1,124 matches
-
cum să hurnim chiatra din casă! Că bine zici, Ghiorghi! Mi-i tare frică să nu rămână fată bătrână! Pentru Va lucrurile erau oarecum clarificate, după ce Niță a făcut o faptă rea-rea (probabil nu sa lăsat până nu a furat rochița Anetei, ori și mai rău, a bătut-o pe mătușă-sa!) a plecat undeva departe, iar Aneta plânge În continuu după rochiță, ori de ciudă că Vizanti nu era cu ea pentru a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
erau oarecum clarificate, după ce Niță a făcut o faptă rea-rea (probabil nu sa lăsat până nu a furat rochița Anetei, ori și mai rău, a bătut-o pe mătușă-sa!) a plecat undeva departe, iar Aneta plânge În continuu după rochiță, ori de ciudă că Vizanti nu era cu ea pentru a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar, universul copilăriei lui Va era străluminat de câteva imagini foarte clare, sicriul frumos ornamentat, mătasea albă, părul negru-castaniu al Vioriței, din ziua
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care munceau: Ei, cum este Ștefane acu’, hai? Când mergeai la Nicorești și munceai la via boierului Nicoriță și primeai pentru fiecare lună câte-un leu de-argint din care Îți cumpărai de la Mair-jâdanu’ un costum de haine ție, o rochiță scumpă Anetii, o pereche de pantaloni pentru Ionel și cealaltă jumate din bani i-o dădeai mătii, cum era, ha? Acu tragi la roată cu mine, așa Într-un picior, vezi unde ni-a adus aiștia noi și Încă nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care Va stăpânea un colț mic, aducând un val de frig dar și unul care Încălzea inima băiatului cu mirare și frumusețe. În timp ce vara Anetei, mai mare cu ceva ani, vorbea tare cu aceasta despre familie, iarnă și despre o rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau fetele Își desfăceau picioarele prea mult, oferind privirii oarecum interesate și ceea ce nu trebuia văzut, mai doreau ca huța să facă unele pauze mici În care „fetili mari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ruzânița a urcat treipatru trepte, Mădălița a coborât una iar starea În care se afla era una nouă și inexplicabilă, una careți trimitea sufletul În zboruri printre fluturi și flori și gândul la ticălosul de Niță care Încercase să fure rochița Anetei! Cooperativizarea agriculturii era În toi, În Poiană, sat altădată de țărani clăcași și devenit firesc sat cu oameni săraci, organele și tovarășii de la raion s-au trezit cu o listă completă de „Înscriși din proprie inițiativă, oameni care și-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de păr șaten Îl Îmbiau să le atingă și să le mângâie, urechile roz-delicate peste care dansau Înnebuniți zulufii castanii și gingași de credeai că vântul Îi va lua și-i va duce În zbor, Împrăștiindu-i printre crengile părului, rochița roză, cu multe flori de culoarea vișinei, fără mâneci, prin ale cărei decolteuri joase de la subsuori, ochii ageri zăreau În anumite momente mici porțiuni de sâni ce se pârguiseră binișor, cordonul Înnodat În față cu fundiță și ... sub fundiță, ei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi?, se Întrebă băiatul, cu privirea lipită de locul În care rochițica făcea un V și de unde plecau cele două picioare cu pulpe fine și cu liniile curbe aproape formate. Cum o fi ceea ce se ascunde În acel loc de sub rochiță, cam cum arată și cu care din amintirile ce Îi pun adesea stăpânire pe vibrațiile interioare ale corpului seamănă, Aneta, Mădălița, Rozalița ... Băi!, unde te uiți tu așa? Uite-te la el!, strigă fals-supărată, fals-emoționată și oarecum surprinsă de privirea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îl surprindea adesea trăgând cu ochiul spre același punct necunoscut. Apoi, ușor-ușor fata a intrat Într-un joc pe care fetele Îl perfecționează mereu și-l aplică ori de câte ori au chef, și-a tras câte un piculeț marginea de jos a rochiței peste un genunchi, ochii lui Va creșteau și străluceau În aceiași măsură și după un sfert de oră, marginea rochiei lăsa să se vadă jumătatea pulpei albe și Împlinite care contrasta cu restul piciorului ars de soarele verii. Acolo, fata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spirit a băiatului, observând bosumflarea lui Va spuse: Adică vrei să zici că te-ai supărat de-acu, așa-i? Hai lasă!, zise Împăciuitor și când prinse privirea lui Va, se măi uită o dată Împrejur și reîncepu să-și ridice rochița cu flori vișinii, la fel de Încet ca mai Înainte. Când ajunse pe locul unde ar fi trebuit să fie marginea chiloțeilor Înguști de astăzi, băiatul privea transfigurat la gândul că acu acu se va produce miracolul și va Începe vraja multimilenară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pui mânuța... îți dau două, hai, nu-ți fie rușine, întoarce-te și privește, apoi plec. Uite ce pulă mare și frumoasă are bunicu, ce coaie pline, nu te rușina, pune mâna un pic. Îți dau trei sute, dacă îți ridici rochița, hai, te rog, arată-mi chiloțeii. Dacă mă lași să-ți pup puța, îți dau patru sute... Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu secundă. Uitasem doar niște amănunte, pesemne privisem fereastra în ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite, terapeutul a încercat să reducă discuția la un plan concret, la impactul cu lumea. A greșit ușa, mai bine continua cu apelurile la trezire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văd de ocupațiile mele. Era pe vremea când făceam "săpături arheologice" în spatele șurii. Cu discreție, Ciprian scoate, dintr-un loc doar de el știut, încă o fotografie pe care o studiază cu mare atenție. O fetiță subțiratecă, îmbrăcată cu o rochiță modestă de culoare incertă, cu părul legat cu o fundă cam mototolită, cu sprâncenele arcuite deasupra ochilor trași mult înspre tâmple, privește speriată din fotografia îngălbenită de vreme. O găsise, uitată între paginile lui "Robinson Crusoe", pe care reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Da, mamă! — Cine-i băiatul? Aiuritul de astă-toamnă, din parc, se grăbește să răspundă Elena. Trebuie să te faci frumoasă. Eu am să te ajut. Îi aduce un costumaș de vară dintr-un material subțire de culoare albă și o rochiță dintr-o mătase albastră, vaporoasă. —Care îți place mai mult? o întreabă soră-sa. — Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un costumaș de vară dintr-un material subțire de culoare albă și o rochiță dintr-o mătase albastră, vaporoasă. —Care îți place mai mult? o întreabă soră-sa. — Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi place ei, e de părere Silvia. —Ceci, rochița te aranjează mai bine că e albastră ca și ochii tăi. Îl vei da gata. Sunt sigură. Spune-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
place mai mult? o întreabă soră-sa. — Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi place ei, e de părere Silvia. —Ceci, rochița te aranjează mai bine că e albastră ca și ochii tăi. Îl vei da gata. Sunt sigură. Spune-i, mamă, să mă lase cu prostiile ei. Nu vezi că se bucură mai mult decât tine. —Dă-ți cu puțin ruj
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care auzise zgomotul motorului mașinii ce se oprise la poartă, a alergat în fuga mare s-o întâmpine pe Cecilia. Cum a fost întâlnirea voastră? —Ca toate întâlnirile, frumoasă. —Îți place tipu’? —E drăguț. Cred c-ai făcut furori cu rochița asta pe care ți-am ales-o. —Te-ai întors Ceci? Ai venit la țanc că masa e gata, a întâmpinat-o mamă-sa alături de Alexandru. Elena se ținea tot după ea, continuând cu întrebările: — Povestește-mi și mie mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a întâmpinat Elena. —Bună, Leni, e acasă Cecilia? Este acasă. —Cheam-o, te rog! Nu intri? Nu! Anunț-o pe ea. Când Elena i-a spus că o așteaptă Matei afară, a ieșit în grabă cum s-a nimerit într-o rochiță înflorată de casă, cu sandalele cu care fusese puțin mai înainte să cumpere pâine de la magazinul din colț, cu părul dezordonat. —Bună, Matei! Îmbrățișând-o a invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb. Nu vreau să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a adăugat Gelu. Sunt un tâmpit. Nu m-am putut controla. Ce-o să creadă despre mine? Cu o seară înainte am luat-o de acasă așa cum era și ne am plimbat prin parc. —A mers în capot? — Nu, avea o rochiță de casă înflorată care o făcea frumoasă. În rochia aceea, cu părul ciufulit, am simțit-o atât de aproape când o strângeam în brațe. Ești nebun de-a binelea s-o iei așa în parc. — Seara aceea minunată în care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei o oprește. —Ai spus că vii imediat, o prinde și iar o așează pe genunchii lui. Dar după ce mă îmbrac. —Ești mai drăguță în pijama. Nu cumva vrei să mă scoți în oraș cum m-ai scos atunci în rochița de casă? râd amândoi în hohote. Nu ți-a plăcut? —Ție da, mie nu. — Spune-mi, ce facem azi? — Ne considerăm în ziua de miere, deci trebuie să ne-o programăm amănunțit. Când vom avea luna de miere? — Nici nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adânc întipăriți în ființa ei afectivă. Copilăria, ireversibila copilărie! Paradisul pierdut după care unii tânjesc toată viața. Arm iubea atât de mult florile și atât de mult o înduioșau amintirile din copilărie. Se revăzu pe la patru ani, îmbrăcată cu o rochiță de mătase albastră, alergând prin iarba înaltă, necosită, de pe tăpșanul din apropierea casei bunicilor. Iarba îi ajungea până la piept, era plină de flori de câmp, de miresme, de fluturi. Imaginea aceasta o însoțise toată viața, era una dintre primele care-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
iubire din partea fetelor. Trebuie să recunosc, sunt copii reușiți. Arm scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă în lumea minunată a inocenței
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ei blonde și se străduiau dimineața să îi împletească două cosițe frumoase. Mădălina părea în toate privințele opusul Crăiței. Petrecea ore întregi între păpușile ei, pe care le îmbrăca, le hrănea sau le școlariza, îi plăcea să fie îmbrăcată în rochițe cu cât mai multe volane și volănașe, vorbea întotdeauna cu te rog. De unde atunci înțelegerea dintre cele două fiice ale lui, nu reușea să se dumirească și pace. Ce legătură tainică se crease între ele, căci ajungea să spună Crăița
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
portița se deschise și două siluete de copii se strecurară încet în curte, cu capetele plecate. Erau plini de noroi, din creștet până-n tălpi. Arm ieși foarte serioasă în întâmpinarea lor, își luă chiar un aer sever: Domnișoară, aștept explicații. Rochița asta, care nu se mai vede de noroi, era nouă, adusă de tata din străinătate! Mădălina plecă și mai tare capul. Da, mam, se explică, normal că se explică. Totul are o explicație, mam, că ne-am dus acolo, lângă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]