336 matches
-
al lui Evghenie Vulgaris, povestirea Memnon de Voltaire. Pirostia Elenei (1824) e o nuvelă de Marmontel, preluată direct din franțuzește. O „idilie”, Satirii, câteva fabule de La Fontaine, J.-B. Grécourt, Pessellier, P.-Fr. D’Erbigny, un fragment dintr-o nuvelă romanțioasă, Duchesa Milanului, precum și Chelestina, traducere din Florian, nu au ajuns să fie tipărite. Din anul 1828 se păstrează primele versuri originale ale lui N. - un poem burlesc purtând titlul Disțărare șlicului. Cea dintâi operă literară publicată este melodrama Triizeci ani
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
extreme; căzută pe mâna unor curtezani cinici, ea sfârșește prin a se sinucide. Elementele de psihologie sunt puse în relație cu aspectul fizic, cu fizionomia. Repovestită cu umor fin, O alergare de cai (Scacica), împletind două istorii de dragoste, una romanțioasă și alta, galantă, a naratorului însuși, schițează cu ascuțime un tablou de epocă. Un ochi lucid, malițios scrutează în final iluziile din tinerețe. Despre anii de ucenicie vorbește schița Cum am învățat românește, în care grotesca apariție a dascălului Socoleanu
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
său. Povestiri din copilărie (1905) și culegerea de versuri Povestea lăcrămioarei (1908) sunt scrieri imature, repudiate mai târziu de autorul lor. Începând cu volumul O istorie din alte vremuri (1921), B. e atras de aura fabuloasă a trecutului și fantazează romanțios pe marginea unor pagini de cronică, înțelegând epicul numai ca acumulare de fapte senzaționale - lupte, comploturi, măceluri - și neglijând logica narativă, urmărirea unei semnificații. Față de povestirile anterioare, romanul Vijelia (1969) reprezintă un oarecare progres în reconstituirea istoriei, aici - nestatornica domnie
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Madridul, un oraș Încă incredibil În ochii săi, și Îi plăcea munca lui care, desfășurată sub lumina strălucitoare a candelabrelor, printre fețe de masă imaculate și haine de seară și mâncarea Îmbelșugată din bucătărie, Îi părea frumoasă Într-un mod romanțios. În pensiune locuiau și mâncau Între opt și douăsprezece persoane, dar singurii care existau cu adevărat pentru Paco, cel mai tânăr dintre cei trei chelneri care serveau la mese, erau toreadorii. În acea pensiune locuiau matadori de mâna a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tale ființe. Te porți pios ca și cum ai fi într-o biserică. Puțin îi pasă de toată lumea și ai iluzia că poți să fii calm, că nici o nenorocire prea importantă nu se poate întîmpla. Nici o fantezie nu ți se pare prea romanțioasă, poți să spui de o sută de ori aceeași vorbă și nu se miră nimeni. - Ioana, ce ne pasă de ce a fost! Te simt fremătătoare lângă mine, știu cât m-ai iubit, și tot dezastrul s-a întîmplat dintr-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fidelă! Ce invenții grozave spune Ioana uneori, ca și cum vorbele n-ar avea nici o valoare, ca și cum ar fi doar povești pe care le transformi în voie. - Dacă tu ai fi fost credincioasă, aș avea curajul să mă arunc în mare! Ce romanțios și totuși ce adevărat mi se pare! După o zi discutăm cu aprindere despre celălalt. Am uitat complect ceea ce încercase să-mi sugereze, cu toate că pentru o clipă avusesem speranța nebună... Ahmed și-a găsit o nouă joacă: sare după fluturi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din vioară la căpătâiul lui Viky? Atunci, când se va aduna toată lumea? Ar fi un păcat? Dar ce impresionant!... Îmi imaginez toate gândurile doamnei Axente. N-am nici o probă că în capul ei se petrece tocmai așa, dar cunoscîndu-i firea romanțioasa și rolul prim pe care îi place să-l joace în târgușorul ei (face parte din mai multe comitete, care n-au decât păcatul că nu sunt de nici un folos) e precis că în capul ei se petrece sau se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ai fi crezut că este în legătură directă cu tainele cerului și ale mării. L-am aruncat pe Ahmed în apă. O imagine groaznică a apărut atunci, la care nu mă gândisem, arătând calitatea dubioasă a întregii scene, gusturile mele romanțioase și farsa care se desprinde din emoțiile cele mai sincere: la lumina lunii, am văzut pe Ahmed plutind în voia valurilor, ca o mustrare de a fi organizat un spectacol din tragedia lui. Am spus lui Cadîr să lopăteze spre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mall de la dracu-n praznic, iar nevasta pe care mi-am comandat-o din Rusia a stat lângă mine în fiecare minut din ultimii opt ani. Crede-mă că nu sunt vreun puștiulică tălâmb care vine să-ți verse povești romanțioase și basme cu reîncarnări. Eu nu-ți zic decât că Elvis Presley trăiește acum pe Salmon. I-am văzut ochii și tremurul ăla din genunchi. Sunt sigur. Din cauza acelorași dinți, de data asta, Zach n-a mai râs. Gura și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spuneam... Iubirea e ca un cîrnat: există mușchiuleț tras În maț și există mortadelă. Fiecare element Își are locul și funcția lui. Carax declarase că nu se simțea demn de nici o iubire și, de fapt, nu știm despre nici o legătură romanțioasă Înregistrată În anii petrecuți la Paris. Sigur că, lucrînd Într-o casă de toleranță, poate că ardorile primare ale instinctului rămîneau acoperite prin fraternitatea dintre angajații firmei, ca și cum ar fi fost vorba de un tichet ori, cum mai bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
exteriorizează în gest și în limbaj. Toate acestea trădează un temperament aprins. Zița a fost considerată de Ibrăileanu ca „tipul cel mai frapant”, „în care Caragiale, numai într-o pagină și jumătate, a dat toată psihologia sa, tot stilul mahalagioaicei romanțioase, fără ca să se bage de seamă procesul de intensă condensare”<footnote G.Munteanu, Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, București, E.D.P., 1980, p. 479. footnote>. Ibrăileanu se extazia cu dreptate în fața acestei realizări. S-a considerat, în general, că acest
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
acest personaj reprezintă tipul cochetei prețioase, a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o asprime nemeritată, căutându-se cu obstinație umbrele: ridicolul lingvistic, snobismul, vulgaritatea, romanțiosul ieftin, cochetăria, mahalagismul”<footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru a.și exprima plictiseala, inactivitatea. Dinamică, își schimbă aceste stări, plănuind întâlnirea cu Rică și o nouă escapadă la „Iunion”. Comică e și prin educația, manierele și visele ei modelate de lecturi romanțioase. Ceea ce impresionează la acest personaj este modul în care reușește să-i mențină în confuzie pe toți. După părerea lui G. Munteanu „Zița e cea mai inteligent odioasă apariție din teatrul comic caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează pe ceilalți e numai antipatic rizibilă”. Se pot găsi mai multe referințe parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine e
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
am Întors spre Simon. Oricât aș Încerca să-i explic, tot refuză să Înțeleagă. —Să Înțeleg ce anume? Cum nepoata mea drăguță, inteligentă și licențiată În engleză poate nu numai să citească, dar a făcut chiar o fixație pe romanele romanțioase? Ai dreptate, dragă, nu pot să Înțeleg. M-am holbat la propriile-mi picioare, prefăcându-mă profund rușinată. —Băiatul foarte rău. E nou-nouță... și a fost așteptată cu nerăbdare. Asta demonstrează că nu sunt deloc singura - este una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atrage atenția șefilor studiourilor de film. De ce nu? Ea e altfel. O eroină în viața adevărată, ca aceea pe care studiourile au început să o înfățișeze în filmele lor. China se află sub invazie. Publicul s-a săturat de poveștile romanțioase din vechime și e pregătit pentru roluri din viața reală, care să fie o sursă de inspirație. Așteaptă, făcând cunoscut că e disponibilă, Noapte fără nici-o adiere de vânt. Aerul e umed. E îmbrăcată într-o rochie bleumarin și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă răspândea o lumină vaporoasă în odaia ce se lupta cu amurgul. ― Ai adus bucurie în camera asta mohorâtă... Titu Herdelea amestecase o tremurare romanțioasă în cuvinte, ceva teatral și prefăcut, deși inima îi era într-adevăr sinceră. Tanța auzi numai glasul inimii și se apropie cu brațele întinse, recunoscătoare: ― N-am să te deranjez... Mă mulțumesc numai să te privesc cum scrii, să fiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acum venea momentul adevărului. Cu ce să se îmbrace. Nu avea prea multe variante. Trebuia să elimine de la început blugii și raiații, care nu mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soțului ei, care tocmai trecea prin furia contrapunctică a unor Dunstable, Palestrina, Dufay, Ockeghem, Josquin Des Preș și mai ales Orlando di Lasso, suprapunând acorduri aproape alchimice, cât pentru că începea s-o atragă, de ce să n-o spunem, înfățișarea destul de romanțioasă a tânărului saxofonist. Ea își dăduse de mult seama că, atâta vreme cât cânta, Emil Popescu practic ieșea din lumea concretă, rămânând orb și surd la orice fel de stimul exterior. Orice i-ai fi spus, el mormăia același text cu claxonarea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poeme restituite de Petru Creția (în Manuscriptum, nr. 1 din 1991), alese de Mircea Cărtărescu și recitate de Marcel Iureș la Editura Casa Radio? Cum să nu cauți să-ți închipui reacția junimii actuale, alterată de prejudecata unui Eminescu demodat, romanțios și ridicol precum caragialianul R. Vent, deam bulând lacrimogen „pe lângă plopii fără soț“ ori, în cel mai bun caz, „tinzându și dreapta în deșert“ odată cu Gabriel Drăgan, inegalabila voce a străvechiului „Mondial“? Am pus discul cu Iureș de trei ori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
actul. O infirmitate, la urma urmei, confortabilă. Unită cu facultatea mea de a uita, îmi favoriza libertatea. Totodată, datorită unui anume aer de detașare și de totală independență, ea îmi prilejuia noi succese! Tocmai pentru că nu eram romantic, dădeam firilor romanțioase cele mai temeinice pricini de visare. Căci prietenele noastre seamănă toate într-o anume privință cu Bonaparte: își închipuie că vor câștiga bătălia pe care toată lumea a pierdut-o. Legăturile acestea îmi satisfăceau, de altminteri, nu numai senzualitatea, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Roșu și negru" cu "Invitație la vals", pe Gogol cu Erich Maria Remarque (foarte în vogă), pe Dante cu "femeile celebre". După "Menuetul", am citit toate romanele lui G. M. Vlădescu. După "Medeleni", nu mi-a scăpat nimic din pelteaua romanțioasă a lui Ionel Teodoreanu. Am luat din Boccaccio sau din "Amantul doamnei Chaterley" doar partea deocheată, din "Anna Karenina" doar adulterul, din "Oedip" doar incestul, însă fervoarea mea era pură. M-am "inițiat", totodată, în filosofie, în artă, dând buzna
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce răscolesc viața liniștită a semenilor ei. Jurnalul Iuliei e cutia de rezonanță a cărții, unde fiecare temă capătă coloratură afectivă. Aici se conturează și o delicată poveste de dragoste, la care Iulia meditează cu o neașteptată luciditate. Modelul fetei romanțioase trecuse, și ceva din comportamentul și gândirea Iuliei anticipează emanciparea feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva personaje, creionate cu o siguranță balzaciană sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]