1,258 matches
-
Credinta > COPILUL SUNTEM NOI Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Celui ce-a fost Părinte de Părinți și Celei ce a fost Întâia Mamă prin sânge și prin lacrimă de sfinți rodește-n noi iubirea fără teamă, și ascultând poveștile cuminți simțim cum un adânc de duh ne cheamă să fim din nou cei inocenți și goi, căci, dragi Părinți ce ne zâmbiți din ramă, prin miile de ani, de bună seamă
COPILUL SUNTEM NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383180_a_384509]
-
stadiul acut al sentimentelor, proces afectiv ce tangențiază treapta superioară a percepției... Încă din titlu, poetul fixează în spațiul virtual, acest sentiment uman, exprimat cu acuratețe în poezia sa, care este „rouă pe buza de foc a gliei, sâmbure ce rodește veșnicii”, așa cum subliniază Persida Rugu. Este vorba de arhipelagul spiritual, format din mai multe insule ale iubirii în oceanul societății. În acest context iubirea poate fi față de femeia iubită, una sau mai multe, iubirea de aproapele, de părinți, de glie
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
înalță veste, dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții, o foame fără margini coboară în poveste. Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!, prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul, și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă, spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul. E limpede ca ziua: ne paște boala nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
înalță veste,dar din poieni tot țipă că nu e voie sfinții,o foame fără margini coboară în poveste.Ce port mîncat de molii, ce țuică puturoasă?!,prin liniști, ciori suspecte ne croncăne aleanul,și nu mai simți sub unghii rodindu-ți iarba grasă,spre tine vin jandarmii de oaste cu arcanul.E limpede ca ziua: ne paște boala nopții,cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copiteși cară cu vagonul noi piramide copții,și-nmuguresc a floare castanele prăjite.Deci
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Nu face nimic - spuse Metodiu. Mare-i grădina Domnului și orice om trebuie să facă oareceva într-însa. — Noi plivim printre straturi - răspunse Stănciulescu Vasile. Pornim de la gândul că în grădina asta toți și toate trebuie să crească și să rodească la fel. Cum se-nalță vreo tufa mai tare ori vreun pom face mai multă umbră pământului, cum le scuturăm de sămânță, de fruct, de - mă rog - ce pică. Iar de vedem că este câte unul care nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să le rodească pîntecele. Și toate astea le săvîrșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pîine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
actul poetic absoluta eliberare a spiritului într-un spațiu platonician al conceperii prin puterea și miracolul Ideii, în care viața apare ca o trecere frumoasă și o nevoie a dublului, pământul în care se aruncă sămânța și cu care se rodește, impulsul vital de înălțare. ă...î În durată stăruie Dublul, - putere a Unicului ca întreg. Aceasta este puterea lui Ion Barbu de a trece dincolo de orice negură, declin ori răscruce. Nunta este un "protocol" de purificare a "infernului" uman și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
retinele oceanelor, e corabie sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Copile, Ești cea mai frumoasă făptură Pe care am văzut-o vreodată! Ochii tăi - stele strălucitoare; Zâmbetul tău - lumina lumii. Tu ești însăși viața Ce a rodit din sămânța celestă, Ești îngerul ce a străbătut cerurile Pentru mine, Pentru a-mi fi alături. Deși pari fragil, ești pregătit Pentru a salva viitorul, Pentru că tu porți cu tine Toată învățătura lumii Și iubirea - izvor necesar omenirii. În mileniul
ZIUA COPILULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364469_a_365798]
-
din Sf.Evanghelie după Ioan, cap. XII, 24 . Prin Poemul Phoenix, alcătuit din mici - poeme rugăciuni - primești pe calea cuvântului scris, din toate fericirile vieții; ca în parabola semănătorului * din Sf. Evanghelie după Ioan *, grâul semănat în camp de va rodi, așa va fi răspândit și cuvântul dumnezeesc . Greu de explicat, cum văd poezia din această carte prin viziunea mea artistică, însă las pe seama unui hazard, să ajung să citesc precis inteligența succesivă de cuvinte a autorului, mult mai bogată decât
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
Două suflete ce se iubesc, nu se pot iubi cu adevărat decât în măsura în care, cu uimire, mulțumire, și deșertare a egoismului din ei, înțeleg, că ceea ce trăiesc e Însăși Dumnezeu prezent întru Ei, iar dragostea lor, e ca o prajitură, ce rodește în măsura în care reușește a se da pe sine și altora. Cu toții suntem chemați să iubim, dar poate nu tutror ne e de folos acest fel de iubire. Dar ce greu e să înțelegem, că „iubirea asta îndrăgosteală” poate nu e ceea ce
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
împovărată alteori alerg dar în clipele mele de lumină îți mulțumesc Doamne pentru toate bunele și relele și ca și în clipa dintâi mă rog să-mi fii mereu aproape. Doamne, păstrează-ma în grijă iartă-mă dacă nu am rodit îndeajuns până la capătul drumului nu mă lăsa, ține-mă de mână, de Tine Tatăl Meu, fă-mă vrednică! Referință Bibliografică: Rugăminte, Tatălui meu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de
RUGĂMINTE, TATĂLUI MEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364530_a_365859]
-
ridică precum "fuioare" din pământul reavăn, olfacția e și ea incitată de parfumul liliacului, al florilor de prun, de câmp, în timp ce auzul surprinde ciripitul păsărilor și murmurul frunzelor. Tatiana Scurtu adaugă și senzația tactilă, căci "pământul cu miros de cozonac" rodește "petale de catifea și ruj". De altfel, poeta realizează peisaje picturale chiar dacă în esență se simt frământări lăuntrice (Norii cresc în pântecele serii). Realizarea acestor sinestezii la care se adugă și prezența refrenului, a laitmotiv-uluice dă muzicalitate textului, mai evident
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca ruga întoarsă pe dos în troițe de roua cruce înfiptă-n genuni și despicata în două pe avers zeu de ceară întemnițat în uitare pe revers zee căzută-n păcat cerșind indurare de asupra mareee
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
Pentru cartea sa de poezie o respect și cred că a scris-o bine și frumos. Dacă scria una de proză, cu aceste straturi de metafore pe care literatura de azi nu prea știe să le ude la rădăcină, ca să rodească, poate că aș fi invidiat-o! Dar o invidiez doar pentru că a ales să viseze în vis! A ales poezia, nu scrisul rafturilor de proze pentru care lumea de azi nu prea mai are timp! Carmen a scris o carte
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
enoriașii îl cinsteau în mod deosebit.Duminica și în zilele de sărbătoare păstorea enoriașii iar în restul zilelor își păștea turmele sale de oi. La vreme de secetă, rugăciunile sale au adus, prin milostivirea lui Dumnezeu, ploaie și ogoarele au rodit din nou ca să nu sufere oamenii și să moară de foame. Un negustor bogat din cetate strânsese mult grâu pe care nu voia să-l vândă și din lăcomie aștepta să crească prețul pentru câștigul său. Și i s-a
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
o armonie de culoare și sunet, într-un buchet înmiresmat de esențele dorului de a fi, iubire din Iubire dar din Dar prin Dar în dar. Calc iar apa, privesc nuferii. Zâmbetul lor de copii nicicând rătăciți de Lumina Lui , rodește în mocirla urâtului. Atunci ridică Domnul cântecul în rugăciunea inimii și când visul transformă mima în gest, toate și tot primesc viață iar și iar. Calc apa și mă îndrept spre fruntea ierbii din care a răsărit cicoarea. Inima îmi
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
dă al dragostei Tale extaz. Ascult în tăcere glasuri de crini, Șoptindu-mi gingaș peste buze Topindu-se tandru în versul divin Scris cu mâna tainicei muze. Poemul se naște în mână de fulg Și-n inima mea simt cum rodește... În suflul iubirii cel mai sublim Sufletul meu cu drag se-odihnește. În liniște stau în brațele Tale... Să-mi scri solia Ta în miez de iarnă. S-o-mpart mereu în albele petale. Prin versuri mângâieri de primăvară. Cluj Napoca
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
trecut anii. Parcă ieri eram la casa părintească - eu sunt născut în prima jumătate a secolului trecut (1948)!... Din stejari nu rămân numai rădăcini vineții, și cioate. Din stejari rămân în primul rând ghindele. Iată: Ștefan este ghinda stejarului acestuia, rodit în anul 1948. Tatăl tău era un culegător de folclor, de „rarisimă valoare”, cum apreciază Sonia Enache. Cu ce har era dăruit tatăl tău? Era un om foarte sensibil. Îl însoțeam, chiar la o vârstă fragedă, ca un fir de
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
izbucnite din fapte și faptele se urzesc în contemporaneitate din ardoarea unui principe despre care nu se știe nici pe departe tot ce a făcut pentru România! Faptele au timpul lor de a apărea, de a se consuma, de a rodi și numai după întreaga împlinire, de a fi văzute în tabloul în care le așează istoria. Născut (Radu Duda), la 7 iunie 1960, la Iași, fiu al profesorului doctor René Duda și al medicului Gabriela Costandache, soțul Alteței Sale Regale
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
nu mai cunoaștem nici o noutate remarcabilă de mult timp, în această privință?! Nu este greu de aproximat numărul românilor care suspină după uzinele, fabricile, șantierele de altădată, de evaluat dacă activitățile de cercetare, de creație culturală, artistică și științifică au rodit mai eficient și valoros cândva, sau acum. Reprezentând, din funcția cea mai importantă și onorabilă de președinte, forul cel mai înalt al culturii și șțiinței, Academia Română, acad. prof. dr. Ionel Haiduc are prerogativele explicării pentru cel puțin o parte a
ACAD. PROF. DR. IONEL HAIDUC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363473_a_364802]
-
Cornelius Scipio supranumit Africanul, reușise să cucerească orașul după trei ani de asediu. Cartagina fusese apoi rasă din temelii și peste locul fostei metropole fusese presarată sare după ce se arase în prealabil cu plugul, asta pentru ca nimic să nu mai rodească acolo, într-atât de înverșunată fusese furia Romei. Negustorul nabateean însă, care stătuse aproape trei ani în Yemen, fabuloasa țară a tămâiei și a smirnei, unde el pusese bazele unei puternice afaceri cu acest produs la mare căutare, reușise prin
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
cipriote. Legendele vechilor locuitori ai Ciprului spun că la începuturile creștinătății, Sfântul Tihon, Episcop de Amathus, ar fi făcut o minune: a sădit viță de vie și atingând-o la rădăcină, de îndată vița a înfrunzit, a înflorit și a rodit, struguri copți și dulci umplând coșurile localnicilor. Și în vremurile bizantine vinurile produse aici, în insulă, erau renumite și la mare căutare. Potrivit unui italian din secolul al XVI-lea, care fusese în acele timpuri în Cipru, „vinul cipriot posedă
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
ne fugărește pe după masă. “Aici rămâne vorba asta!” “Aici!” ziceam noi, făcând semnul crucii peste gură...dar consemnul ținea până...la prima vecină. Am surâs trist...”Rodica de la Cec” era în excursie, cu nepoțelul, a cărui gură se auzea nonstop: „ Rodi, Rodi...” (s-au dus vremurile cu „bunica”, „buna”, „buni”, „baba”...eheeeeee!!!), iar mama mea e o amintire ...de 25 de ani! A doua zi, am vizitat un sat românesc mai prosper...cu 250 de case și cam 80 de enoriași
DRUMUL SPRE ACASĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360866_a_362195]