grecie este campioană la achizițiile de armament! Atena cheltuiește sume
Ziare, la zi: Ce-i lipsea Andreei Bălan la Craiova () [Corola-journal/Journalistic/28011_a_29336]
-
de aceea de existența lor nu-ți dai seama decît în momentul cînd povîrnișul ți se deschide sub picioare, dezvăluind rîpele goale, de uscăciune alpestră, a micului port. Locul e precum o carie, întinsă pe zeci de hectare, ce a ros dintele malului, scoțînd la iveală surpăturile unor drumuri care cad în mare. În fine, al treilea amănunt descinde din blazonul regal, regina Maria vizitînd prima dată Balcicul în 1915, fără a arăta vreo atracție pentru împrejurimi. Abia la a doua
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
Octavian Soviany CXII Două surori Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare, Bogate-n sănătate, culante-n sărutat , Al căror păntec vergur, sub hanțele-i murdare, Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat. Poetului sinistru, ibovnic fără stare, Cu ură pe familii, cu trecere în iad, Mormântul și bordelu-i arată, fiecare, Străin de remușcare,un căpătâi de pat. Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde, Ne dăruiesc cu rândul, ca
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
de numai 19 ani, Lazăr Denișa, din Buzău, care a participat la secțiunea Poezie. Membri juriului au apreciat calitatea textelor trimise, atât la Poezie cât și la Epigrama. George Stâncă a mărturisit invitaților că a fost foarte impresionat de nume roase poezii cărora le-a dat notă maximă și a anunțat că a realizat o Antologie pe care a intitulat-o spontan „Anto logie de poezie pe NV”, făcând trimitere la faptul ca jurații nu au știut nimic despre identitatea concurenților
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
cu niște pilaștri se depărtară, lăsându-și stăpânul doborât de durere. III Roma își alegea împăratul. Parfumul ghirlandelor grele de flori străbătea orașul. Lei fioroși, puși sub zăvoare în cuști erau cărați către Circus Maximus. Urși din Carpați, cu ghearele roase de stânci, se zbăteau sub gratiile grele. Liberții mergeau pe străzi, sorbind din vinurile Romei. Numai în casa lui Perigeu domnea o tristețe adâncă. Sclavii fuseseră eliberați și nici un prieten nu mai călcase pe dalele aleilor de la împietrirea prea frumoasei
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Pitia. Fugi... Și se sfârși horcăind. Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului. Cînd textul citit amenință să capete tente pornografice, Negruzzi sau Pogor invocă autoritatea de interdicție: „duduia de la Vaslui“, o abonată fidelă preschimbată în simbol al repudierii paginilor
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
l-a numit poetul Carl Sandburg în poemul “Chicago”, din anul 1916. Și mai am o bucurie când ajung la Chicago - revederea cu Iu lia și Călin Călușer - renumit medic radiolog, inventatorul unui sistem nou de depistare a tumorilor cance roase de sân, în stadiul cel mai de început. Serile la Chicago le-am pe trecut în compania prietenilor mei dragi Iulia și Călin, care s-au “îmbo gățit” recent cu JohnJustin, un băiețel isteț și foarte activ. Se vede de pe
Dentişti şi căţei la McCormic în Chicago. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_103]
-
să mă îngrijească. Pot eu striga după ajutor mult și bine cu biata mea inimă slăbită nimeni n-ar auzi nimic și asta mă îngrozește. În spatele ușii vor găsi un stârv voi putrezi voi face pe mine șoarecii îmi vor roade nasul. Să crap singură să trăiesc singură nu nu vreau. Îmi trebuie un bărbat vreau să se întoarcă Tristan ce lume ticăloasă strigă râd și eu aici mă usuc pe picioare; la patruzeci și trei de ani este prea devreme
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
reală, când fantastică a ceea ce am trăit noi și cei care ne-au precedat în istoria postbelică: închisorile politice, tortura, mizeria din timpul ceaușismului, venirea minerilor în ’90 și felul în care văd lucrurile cei care le-au trăit, unii roși de căință, alții nostalgici, iar alții indiferenți. Istoria se reface din cioburi și e retrăită de memoria vie a unui scriitor martor. Unul dintre cei mai avizați și mai nedispuși să uite ce am trăit în convulsionatele vremuri încă neapuse
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]