157,599 matches
-
să scrii despre o carte care evocă pe cineva, un mare profesor, un mare om de cultură, plecat recent dintre noi. Este însă singurul mod de a propune o relectură, o reamintire a vocilor "grele" din cultura românească. Acesta este rolul tipăririi cărților comemorative, același e rolul recenzării lor. Aurel Sasu și Mircea Petean au alcătuit un volum de "aducere aminte" a Profesorului Mircea Zaciu. încă de la primele pagini șochează o anumită intrigă a fiecărui discurs, fie că autorii vorbesc despre
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
evocă pe cineva, un mare profesor, un mare om de cultură, plecat recent dintre noi. Este însă singurul mod de a propune o relectură, o reamintire a vocilor "grele" din cultura românească. Acesta este rolul tipăririi cărților comemorative, același e rolul recenzării lor. Aurel Sasu și Mircea Petean au alcătuit un volum de "aducere aminte" a Profesorului Mircea Zaciu. încă de la primele pagini șochează o anumită intrigă a fiecărui discurs, fie că autorii vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
fel; dacă nu, sugerăm să se înființeze una căci în ultimul timp bandiții au devenit personaje simpatice foarte, extrem de potrivite pentru a înfățișa publicului tînăr prototipul eroului pozitiv. Parcă spre a spori farmecul acestor eroi, s-a decis distribuirea în rolurile principale a celor mai șarmați actori ai momentului (v. George Clooney, Brad Pitt). Departe de noi ideea unei lecții de morală aplicată pe o cazuistică de mucava, însă recurența tematică ne pune un pic pe gînduri. Mai ales că o
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
dragoste pentru teatru, deduc că trebuie să lucrăm, împreună, împotriva mentalității tip "Cîntarea României" care ne bîntuie. Încă. Adică, să ia fiecare, neapărat, cîte ceva. Repet, structura unor astfel de gale are ca principal scop evidențierea coerentă a unor spectacole, roluri ș.a.m.d. dintr-o anumită perioadă. Judecata nu se face în general, ci extrem de punctual. Un palmares trebuie să aibă, pe lîngă unitate, forța unor puncte de vedere cu care poți sau nu să fii de acord, nu călduțe
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
mai bun spectacol", ce altă categorie îl mai susține? Unchiul Vanea a avut șase nominalizări și, în final, un singur premiu, cel de regie. E puțin bizar. Nu există două premii care să se întîlnească și să certifice valoarea unui rol, spectacol, a unei regii sau scenografii. Probabil că acesta este pragul, psihologic, pe care trebuie să-l depășim după zece ani. Și asta nu o putem face decît împreună, onești și cu infinită iubire față de teatru, de celălalt.
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
lucrate cu precizie, cu o naturalețe care te poate face să uiți o clipă că acești actanți cântă. Tocmai în capacitatea de a reliefa vâna actoricească a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil, chiar cam încărcat: în dorința de a ocupa scena tot timpul, regizorul rupe fermitatea conturului, introducând elemente străine de această lirică a cireșilor
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
ultima vreme (chiar dacă nu au lipsit unele accidente individuale). Sigur, Puccini a simfonizat discursul din fosă, dar proporția cu scena trebuie păstrată și vocile menajate. Din fericire, interpreta principală, tânăra Stela Sîrbu, a reușit să reziste supralicitării sonore în acest rol copleșitor, crescând în concentrare și tensiune de la un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un timbru special), bine condusă, cu acute luminoase și sigure, este o micuță Cio-Cio-San convingătoare și chiar emoționantă. Îi mai rămâne să
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
publicului mai ales ca interpretă de lied, căreia frecventarea asiduă a repertoriului de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin muzicalitate și talent actoricesc, într-un rol care obligă să fie permanent un reflex al tuturor nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț italian, cu tot ceea ce derivă de
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Pinkerton). Ioan Ardelean - cu glasul său egal și frumos timbrat - a constituit cu el în actul I un cuplu de prieteni bine corelat muzical și scenic; iar când a fost nevoie a știut să-și încălzească personajul. De multe ori, rolurile secundare sunt lăsate cam la voia întâmplării; a fost o surpriză plăcută atenția acordată distribuirii și sublinierii dramaturgice a personajelor Goro (Vladislav Goray) și Yamadori (Nicolae Andreescu). Un ultim cuvânt despre cor - confruntat cu o partitură pretențioasă și lucrat cu
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
fiu scutită de contactul direct cu cartea, pe de altă parte, cred că teatrul este cu totul altceva decât lectura. în al treilea rând, un lung stagiu la emisiunea Teatru radiofonic mi-a lăsat amintirea unei combinații unde lectura "pe roluri" și decorul sonor țin locul imaginii și nu o însoțesc. Iată motivele avuabile, pentru care inițiativa Teatrului Act prin care eram invitată să ascult piese noi, întâi din dramaturgia germană și apoi din cea elvețiană, nu mi-a stârnit un
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
la scene de la înmormîntare: deznădejdea unicului unchi bătrîn rămas în viață și hărțuiala pînă la marginea mormîntului, derivată din protocolul poziției sale sociale și din necurmatele obsesii în stare să nu țină seamă că este tulburată o tăcere. Prefața semnalează rolul editurii pariziene Rieder în promovarea operei istratiene, în colecția Prosateurs français contemporains, dar și încercările de traducere de către Alexandru Talex și Eugen Barbu a părții asupra căreia nu se oprise autorul. Ambele puse sub semnul "discutabilului". Altele sînt calificativele care
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Vlaicu. Pentru omul de rând, e pură iluzie să-ți imaginezi că dacă renunți la zerouri ai scăpat și de istoria nefastă care a condus la apariția lor. Iar pentru propovăduitorii ideii e crasă ticăloșie: deși s-au specializat în roluri care-i arată mai proști decât sunt (vezi cazul unui domn de la Banca Națională, împins să ne zâmbească la televizor ori de câte ori se profilează o catastrofă), ei știu foarte bine cum stau lucrurile. Iar lucrurile stau foarte prost: parcă dacă dolarul
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
să scrie în franceză? Că asta n-a fost să fie e adevărat, dar anumite speculații contafactuale sunt permise (mai ales că istoria însăși se scrie în cadre de referință în care presupunerile contrafactuale tacite, uneori și explicite, joacă un rol important). îmi permit deci următoarea ipoteză, interesantă în contextul discuțiilor generate de apariția Jurnalului lui Mihail Sebastian. (Ipoteza figurează, într-o formă succintă, și în volumul meu recent și m-am bucurat că a-ți remarcat-o.) Jurnalul lui Sebastian
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente puternice, disperate; figurația mitologică începe să aibă rolul de a potența imaginea suferințelor generate de Eros. Iubirea este asimilată unui rug pustiitor, căruia i-au căzut jertfă câteva personaje legendare emblematice, Nesus ori Hercul. În felul acesta, eului strict individual i se pune în spate povara strivitoare, intolerabilă
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
și se decantează în punga de cangur a unui clasicism înțelept: o înțelepciune care, ca aici, implică o anumită trecere spre stoicism. Orice cuvânt, extras din stratul "geologic" al limbii comune este un cărbune inform și impur. Atelierul poetic are rolul de a-l trece prin retorta unui proces purificator. După care, rămâne în sarcina poetului autentic misiunea de a-l șlefui, de a-i pune în evidență, de a-i valoriza valențele; adică de a-l face să se prezinte
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
lor de a se închega în viziuni, pentru a deschide un orizont din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp de la finele acestui vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila "aventură" a iubirii, comparabilă cu o "ucenicie a morții", fixează ascea clipă
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
însă că ele sînt, ca și desenele extraordinare, destul de rare și că e dificil să-i provoci pe copii să-ți răspundă în felul acesta. Revelația a avut-o atunci cînd, la un Crăciun, prietenii l-au rugat să joce rolul Moșului. Constată cu uimire că, după șapte ani în care fusese profesor, nu știe să pună decît întrebările banale pe care mai toți adulții le pun copiilor; răspunsul unei fetițe la o astfel de întrebare - Stau în Balta Albă lîngă
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și auzului: "O boare izbucnește din pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să știe/ Pe tei și caiși, la
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
iar atitudinea dominantă, aceea de "frondă". Mai mult, în stilul tranșant binecunoscut, criticul făcea o delimitare necesară între literatura de tinerețe și aceea de după 1960 a poetului, exprimîndu-și cumva nostalgia după "junele nemulțumit din poezia anilor '40" și încheind călinescian: "rolul istoric al poetului acesta a fost și de el îi vom lega și pe mai departe numele". Un tablou real al atitudinilor critice ar fi trebuit să cuprindă această cronică, dacă am fi vrut să avem cît de cît o
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
ca ciupercile, ce înseamnă asta. Dl Cristoiu e obsedat de atributul care definește ordonanța. Ciudat este și că nici unul dintre participanți nu s-a gîndit că era obligatorie o discriminare de principiu, între o abordare politică și una istorică a rolului Mareșalului. Dacă dl Buzatu n-ar fi membru al unui partid naționalist, d-sa ar putea susține, ca istoric, ce vrea. Politic, poziția d-sale este inacceptabilă. România nu poate intra în Europa cu statuile Mareșalului în cîrcă. Ce complicate
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
găsit într-o țară disperată terenul ideal al îmbuibării. Dacă "sfinții" și "preasfinții" (ca să nu mai vorbesc de "preafericiții") de azi n-ar fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
ar fi călugării-cerșetori din Evul Mediu! Văzând în ce lux stau, cu ce frenezie construiesc adevărate biserici închinate nu sufletului, ci paranoiei, nu mai vrem să avem de-a face cu ei!" problemele de azi își au, desigur, originea în rolul jucat de către biserică în societatea românească începând cu 22 decembrie 1989. Luând ca prin farmec locul activiștilor de partid, preoțimea, organizată ierarhic și funcționând, deci, pe bază de ordin, s-a putut mobiliza în slujba intereselor puterii iliesciene. Inubliabilele "soboare
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
Berlin, în timpul Olimpiadei, prilej cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în fața unui stadion de 100.000 de oameni. În felul lui, vorbea foarte bine. Cum trăia un artist în perioada antebelică? În 1933, eu, care n-aveam un rol principal în orchestră, cântam la fagot, aveam un salariu de 9.000 de lei. Impozitul era de 500 de lei - am și acum contractul în sertar, acasă -, iar un ou costa un leu. Tata, care făcuse Dreptul și era inspector
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
fond, aduce salvarea: "Trebuie să admiteți că inutilul ușurează sufletul. Luxul este o nobilă virtute, pe care nu trebuie să o confundăm cu confortul. Voi aveți confortul, dar vă lipsește luxul. Și să nu-mi spuneți că banul joacă vreun rol în privința asta. Luxul la care eu mă gândesc nu are nimic de-a-face cu banul. El nu se cumpără. El este răsplata celor ce nu se tem de inconfort. El ne angajează față de noi înșine. Este hrana sufletului". îndemnurile lui Cocteau
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
celor ce nu se tem de inconfort. El ne angajează față de noi înșine. Este hrana sufletului". îndemnurile lui Cocteau către "americanii din noi", cei năuciți de fapte, de noutate, de un perpetuu pragmatism, de automatism, au uneori un accent teatral: "rolul vostru este să învingeți moartea vie care coboară treptele lumii cu indiferența rea a jucăriei mecanice". în frumoasa traducere a Irinei Mavrodin, cuvintele sale vor fi greu de uitat: Nu veți fi salvați nici de arme și nici de avere
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]